Vaccinurile obligatorii- Haemophilus influenzae sau Hib

Epiglotita acută- urgenţă medicală, cu evoluţie rapidă, care poate fi fatală. Frica gărzilor în trecut, acum practic nemaiîntâlnită. Haemophilus influenzae nu produce numai epiglotită, ci şi otită, faringită, să nu mai vorbim de meningită, sepsis. Dar epiglotita poate fi fatală în câteva ore, mai ales la copii, care au căile aeriene în plină dezvoltare, nu sunt destul de largi şi orice inflamaţie la acest nivel poate evolua spre insuficienţă respiratorie acută şi deces. Epiglota este practic un cartilaj, la baza limbii care acoperă căile aeriene în timpul procesului de înghiţire, protejându-ne de a nu aspira alimentele şi lichidele în plămâni. La unele persoane se poate vedea la simpla examinare a faringelui, la altele e nevoie de laringoscop pentru a fi pusă în evidenţă. Inflamaţia ei se numeşte epiglotită. De asemenea, Hib nu este singurul patogen care dă epiglotita, dar de departe cel mai important.
Debutul este cu stare generală gravă, febră, cu respiraţie orală, hipersalivaţie ( practic saliva se scurge din gură), dificultăţi la înghiţire, cu durere la înghiţire, răguşeală, simptome care se ameliorează dacă pacientul stă ridicat şi uşor aplecat în faţă. Ideal este să înteracţionăm cât mai puţin cu copilul, până când nu sunt securizate căile aeriene, deoarece orice manevră neplăcută îi poate provoca laringospasm ( se contractă muşchii laringelui şi se stâmtează şi mai mult căile aeriene) cu agravarea insuficienţei respiratorii.
Tratamentul de urgenţa presupune internarea într-o secţie de terapie intensivă sau ORL, unde se poate interveni de urgenţă cu intubaţie sau cu traheostomie (  se taie în trahee şi se introduce un tub ca să poată ajunge aer la plămâni). Apoi se administrează tratament antibiotic, corticosteroizi pentru a scădea inflamaţia, perfuzie de rehidratare până când copilul îşi recapătă capacitatea de a înghţi şi se poate hrăni şi hidrata singur.
De ce să riscăm când există vaccinare?

Dr. Mirabela Cascaval

https://www.healthline.com/health/epiglottitis#symptoms
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/epiglottitis/symptoms-causes/syc-20372227
https://www.drugs.com/health-guide/epiglottitis.html
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4335119/

Vaccinurile obligatorii-poliomelita

Nu sunt multe de zis despre poliomelită decât că este produsă de virusul polio, un enterovirus , familia picornaviridae, că produce paralizie şi deces, lasă sechele, dar poate fi prevenită  eficient prin vaccinare. Altfel nu aş scrie despre o boală cu care nu am experienţă, pe care nu am văzut-o.
Transmiterea se face pe cale fecal-orală  (mâini murdare) , dar şi prin alimente şi apă contaminate.
Există şi forme neparalitice, care evoluează ca o viroză respiratorie şi/sau digestivă cu febră mare, anorexie, greaţă, vărsături, cefalee, dureri musculare,iritabilitate, instabilitate emoţională, chiar semne meningeene, cu rigiditatea cefei.
Formele paralitice se manifestă  prin dureri musculare severe urmate de slăbiciune/ atrofie musculară, cu diminuarea/absenţa reflexelor, paralizia este asimetrică, însoţită sau nu de fasciculaţii ( '' se zbat muşchii''). Scăderea forţei musculare nu progresează după ce s-a remis febra, atunci fiind apogeul ei. Dacă este afectat şi trunchiul cerebral, paralizia se extinde la nivelul nervilor cranieni, cu tulburări de înghiţire, răguşeală, paralizie facială, paralizia muşchilor masticatori,sughiţ persistent, tulburări respiratorii, anxietate. Când sunt afectaţi nervii intercostali şi diafragmul este necesară respiraţia asistată, dacă nu survine decesul. O altă cauză posibilă de deces este pierderea controlului vasomotor cu colaps circulator (insuficienţă circulatorie)
Există și o formă foarte gravă cu encefalită, comă, deces prin pierderea controlului centrilor repiratori şi circulatori.
Internarea este obligatorie cu monitorizarea funcţiilor vitale ( repiraţie, bătăile inimii, tensiune arterială) şi intervenţie în caz de nevoie. În afară de susţinere nu există tratament specific, ci aşteptăm evoluţia naturală a bolii. Că aud de atâtea ori că nu i se face nimic copilului, doar stăm aiurea în spital. Uneori e necesară urmărirea atentă a pacientului, ca atunci când complicaţiile probabile apar, să survină în spital şi nu acasă unde ar avea efecte catastrofale.
Recuperarea este lentă, de la luni până la ani, cu riscul de a persista sechele, ceea ce se numeşte sindromul pospolio, când reapare slăbiciunea musculară chiar după ani de zile de la infecţia primară . Imunitatea în urma bolii este pe viaţă, dar ne asumăm acest risc când şi vaccinurile sunt foarte eficiente?

dr. Mirabela Cascaval

https://emedicine.medscape.com/article/306440-followup
https://www.cdc.gov/polio/about/
https://www.healthline.com/health/poliomyelitis
http://www.childrenshospital.org/conditions-and-treatments/conditions/p/poliomyelitis/symptoms-and-causes
https://www.who.int/topics/poliomyelitis/en/
https://en.wikipedia.org/wiki/Poliovirus

Vaccinurile obligatorii-tetanosul

Din păcate tetanosul nu se poate eradica pentru că sporii sunt peste tot în pământ, praf, materii fecale umane sau animale. Sporii sunt  rezistenţi la dezinfectanţi şi persistă ani de zile. În plus, titrul de anticorpi post vaccin scade după 10 ani, iar boala nu determină imunitate, deci chiar şi cei care au făcut-o trebuie vaccinaţi după.
Pe măsură ce scriu articolul acesta îmi dau seama cât de prost stă ţara noastră cu prevenţia şi aici. Vaccinăm copiii, foarte bine, dar adulţii? Nu văd insistând nimeni, nici nu ştiu dacă se găsesc vaccinurile Td în farmacii, măcar să ni le procurăm noi, dacă statul nu se preocupă.
Tetanosul este produs de o bacterie, Clostridium tetani, bacil gram pozitiv, anaerob, asta înseamnă că nu-i place aerul. De aceea, primul lucru pe care-l facem când avem o rană anfractuaoasă, adâncă, cu pământ, resturi, rugină, spălăm bine zona cu apă şi săpun, ideal ar fi ca după aceea să turnăm abundent apă oxigenată şi să lăsăm rana expusă la aer. Toate aceste lucruri asigură prezenţa oxigenului la nivelul plăgii şi bacteriile nu se înmulţesc. Evident, apoi mergem la spital, facem antitoxina şi completăm schema de vaccinare. Aceste măsuri simple pot salva din start vieţi.
Cum am explicat şi la difterie, Clostridium tetani se inmulţeşte la nivelul plăgii, dar eliberează toxine care au atracţie pentru nervii muşchilor, cel mai mult la cap şi gât. Bacteria este sensibilă la antibiotice, dar toxinele eliberate, ataşate de terminaţiile nervoase ale muşchilor menţionaţi nu pot fi neutralizate cu antitoxină, pentru că se ataşează ireversibil, adică până cănd nu se reînoieşte terminaţia nervului nu dispar simptomele. Din aceste motive boala durează între 2-4 luni. Pentru toxinele care nu s-au ataşat încă există antitoxina, care face parte din tratamentul tetanosului, dar nu amelioreză simptomele.
Clostridium tetani nu are capacitatea de a declanşa o reacţie inflamatorie locală, deci la locul rănii nu se umflă, inroşeşte, apare puroi, doar dacă nu coexistă cu altă infecţie, dar altă infecţie îi oferă condiţiile fără oxigen pentru a se inmulţi. Perioada de incubaţie este sub 7 zile, apoi eliberează două toxine: tetanolisina  şi tetanospasmina ( responsabilă pentru boala).
Exsită mai multe forme:

1. tetanos generalizat, forma cea mai frecventă. Debutul este cu simptome nespecifice ca iritabilitate, transpiraţii, disfagia (dificultate la înghiţire), palpitaţii, hipertensiune arterială. Apoi apar contracturile, iniţial aproape de locul leziunii şi apoi la nivelul capului (trismus) şi gâtului şi sunt extrem de dureroase. Acestea se extind de sus în jos. Contractura persistentă a muşchilor feţei determină expresia facială denumită risus sardonicus.  Contractura generalizată, poziţia în opistotonus este prezentă în formele severe. Stimuli precum zgomote, atingere, apa picurând, lumină produc spasme cu durata variabilă de la secunde la minute, mai grave cu cât boala este mai avansată. Spasmele produc complicaţiile bolii: fracturi, dislocaţii, spasmul laringian ( fatal dacă nu se intervine rapid), apnee (perioade de peste 20 de secunde lipsite de respiraţii, secundare spasmului muşchilor respiratori), rabdomioliză ( distrugere de celule musculare, cu eliberare de mioglobină, ce dă obstrucţie renală şi insuficienţă renală acută).
2. tetanos cefalic, când leziunea este la nivelul capului. Are prognostic prost. Afectează nervii cranieni, se poate genraliza
3. tetanosul localizat, afectează un membru cu o rană contaminată. prognosticul este excelent
4. tetanosul neonatal, datorită tăierii cordonului ombilical cu materiale contaminate în condiţii naşterilor  intr-un mediu nesteril,din mame neimunizate. Frecvent la naşterile la domiciliu, mai ales în câmp. Mortalitatea ridicată

Alte complicaţii ce pot apărea: stop cardiac secundar  hiperreacvităţii sistemului nervos simpatic cu eliberare excesivă de adrenalină, convulsiile tetanice, trombi şi embolie pulmonară, pneumonie de aspiraţie, dislocarea articulaţiei temporomandibulare.
Ce înseamnă o injecţie versus toate aceste manisfestări dureroase? Nimic! Înainte să se descopere penicilina. măsurile de asepsie şi antisepsie şi vaccinurile mortalitatea prin infecţii era de peste 70%. Unde este logica antivaxerilor?

dr.Mirabela Cascaval

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/tetanus/symptoms-causes/syc-20351625
https://medlineplus.gov/tetanus.html
https://www.healthline.com/health/tetanus
https://emedicine.medscape.com/article/229594-overview
https://www.who.int/immunization/diseases/tetanus/en/
https://kidshealth.org/en/teens/tetanus.html

Vaccinurile obligatorii-difteria

I-am zis unei mămici de curând, care nu mai suporta ideea atâtor vaccinuri şi rapeluri, că ne permitem să comentăm aiurea pentru că nu am mai vazut aceste boli de ceva timp. Eu, în 10 ani de pediatrie, am văzut prea multe cazuri de rujeolă ( şi prea multe PESSuri postrujeolă- PanEncefalită Subacută Sclerozantă) şi rubeolă, incluzând chiar şi rubeola congenitală, cu triada lui Gregg: surditate, cataractă congenitală, retard psihic şi ponderal, malformaţie cardiacă. Am experimentat oreionul personal, pentru că nu exista  vaccin contra lui când eram eu mică. Multe cazuri de tuse măgărească la copii sub 2 luni pentru că nu s-au vaccinat mamele în trimestrul trei de sarcină cu TDaP. Dar nu am văzut niciodată tetanos, epiglotită acută, poliomelită sau difterie. Am avut cândva un caz de paralizie flască, suspiciune de poliomelită, cu toate că acea fetiţă era vaccinată, dar nu s-a confirmat. Şi într- una dintre călătoriile mele în Africa, am vazut sechele de poliomelită la un somalez şi mi s-a părut trist.
În concluzie, voi vorbi despre o boală pe care nu am vazut-o vreodată.
Difteria este produsă de o bacterie numită Corynbacterium diphtheria, căreia îi plac căile aeriene superioare (nas, laringe, faringe-gât) şi pielea. Dar mai are o particularitate: eliberează toxine care aleg inima, nervii şi rinichii şi acest lucru determină complicaţiile pe care le ştim şi care cresc mortalitatea la 3-5% din cazuri ( mi se pare mult pentru o boală care se poate preveni prin vaccin)  (1) ((2)  (3)
Copiii nevaccinaţi, intră în contact cu bacteria, bacteria ajunge în gât, nas, laringe şi începe să se inmulţească local. Apar simptomele unei infecţii la acel nivel, cu febră, adenopatie (marirea ganglionilor), durere în gât, imposibilitatea de a înghiţi, răguşeală. Se eliberează toxine, care la nivel local, împreună cu răspunsul oragnismului la prezenţa lor, dau acele depozite gri, care pot determina obstrucţie, adică sufocare şi deces dacă nu se intervine imediat. Caracteristica lor e că se pot detaşa cu apăsătorul de limbă, sângerează la această manevră şi se refac. Sunt şi persoane care rămân asimptomatice (fără vreun semn de boală) şi care transmit infecţia timp de 6 săptămâni şi ele sunt pericolul răspândirii bolii. La nivelul pielii apar leziuni acoperite cu astfel de membrană.
Problema majoră este eliberarea acestor toxine, care ajung în sânge şi de acolo în tot organismul. Au o atracţie pentru:

1. inimă, unde determină inflamarea muşchiului cardiac (miocardită), care poate fi minimă, dar poate determina insuficienţă cardiacă , dilatarea cordului pe termen lung ( cardiomiopatie dilatativă) şi moarte subită.
2. nervii cu paralizie. Cel mai frecvent sunt afectaţi cei ai gâtului cu imposibilitatea de a înghţi, apoi cei ai membrelor superioare ( mâini) şi muşchii respiratori ( pacientul trebuie urgent să fie ajutat să respire cu un aparat, dacă nu moare)
3. rinichi, cu insuficienţă renală.

Fiind o boală bacteriană se tratează cu antibiotice, chiar aşa zise ''uşoare'', dar problema o reprezintă toxina, care nu răspunde la antibiotic. Există antitoxine, dar nu se găsesc peste tot, pentru că nu a fost cazul până să nu înceapă această tendinţă antivaccinare.
Soluţia este vaccinul, schema de acum din Romania îl recomandă la 2,4, 11 luni, 6 ani, 14 ani şi apoi la femeia gravidă în trimestrul trei şi rapel din 10 în 10 ani la adult, pentru că imunitatea nu este pe viaţă, chiar şi după boala naturală.
Reacţiile adverse la vaccin sunt cele pe care le ştim că apar cel mai frecvnet: febră, stare generală influenţată, agitaţie, reacţii la locul injectării. Eu m-am bucurat când copiii mei au făcut febră după vaccinuri, aşa am ştiut că reacţionează şi că dezvoltă anticorpii. Rar unii copii prezintă reacţii alergice, convulsii, şoc, tratabile şi cu mult, mult mai rare decăt complicaţiile bolii.
Toate vaccinurile copiilor mei le-am făcut eu, personal, pe parafa mea cu încredere că nimeni nu i-ar înţepa mai  cu dragoste decât mine şi ştiind că îi protejez de nişte boli grave cu consecinţe fatale.
dr. Mirabela Cascaval

Mituri despre postul intermitent

Mă întreabă lumea ce fac de mă menţin. Şi le spun că nu e nici un secret pe care-l ştiu eu şi nu-l împărtăşesc, post intermitent şi 15-30 de minute de exerciţii zilnic.  Şi citesc dezamăgirea pe faţa lor. Am colegi care consideră că postul intermitent cauzează ( nu mi-au adus niciodată argumente de ce)
Evident că lipsa aportului alimentar mai mult decât poate organismul să susţină e nociv, apar carenţe şi toate fricile expuse devin realitate, dar aici vorbim de perioade scurte de 24-48 de ore repetate la anumite intervale de 3-4 zile, sau 16-20 de ore de 5-7 ori pe săptămână, iar în timpul când se poate mănca trebuie avut aportul necesar de vitamine, minerale, proteine, grăsimi, fibre, glucide, plus că se pot face excepţii pentru micile plăceri ale vieţii ( zahăr rafinat, fast food, alcool), dar nu vor putea fi consumate niciodată în cantităţi mari şi cel mai important, nu în continuu. Organismul are acel moment de repaus în care valorile de insulină ajung la zero, se curăţă de toxine, scade inflamaţia, se repară, face ceea ce se cheamă '' curăţenie generală''.
Voi începe să dezmint aceste frici :

1. Hipoglicemia. Aud frecvent că dacă nu mănânc fac hipoglicemie, că îmi tremură mâinile, că devin nervos/ă, că mă doare capul. Toate aceste manifestări se întâmplă, dar nu din cauza hipogliemeiei, ci datorită adrenalinei şi noradrenalinei (  hormoni de stress) care se secretă imediat ce scad valorile glicemiei şi stimulează secreţia de glucoză ( gluconeogeneză). Durerea de cap este dată mai frecvent de lipsa de sare şi atunci se recomandă consumul de apă minerală sau un vârf de cuţit de sare.Da, organismul are capacitatea de a sintetiza singur glucoza, pornind de la aminoacizi ( componenetele proteinelor). O persoană care nu ia medicamente pentru diabet, care nu este însărcinată ( eu stateam fără probleme cam 12-14 ore nemâncată şi în timpul sarcinii, fără complicaţii), nu face hipoglicemie. Cum ar fi fost, când trăiam în peşteră, imediat când strămoşii noştri nu reuşeau să  vâneze ceva, să facă crize de hipoglicemie, status epilepticus şi să moară? Evident că nu am mai fi supravieţuit ca specie. Gluconeogeneza ţine nivelurile normale de glicemie, iar pentru energie se folosesc depozitele de grăsimi.  (1)  (2)
2. Scade masa musculară. Oranismul uman atât de frumos construit, atât de precis încât nici cel mai dotat creier uman nu ar fi putut să şi-l imagineze, credeţi că pune depozite de grăsime ca apoi să consume imediat rezervele de proteine? Imposibil. Mai devreme de 25-27 de zile de post negru nu se intră în masa musculară, dar evident că intervalul poate varia în funcţie de procentul de grăsime al fiecăruia. În nici un caz nu se aplică pentru o zi de post sau câteva ore pe zi. Sunt chiar studii în care se dozează ureea şi creatinina ( produşii de degradare ai proteinelor) şi valorile lor nu cresc peste limita superioară a normalului. Pentru gluconeogenză se folosesc aminoacizii rezultaţi în urma ''curăţeniei'': proteinele care se depun in creier şi în timp duc la demenţă şi Alzheimer, celule canceroase, exces de piele, celule implicate în procesul de oxidare celulară. Şi corpul uman mai are un As în mânecă, STH/GH/ Hormonul de creştere. Se secretă în cantităţi mari în perioadele de post pentru a susţine gluconeogeneza şi a împiedica folosirea masei musculare. Imediat ce se ingeră proteine, acestea se depun în muschi, datorită acestui hormon. Deci postul intermitent duce la depunerea de masă musculară şi în nici un caz la consumul ei. Măsurătorile arată scăderea procentului de grăsime şi aproape nesemnificativ de masă musculară.  (1)  (2)  (3) (4)
3. Scade metabolismul bazal. În timpul postului negru organismul intră în stare de alertă, în căutare de hrană. Creşte nivelul adrenalinei şi noradrenalinei, care dau energie, ţin glicemia în limite normale , sunt ca un drog, oferă o stare de bine. pentru că trebuie să fii în formă să-ţi procuri hrana. Când scade metabolismul bazal, scade termoreglarea, ţi-e frig tot timpul, ţi-e foame tot timpul, scade frecvenţa cardiacă, respiraţiile, claritatea gândirii. În aceste condiţii, cum ţi-ai mai putea procura de mâncare, dacă ar trebui să alergi după ea, să depui efort să o procuri? Din nou, nu am fi putut supravieţui ca specie. Să ne gândim la feline când le e foame, sunt mai agresive, mai cu multă energie. (1) (2)
4. Faci ulcer sau gastrită. Wow, remarca asta mă dă pe spate de fiecare dată. Ştim cu toţii că ulcerul şi gastrita au în cea mai mare proporţie drept cauză Helicobacter Pylori, apoi consumul de medicamente şi apoi alte cauze, mai frecvente fiind alcoolul, alimentaţia, stressul. Secreţia de acid gastric este stimulată în mare parte de mâncare. Nu mănânci se produce o secreţie bazală, minimă.  (5) (6)

Trebuie ştiut că senzaţia de foame vine şi pleacă şi e din ce în ce mai scăzută în intensitate cu experienţa postului. Pentru un post prelungit ( ceea ce nu recomand pentru că trebuie obligatoriu supraveghere medicală), când nu mai dispare foamea atunci e semn că trebuie întrerupt.
Şi ca un sfat bonus. Organismul suferă cel mai mult de deficieţă de Magneziu, dintre minerale, care se absoarbe greu digestiv din suplimete, dar foarte bine la nivelul pielii. Aşa că, din când în când câte o baie cu sare de baie, care este îmbogăţită cu mai multe săruri, nu doar cuclorură de sodiu (sarea de bucătarie)  e binevenită,practic acesta este principiul terapiilor de acest gen.

dr. Mirabela Cascaval

De ce un stil de viaţă sănătos nu e ceea ce se promoveaza

Voi încerca să dezmint ceea ce se promovează ca fiind un stil de viaţă sănătos, bazat pe studii şi logica fiziopatologică a organismului. Din păcate asist, pentru că aşa sunt recomandările, la tot felul de idei fără un fundament clar, doar pe niște presupuneri. Ne imaginăm că, exact ca-n filme doctorii ar trebui să aibă niște corpuri de invidiat. Dar realitatea nu e așa, sunt multe motive care împiedică lucrul acesta, dar unul din motive e că o dată ajunși cu ceva kilograme în plus acumulate în timp nu mai pot scăpa de ele. Pentru că acele recomandări nu funcţionează. Sfaturile pe care le dau majoritatea antrenorilor/ antrenoarelor de fitness de cele mai multe ori nu sunt fondate ştiinţific și vin de la niște persoane care au fost mereu slabe, care dacă urmează ce recomandă se menţin aşa, cu Calorii puţine, mese mici şi dese etc, etc

• Voi începe cu grăsimile saturate. De secole oamenii mănâncă grăsimi saturate, dar epidemia de obezitate și diabet zaharat a început și continuă fără nici un succes de eradicare de vreo 50-70 de ani. Acest mit că e de vină colesterolul din alimentație determină pentru apariția plăcilor ateromatoase și reprezintă risc pentru bolile cardiovasculare a prins rădăcini pe la 1900, când făcându-se experimente pe iepuri (animale ierbivore), acestea au dezvoltat boală ateromatoasă după ce au fost hrăniți cu grăsimi saturate. Această ipoteză s-a extrapolat și la oameni și de aici a început fobia. Apoi au urmat mai multe studii și pe oameni, din care au fost excluse unele populații care nu corespondeau cu ipoteza studiului, iar alte studii care dezminţeau aceste ipoteze nici nu au mai fost publicate. (1)

Colesterolul este un element important din componenţa membranelor celulare, motiv pentru care aproape orice celulă din organism este capabilă să-l sintetizeze. Plus este precursor al acizilor biliari din vezicula biliară  (fierea) și a unor hormoni ( estrogen, progesteron, testosteron, cortizol, vitamina D).
Fiind indispensabil pentru componenetele corpului uman, nu putea să se bazeze asigurarerea necesarului pe aportul alimentar. Așa că 75-80% din necesarul de colestrol este sintetizat în organism și  doar 20-25% este luat din alimentație. (2) Lipsa lui din alimentație, prin mecanism de feedback, stimulează organismul să secrete și mai mult. În plus, grăsimile saturate nu pot fi mâncate în cantități foarte mari, deoarece se instalează senzația de sațietate. O masă bogată în grăsimi încetinește  tranzitul și scade absorbția glucidelor. Dieta săracă în grăsimi determină o stare permanentă de foame, ceea ce impulsionează consumul crescut de glucide, fructoză care, dacă sunt în exces în organism se transformă în grăsimi. Grăsimile stimulează cel mai puțin secreția de insulină, care după cum am discutat anterior este hormonul responsabil cu depozitarea grăsimilor. (https://drmirabela.blogspot.com/ ) Grăsimile saturate artificial, așa numite trans care se găsesc în margarină, au efect aterogen și nu trebuie consumate.

• Acizii nesaturați omega 6. Deoarece  în dieta mediteraneeană se consumă mult ulei de măsline și adepţii ei au o rată scăzută a bolilor cardiovasculare, uleiul de măsline conținând omega 6 ( ca și alte uleiuri vegetale) s-a tras concluzia că acesti acizi polinesaturați ar avea efect protector cardiovascular. Acizii grași polimesaturați sunt acizi esențiali, adică organismul uman nu-i poate sintetiza, motiv pentru care nici nu e nevoie de cantități foarte mari. Când s-a trecut pe recomandările să se consume cantități mari de grăsimi nesaturate, rata mortalității prin boli cardiovasculare nu a scăzut, din contră. Ultimele studii arată că acidul linoleic în exces se oxidează și se transformă în compuși toxici pentru organism.Deci nu numai că nu are efect protector, dar ar face chiar rau. În schimb, omega 3, care se găsește în pește și derivate ar avea efect protector şi consumat în cantități mari nu are efecte nocive. (3) (4) (5)
• Produsele ''low fat'' ( cu conținut scăzut în grăsime). Se recomandă ca un panaceu universal. Ministerul Sănătății recomandă ''low fat'' în grădinițe și școli.Ce nu știe multă lume e că în urma procesului de degresare nu mai au nici un gust. Ca să fie plăcute la gust se adaugă fructoză sau îndulcitori. Fructoza se găsește în fructe, dar fibrele din fructe au efect protector, iar în cantități mici în organism se transformă în energie fără a stimula secreţia de insulină. În cantități mari  efectele heperinsulinismului le stim: supraponderalitate, obezitate, rezistența la insulină, diabet zaharat tip 2, boli cardiovasculare.
• Mierea de albine. Deja m-am săturat să aud de mierea de albine care e bună că este naturală. Nu e. Chiar dacă e naturală  mierea de albine nu vine la pachet cu fibrele ca restul fructelor naturale, fibrele care au efect protector și reduc secreția de insulină. Prin urmare avem o cantitate de zaharoză, fructoză și glucoză care se absorb repede și produc același efect ca zahărul. Nu vorbesc aici de cantități mici, câteva lingurițe şi nu contest rolul bacteriostatic al mierei de albine. Spre deosebire de zahăr, simplă nu poate fi mâncată în cantități mari.
• Sucurile naturale.Fac parte din categoria alimentelor procesate, în  care fibrele se rup și nu mai avem efectul protector al lor, iar glucoza și fructoza din ele au același efect asupra organismului ca zahărul
• Îndulcitorii. Au zero calorii, dar efectele asupra organismului, consumate în cantități mari și constant ( și lumea tinde  să-i consume că nu au calorii. Am văzut că antrenoarele de fitness le recomandă in dietele keto, aia nu e dietă keto ) stimulează secreţia de insulină, determină rezistență la insulină
• Număratul de calorii. Organismul nu răspunde la calorii, ci la efectul pe care îl au nutrienții asupra lui, prin intermediul hormonilor. Dacă scădem numărul de calorii vom avea efect imediat și apoi revenirea la greutatea inițială.( https://drmirabela.blogspot.com/2018/11/etiologia-obezitatii-de-ce-esuam-2.html)

Lucrurile au evoluat un pic şi American Heart Asociation recomandă la persoanele sănătose să consume grăsimi saturate, dar recomandările nu s-au schimbat la cei care sunt deja bolnavi. Au fost pacienţi ''neascultători'' care nu au urmat recomandările şi au evoluat bine, dar nu sunt studii clare şi nimeni nu îndrăzneşte să le facă.
dr. Mirabela Cascaval

Etiologia obezităţii, de ce eşuăm? (3)

Vreau acum să susţin această teorie a insulinei  (1) (2)  care determină depunerea de grăsimi şi a alimentelor ce determină secreţia ei în exces şi despre cum putem să slăbim sănătos întrerupând acest cerc vicios.  Numărul de calorii nu e este un factor al obezităţii.

1. Ştim că diabetul zaharat de tip 1 este acea boală în care organismul nu secretă insulină, deoarece celule insulare pancreatice care au acest rol sunt distruse printr-un mecanism autoimun ( nu se cunosc cauzele ) (3) Aceşti pacienţi sunt slabi şi oricât  şi orice ar mânca nu asimilează, chiar slăbesc până când apare complicaţia numită cetoacidoză, iar dacă nu primesc tratament cu insulină nu supravieţuiesc. Înainte de descoperirea insulinei se zicea despre aceşti pacienţi ''că-şi topesc carnea şi membrele în urină'', '' melting down of flesh and limbs into urine'' (4) O dată început tratamentul cu insulină încep să ia în greutate unii merg chiar în cealaltă direcţie.
2. Un alt argument este acela că persoanele cu diabet zaharat tip 2 care primesc tratament care stimulează producţia de insulină sau cei care primesc insulină iau în greutate în medie cam 8 kg pe an (enorm!!!) faţă de cei care primesc medicamente care nu influenţează cantitatea de insulină circulantă. (5)  (6) (7)
3. Al treilea argument este legat de simptomatologia celor cu insulinoame (tumori rare ale pancreasului care secretă în exces insulină). Aceste persoane sunt supraponderale iar când se rezecă tumora slăbesc fără a depune un efort deosebit. (8)
4. Diferite diete ale unor triburi care au incidenţă foarte scăzută a diabetului zaharat tip doi, sindromului metabolic, bolilor cardio-vasculare şi cancerului nu se bazează pe numărul de calorii. De exemplu: eschimoşii mănâncă foarte multe calorii şi foarte gras, dieta mediteraneană este bogată în grăsimi şi calorii, unele triburi din Africa consumă doar carne crudă (adică multe proteine şi grăsime), triburi din Papa Noua Guinee au o dietă bogată în carbohidraţi, formată din fructe şi ierburi, dar nici unii nu au incidentă crescută a acestor boli.
5. De ce unii sugari alimentaţi natural sunt supraponderali faţă de alţii?Mereu se zice că greutatea mamei înainte de sarcină şi în timpul sarcinii e importantă. Este deoarece cantitatea crescută de insulină a mamei trece în sângele fătului şi îi creează şi lui rezistenţă la insulină, motiv pentru care ia mult mai mult în greutate faţă de un altul dintr-o mamă normoponderală, chiar dacă mănâncă aceeaşi cantitate de lapte, care are aceeaşi valoare nutritivă.

Nu există vreun remediu minune, doar nişte sfaturi gândite pentru a întrerupe acest cerc vicios şi a restabili sensibilitatea organismului la insulină, plus consumul grăsimilor depozitate.
Cea mai simplă şi naturală metodă ar fi postul intermitent. Acesta presupune 16-20  ore de post yilnic (evident că se pot face şi excepţii din când în când) sau 2-3 yile pe săptămână cu post de23- 24 de ore .Se va consuma în post doar apa, ceai, cafea neindulcite. Dacă apare durerea de cap, senzaţia de foame se poate consuma un vârf de cuţit de sare. Ce trebuie ştiut e că grelina, hormonul care dă senzaţia de foame apare în pusee şi scade după o perioadă mai lungă de post, ceea ce înseamnă că foamea vine şi pleacă şi e mai uşor de suportat cu timpul.
Corpul nostru a fost construit pentru perioade de înfometare, de aceea se depun grăsimile, pentru a avea ce consuma în caz de nevoie. Când strămoşii noştri trăiau în peşteră, mâncau când vânau şi  când erau la dispozitie mâncau fructe, legume şi ierburi. În aceste perioade de post sau fasting organismul consuma din grăsimile depozitate, nu scade metabolismul bazal deoarece el intră în starea stres şi este setat sa-şi canalizeze toate energiile pentru a găsi hrană pentru supravieţuire şi toate mecanismele sunt canalizate de a trece peste această stare tranzitorie. Altfel nu am fi supravieţuit ca specie. Se secretă endorfine care cresc şi menţin  glicemia în limite normale, consumă depozitele de grăsime pentru energie, ţin organismul '' în priză'', activ  pentru a vâna. Să nu uităm că sunt unele mamifere care hibernează, fără nici un risc pentru ele.
Pentru cei care nu pot, cel puţin iniţial să ţină post, trebuie lasat organismului şansa de a redeveni sensibil la insulină şi de a consuma grăsimile depozitate. Recomand dieta keto (fomată din grăsimi în mare parte, proteine şi foarte putini carbihidraţi, sub 5% din totalul alimentelor) sau trei mese pe zi, fără gustări.  Fără restricţie de grăsimi( doar cele trans, adică margarina), fără restricţie de proteine, fructe sau legume. Nu se vor consuma deloc : îndulcitori, pentru început nici miere de albine, făinoase ( paine, paste, produse de patiserie), zahăr rafinat, sucuri, fie ele şi naturale, fără alimente procesate pentru a fi sărace în grăsime, adică cele low fat . Încurajez consumarea salatelor cu oţet, deoarece oţetul scade secreţia de insulină, printr-un mecanism încă neelucidat. După atingerea obiectivului dorit se poate începe consumul moderat de făinoase şi din când în când şi zahăr rafinat, deoarece în cantităţi mici nu are efectele nedorite. Dar iniţial trebuie stricteţe şi disciplină deoarece trebuie scăzută rezistenţa la insulină şi consumat excesul de glucoză  şi grăsimi din organism.
Diabetul zaharat de tip doi e o boală care se vindecă cu dietă, până nu apar modificări ireversibile în unele organe ca rinichi, ochi, dar şi atunci prognosticul e mai bun faţă de cei care nu slăbesc. Cu menţiunea că pacienţii pe tratament trebuie monitorizaţi deoarece, dacă sunt pe post intermitent pot face hipoglicemii şi pe măsură ce lucrurile evoluează în bine să li se scadă tratamentul şi apoi să se scoată. Şi nu vorbesc aici ca să impresionez sau să păcălesc pe nimeni. Dovada cea mai bună este la cei care s-a efectuat bypass gastric (operatie de micşorare a stomacului) şi s-au vindecat de diabet, doar pentru simplul fapt că nu au mai mâncat.  (9)  (10) Dar de ce să trecem printr-o operaţie cu riscuri, cu costuri care are şi ea nişte consecinţe legate de absorbţia unor nutrienţi şi să nu încercăm să postim? Partea bună cu postul intermitent e că se pot face excepţii fără consecinţe negative şi atunci scăpăm de frustrările de a nu putea mânca şi lucrurile ''intezise''. Pe când, după chirurgie mâncând mai mult apar vărsăturile, pentru că stomacul e micşorat şi nu permite o cantitate mai mare de alimente.
 Pe final as vrea să discut un pic despre mitul unora că au ''metabolismul lent'' şi  că orice mănâncă se depune (nu e chiar asa, orice mâncare procesată se depune). Există unele persoane care au o sensibilitate crescută la insulină şi se îngrasă mai uşor decât alţii. Aceste persoane sunt obeze/supraponderale, nu  prea dezvoltă diabet zaharat, dar au risc crescut de cancere. Aşa se explică de ce obezitatea apare în familie, inclusiv pentru copiii scoşi din mediu.  E adevărat că aceste persoane trebuie să aibă mare grijă la stilul de viaţă, însă aceeaţi incidentă o au şi în populaţiile despre care am discutat, cu rata obezităţii scăzută şi la japonezi înainte să ''îmbrăţişeze dieta occidentală'' (11) (12)

Dr. Mirabela Cascaval

Etiologia obezităţii, de ce eşuăm? (2)

Am discutat în articolul precedent (1) despre cauza obezităţii ca fiind determinată de hiperinsulinism şi rezistenţa la insulină, secundare consumului de alimente rafinate, procesate ( zahăr, făinoase, sucuri, inclusiv naturale, îndulcitori, fructoză (2), lactatele aşa numite low fat).  Se formează un cerc vicios, deoarece nu numai zaharurile procesate stimulează secreţia de insulină ulterior. Deşi în cantităţi mult mai mici şi proteinele şi aşa zişii îndulcitori săraci în calorii au acest efect, glucidele din fructe şi legume, cel mai mic efect asupra insulinei avându-l grăsimile. Toate aceste produse rafinate pe lângă faptul că stimulează secreţia insulinei în exces, (insulina fiind un hormon care stochează grăsime), nu determină senzaţia de plenitudine, de saţietate, motiv pentru care pot fi consumate în cantităţi mari. Nu mai vorbesc de dulciuri şi sucuri, dar sunt persoane care pot mânca pâine în continuu.Sunt, de asemenea suspectate că produc dependenţă. Leptina este hormonul care e secretat de celule adipoase şi dă senzaţia de saţietate. Cei cu hiperinsulinism au şi rezistenţă la leptină. Fructoza (2) (3), care e un zahar care se găseşte în cantităţi mici în fructe şi miere de albine, nu are efect pe secreţia de leptină. În cantităţi mici, când este consumată cu fructele şi legumele care conţin fibre ( cu efect protector vis a vis de secreţia de insulină) este o foarte bună sursă de energie, fără a creşte mult valorile de insulină. În cantităţi mari, cum se găseşte în multe alimente procesate o parte se transformă în energie, excesul în glucoză ( şi perturbă metabolismul glucozei) şi în grăsimi (4)  Ţin să menţionez că o dată stors fructul şi transformat în fresh este zahăr procesat, deoarece fibrele cu efect protector sunt distruse. La fel şi mierea de albine, pe care mulţi o consideră un dulce sănătos este formată din fructoză, glucoză şi zaharoză, nu contine fibre şi în cantităţi mari organismul o percepe ca pe zahăr, cu aceleaţi efecte. Nu mă leg de efectele ei antiseptice şi antiinflamatorii. (5) Deci excesele şi extremele nu sunt binevenite. Tot la acest exces de insulină în sânge se adaugă gustările, acest' mâncat în continuu', care prin mecanismele discutate mai sus creează în continuare senzaţia de foame.
Deci suntem în această situaţie, cu o persoană supraponderală/ obeză care vrea să slăbească. În loc să se întrerupă acest cerc vicios de hiperinsulinism şi rezistenţă la insulină, se numără calorii, se calculează cam ce necesar caloric are, apoi nişte procente de zaharuri, proteine şi grăsimi şi se împart aceste calorii în vreo 5-6 mese pe zi şi se recomandă să facă mai multă mişcare ( ceea ce este foarte sănătos, dar nu ajută la slăbit). Iniţial persoana respectivă scade spectaculos în greutate, apoi revine la greutatea iniţială sau chiar o depăşeşte. Să vedem şi de ce: Corpul obişnuit să consume 5000 Cal, intră intr-o stare de alertă şi îşi încetineşte metabolismul bazal. Şi dacă primeşte 2000 Cal acum, îşi reduce metabolismul bazal mai jos, să zicem la 1000 Cal. (6) Şi acele 1000 de Calorii se depozitează, că e iniţiată starea de alertă. Pe de altă parte organismul încearcă să îşi crească aportul crescând cantitatea de grelină, hormonul reponsabil cu senzaţia de foame. Persoana respectivă va avea senzaţie constantă de foame, îi va fi frig în continuu pentru că metabolismul bazal i-a scăzut, se va simţi obosită mereu, vor scădea de asemenea bătăile inimii. Şi dacă nu renunţă acum, va renunţa când rezultatele în şase luni un an vor fi dezamăgitoare, deşi s-a chinuit şi când va întâlni ochii plini de reproşuri ale doctorului că ceva nu a făcut cum trebuie, cumva nu se poate ca metoda să nu dea rezultate. Şi totuşi suntem în epidemie de sindrom metabolic, chiar toată populaţia nu respectă ce i se spune?
dr.Mirabela Cascaval

Etiologia obezităţii, de ce eşuăm? (1)

Am petrecut ore studiind acest subiect, trecând în revistâ mii de studii, unii colegi imi zic ca nu e treaba mea, sâ-i trimit la nutrţionist.
Sunt mai multe motive pentru care vreau sa mă implic şi pentru care ar trebui:

• rata obezităţii, diabetului zaharat de tip 2, a bolilor cardiovasculare e în creştere în ciuda faptului că medicina avansează rapid, avem atătea sfaturi despre cum să trăim sănătos, să calculăm calorii, cronimetrăm paşi etc etc
• rata hipertensiunii arteriale a copilului este în creştere ( cu ea mă confrunt eu fiind cardiolog pediatru) datorită obezităţii şi supraponderalităţii, iar copiii cresc în familie şi urmeaza exemplul părinţilor, mănâncă ce se cumpără în casă.
• greutatea mamei înainte şi în timpul sarcinii este implicată în greutatea copilului la naştere şi după.
• încercarea de a învinui doar pacientul, când pentru medici nu e clar mecanismul fiziopatologic. Zâmbim sarcastic când vine un obez şi zice că nu mănâncă mult. Pe unii chiar îi cred. Medicii, în general dau nişte sfaturi vagi, nutrtioniştii calculeaza calorii şi când lucrurile nu functionează dau vina pe pacient, că poate, o data a scăpat şi el la o ciocolată în timpul dietei.Vreau să văd un doctor care a slăbit şi care şi-a mentinut greutatea mai mult de un an făcând ceea ce se recomandă. Ne uităm la serialele cu doctori şi îi vedem pe toţi cu nişte corpuri de invidiat şi în realitate situaţia nu e aşa. De ce? Pentru că bâjbâim, că cei care influenţează lucrurile nu vor să accepte că suntem pe un drum greşit.

Organismul nu ar trebui privit ca pe un o maşinărie unde câte calorii intră atâtea trebuie să şi iasă. E mai complex şi mai inteligent de atât, altfel nu am fi supravieţuit ca specie. Trebuie privit ca un termostat, cum zice dr. Jason Fung.(1)  E setat să funcţioneze optim la o anumită rată a metabolismului bazal, activitate şi depune toate eforturile să ajungă înapoi în acea stare de echilibru, dacă cumva este perturbată. Dacă modificările se produc încet, lent, cum se întâmplă cu creşterea în medie a 1-2 kg  pe an se readaptează constant.
Cauza iniţială este consumul de alimente rafinate şi nu mă refer aici numai la dulciuri rafinate, ci sucurile, inclusiv cele naturale şi cele fără calorii, făinoasele, dar şi consumul lor constant şi continuu, gustările între mese. Aceste alimente determină o secreţie constantă a insulinei, care încearcă să menţină nivelul normal de glucoză în sânge. Insulina transportă glucoza în celule pentru a fi metabolizată, dar glucoza în exces se depozitează. O mică parte sub formă de glicogen la nivelul ficatului, cam 100g, restul sub formă de grăsimi. Când organismul nu mai tine pasul cu câtă glucoză intra în celulă apare rezistenţa la insulină şi nivelurile de glucoză în sânge cresc şi atunci se diagnostichează diabetul zaharat. Rezistenţa la insulină înseamnă că avem insulină crescută în sânge care nu mai poate să menţină nivelele de glucoză deoarece celule nu mai răspund la fel efectului său.
Insulina crescută trimite semnale organismului să depoziteze cât mai multă grăsime. Şi de aici intrăm intr-un cerc vicios.
Independent de insulină, un rol minor îl are cortizolul în cazul stresului cronic şi a celor care primesc terapie  cu corticosteroizi.
dr. Mirabela Cascaval

La myopie: pourquoi parle-t-on d' épidémie mondiale? On peut l 'endiguer! Faites attention!

Pourquoi on devient myope? Et pourquois est-elle plus fréquente aujourd'hui qu'il y a 50 ans ? On dit toujours que les écrans, que la force de lire, qu'on regarde des objets de près, que les parents sont myopes. C'est faux! La médicine du travail fait encore des testes pour les yeux aux personnes qui travaillent avec l'ordinateur. C'est à dormir debout, parce que toutes les recherches disent que le manque de lumière naturelle est à l origine de l'épidemie de myopie. En plain air nos yeux libèrent la dopamine qu'inhibe l'élongation d'oeil. L'oeil trop long induise la myopie.
Pour empêcher ce phénomène, les enfants jusque l'adolescence doivent bénéficier de la lumière du jour au moins deux heures/jour, chaque jour, pour le bien-être de l'œil. On ne sait pas si la lumière naturelle ralente la progression de la myopie, c'est pourquoi on doit la prévenir.
Je veux encourager les familles de passer du temps à l'extérieur et encourager ses enfants faire des activités en dehors: sortir dans les relâches scolaire, lire un livre, apprendre une poésie.
Quelques choses sont irreversibles et la prévention c'est l'outil pricipale. Écoutez bien, je ne veux que le meilleur pour la  prochaine génération. Ce sont aussi mes enfants!
dr. Mirabela Cascaval

Epidemia de miopie se poate preveni

E un subiect pe care vreau să-l abordez de ceva timp, pentru că văd în jurul meu că oamenii nu sunt informaţi, aş zice chiar puşi pe un drum greşit de către unii doctori. Mi se pare că şi o parte a oftalmologilor nu insistă pe acest subiect. De ce atât de mulţi oameni, dar mai ales copii au nevoie de ochelari? Când eram studentă, la un curs de fiziologie ni s-a zis că e genetic. Eronat, ar trebui să fie cam 1% incidenţa, cum era şi în urmă cu 50-100 de ani. În plus, transmiterea se face prin intermediul mai multor gene recesive, sunt necesare mai multe  mutaţii, destul de greu să se indeplinească toate condiţiile ca atâţi de multi indivizi să" mostenească miopia". În Singapore 75% dintre copii poartă ochelari, iar în China 80% dintre copiii între 7-10 de asemenea Ce s-a întâmplat în ultimii ani? Răspunsul a venit după multe studii epidemiologice făcute de alţii care au înţeles problema.
Copiii nu petrec destul timp afară, nu sunt expuşi sufiecient la lumina naturală. În medie fiecare copil ar trebui să stea cel puţin două ore zilnic afară. Dar programul şcolar încărcat, temele multe,tot mai multe activităţi în interior, părinţi ocupaţi care pun tot mai multă presiune pe copii, lipsa interesului profesorilor şi needucarea lor în această privinţă nu permit realizarea acestui minim timp necesar  petrecut în lumina naturală. Primii 6 ani par a fi cei mai importanţi pentru dezvoltarea ochiului, dar expunerea zilnică la lumina naturală trebuie menţinută cel puţin până la 18 ani. Dopamina (secreţia ei creşte la lumina naturală) e implicată în acest proces, ea împiedicând creşterea axului longitudinal al globului ocular şi secundar apariţia miopiei. Deci miopia părinţilor, petrecerea timpului prea mult în faţa ecranelor, cititul mult nu determină apariţia miopiei. Şi totuşi recomandările în acest sens continuă. Timpul prea mult petrecut la calculator, TV, tabletă are alte consecinţe negative, dar nu aceasta. La medicina muncii se fac controale de vedere la cei care lucrează mult la calculator. Nimeni nu are o explicaţie logică de ce se fac, când corelaţia nu e clară.
În schimb, nu sunt dovezi dacă timpul petrecut în aer liber împiedică progresia miopiei, deci prevenţia este cheia.  Studii în curs sunt în acest sens. Pe lângă faptul că ochelarii sau lentilele pot fi incomode pentru un copil, progresia miopiei poate duce în timp la miopie severă cu riscul desprinderii de retină şi orbire.
Ca pediatru nu pot să las lucrurile aşa, mai ales în cazul unor situaţii ireversibile ca în acest caz.
Se pot face nişte schimbări , numai că oamenii trebuie avizaţi. Aş începe prin încurajarea grădiniţlor să scoată cât mai mult copiii afară, părinţii să petreacă cât mai mult timp afară cu ei. Constat cu tristeţe că sunt grădiniţe care nu-i scot  deloc , altele  cum se răceşte un pic afară ii ţin înăuntru de frica de a nu se îmbolnăvi, mai ales la insistentele parintilor.Apoi la şcoală şi afterschool să fie încurajaţi toţi copiii să iasă în pauze afară, sportul să se facă mai mult afară şi nu în sălile de sport, din când în când unele materii se pot face şi în aer liber( nu mai sunt la curent cu toate materiile care se predau, dar cred ca se poate o data pe luna desena afara, explica niste elemente de geografie, cunoasterea mediului, dirigentie) să nu li se mai dea atât de multe teme, să citească cărţi, să înveţe o poezie afară. Deci nu expunerea la ecrane este problema, ci indirect faptul ca aceste gadgeturi ii ţin în casă. Sunt studii care arată că acei copii care stau în casă şi nu folosesc tehnologia în acelaşi procent dezvolta miopie ca cei care stau cu ochii în ecran.
Dacă sunt oameni influenţi şi citesc acest articol şi vor să se implice în promovarea prevenţiei miopiei ar trebui să încerce să o facă.
 Pentru preventia miopiei fiecare copil, până la adolescenţă trebuie să fie expus la lumina naturală minim două ore pe zi. În aceste zile de iarnă nu reuşesc nici eu să ating targetul cu copiii mei, când îi iau de la grădiniţă e deja întuneric, dar încerc să recuperez în weekend şi în zilele mai lungi.
dr. Mirabela Caşcaval

Myopia (nearsightedness) epidemic

I want to wright about something that is on my mind since I had my first child in 2013. Why so much people wear glasses or need glasses these days? This is not an original idea since other countries have studies about this subject for 20 years now. When I studied physiology in medschool  one of my teachers said it's genetically transmitted and he got on and on about some proteins in the eye. The genetically transmitted myopia occurs in about 1% of people. In Singapore 75% of the kids have it. There are more recessive  genes implicated and the idea doesn't stand.
I do medicine with a blind passion and I want to say  out loud  what is important. I'm a pediatrician and some things that happen in childhood can't be reversed in adulthood or adolescence.
I'm saying it with sadness that a lot of doctors, including eye doctors are still going on with all that nonsense about spending to much time in front of a screen, or reading to much are the causes of myopia epidemic. There is a study that says not to this. (1) The occupational medicine do an eye check on people who works with computers in my country. Why is that? No logical explanation, if you ask no clear answer, you will get a "better safe than sorry".
So  what happened lately?  The answer is simple: children don't spend too much time outdoors. It's important for a child to spend at least two hours outside playing, or doing other things ( drawing, reading, doing homework ). The mechanism is not clear but studies say that  the natural light stimulates dopamine production and the dopamine is implicated in stopping the eyeball to elongate, that is the cause of myopia. Let aside that wearing glasses or lenses can be disturbing for a child, the major concern is the progression of myopia through childhood until adulthood and its consequences like tearing apart of retina and blindness.  There is not clear evidence that exposure to natural light helps with the progression of nearsightedness. New studies are yet to come. Nothing to do with screen exposure, parents with myopia, too much reading and learning. (2) (3) (4) The age is also important, exposure to natural light before 6 years seems more beneficial, but all through childhood is recommended.
Some changes can be made: parents should spent more time outside with their children, more playtime outdoor in kindergarten and after-school, kids should go outside every school break they have, sports should be practiced out, teachers can make some activities in school outside. There is simply too much homework to do, but we should encourage the kids to read a book or maybe to do their homework outside. Just doing that and we can add up to two hours/day. We also should encourage kids to get sun protection by wearing appropriate clothes, hats, sunblock and to stay in the shades.
I want to take action about that, but I need people who want to make a change too, to inform people, to take action in school. If some influential  people  from Educational and Health Department are reading this article and want to do something about this, let's do it. For now all I can do is to inform the parents I meet and fight against too much homework.

dr.Mirabela Cascaval

Counting calories

All around the globe we are counting unsuccessfully calories and the obesity is on the rise. In my country all menus in schools and kindergartens have to be approved by a pediatrician or a nutritionist. I was asked at my kids' kindergarten to approve them, so I've searched into  the publication by our government vis à vis of this subject. It was supposed to count the calories for every portion and meal, the quantity of carbohydrates and fats. It's a stupidity sustained, sadly by other doctors. The body doesn't respond to calories, but to nutrients and  how those nutrients stimulates the  hormonal production. I don't say that all the recommendations are bad,  there are some good things ( not to sell sodas, tobacco and alcohol close or in schools, not  to use sugar in tea or too much salt in food, not to serve fried food), but I don't agree with  this calories thing.  The principle of counting calories is by burning a sample and measuring the energy/heat released, it has nothing to do with absorption and interaction with the body. (1)  200 cal of vegetables,fruits or salmon are not the same for the body as 200 cal of doughnut, chocolate or juice. And also, I don't agree that the animal fats are not so bad for a growing body, it's a nonsense to use low fat yogurt/cream in children. All liposoluble vitamins are carried with fat.
The anabolic hormone of the body is insulin which is secreted in pancreas and excreted in blood after ingestion of carbohydrates and proteins. What insulin does? It takes glucose from the blood and brings it into the cells, where can be used for energy, and the excess is stored as glycogen and fat. (3) (4) As a child the fat cells are not just growing, the body forms new ones too.  The  most dangerous period is from two to six years. A growing body doesn't need to fast, so intermittent fasting in children is not an option, so what can we do? There are some rules that can be applied:

• there is too much snack, including in schools and kindergarten. It goes like this: from nine to four-five a child has two meals and two snacks. Those snacks are healthy ones, fruits and yogurt and cereals, but they still stimulate the pancreas to excrete insulin and insulin forms fat. After that the child gets home and I see them eating all the time after school, parents/grandparents praying  "please, one more bite". it's such a sad picture. At first the child refuses because he is not hungry, but if the parent insists he takes the bite, the body produces insulin and the insulin makes him hungry and then he starts asking for food all the time. The insulin level is coming down circa in an hour after eating something that stimulates it. What can we do about it? I suggest at least 3-4 hours between the meals and take the snack at the end of the meal not between them. Nobody talks about that, because there is a trend that says frequent meals on small portions is healthy. The result is that you are hungry all the time and not that you are not losing weight, you might gain it. And no foods after 8 o'clock in the afternoon, no snack watching TV in the evening. It's so wrong and dangerous.
• the juices: my favorite subject. I can't get this out of parents mind. The fresh squeezed juice has the same effect as a soda. Give fruits to children which are healthy, have vitamins and minerals, fibers, that prevent the carbohydrates to absorb all at once and promote a good gut health. A kid can't eat as many fruits as you can squeeze in that juice, so it's about quantity too. As the body concern a bottle of  fresh orange juice is the same a bottle of Cola, same response.
• the macronutrients  create the sensation of fullness, so you don't need to eat anymore. It's not the same with refined sugar, honey ( this is a subject for another time), white flour and juices, even fresh squeezed ones. 
• spend time outdoors, at least one hour per day. They need to play, to be exposed to natural light, to be thought to have an active life. This is good for development of the eyes and protects from nearsightedness or myopia ( another upcoming subject). (5) (6) (7) (8)
• you have to form a schedule for your child, after that you can make exceptions. I don't play all the time by the rules with my children, because the mental health, the acceptance by the society is also important. But I never beg my children to eat and there are not three meals/day.
• the most important is for you to be a role model

dr. Mirabela Cascaval

La numărat de calorii, eficient sau nu?

E un trend peste tot în lume să monitorizăm câte calorii ingerăm, sunt aplicaţii peste aplicaţii, dar obezitatea este în creştere, pentru că ignorăm alte aspecte. Puţini sunt cei care se opresc o secundă şi zic că suntem pe un drum greşit că nu avem rezultate. Organismul uman nu are receptori pentru calorii, el răspunde prin secreţia de hormoni la ceea ce ingerăm. Chiar Ministerul Sănătaţii cere acest lucru pentru meniurile din grădiniţe şi şcoli, cantitatea de glucide şi grăsimi. O pierdere de timp, fără nici o bază ştiinţifică. Nu zic că toate acele recomandări sunt greşite, sunt de acord să nu se vândă sucuri, alcool, tigări in apropierea şcolilor sau în incinta lor, să nu se adauge zahăr în ceai, să nu se se săreze în exces mâncarea, să nu se consume salam şi alte semipreparate, să se evite prăjelile. Un alt aspect neplăcut este cel legat de a se servi smântână, iaurt, lapte semidegresat. Grăsimile animale nu sunt periculoase pentru un organism în creştere, mai ales că apare repede senzaţia de saţietate şi nu pot fi mâncate în cantitaţi mari. În plus, viatminele liposolubile sunt transportatede grăsimi..

Să revin la ceea ce discutam mai sus, organismul răspunde la macronutrienţii ingeraţi prin secreţia de hormoni, care au anumite efecte asupra lui. La ingestia de zaharuri şi proteine se secretă insulina, care facilitează intrarea glucozei în celulă pentru producerea de energie. Excesul de glucoză se depozitează în ficat sub formă de glicogen şi în celule adipoase sub formă de grăsime. Problema cu tesutul grăsos la copil este că se formează noi celule adipoase, nu doar se umplu cele existente cu grăsime. Postul intermitent nu este recomandat copiilor pentru că balanţa horonilor este diferită de cea a adulţilor, dar se pot lua câteva măsuri pentru prevenţia obezităţii şi supraponderalităţii şi combaterea lor

• sunt prea multe gustări. La grădiniţă, de exemplu, intre 9 si 17 se servesc două mese şi două gustări. Chiar dacă sunt gustări sănătoase, formate din fructe, iaurt, ele tot stimulează secreţia de insulină şi insulina depune grăsime. Iar după ce ajung acasă vad copiii mancând nonstop câte ceva. E o imagine tristă cu părinţi care işi îndeamnă copiii să mai ia încă o gură, de dragul lor, care beau în loc de apă sucuri, limonadă, ceai îndulcit. Ideal ar fi să fie pauze între mese, de câte 3-4 ore, gustările să fie servite imediat după mese, să nu se mai mănânce şi să se bea nimic după ora 8 seara, să nu se consume alimente şi băuturi în timpul vizionării filmelor sau programelor TV. Din păcate, se promovează mesele mici şi dese ca fiind sănătoase, când de fapt, acestea nu permit să scadă nivelul de insulină. 
• sucurile, un subiect pe care-mi place sa-l abordez. Toţi părinţii sunt convinşi că dacă e natural e şi sănătos. Când le spun că organismul percepe un pahar de suc proaspăt stors din fructe la fel ca pe un suc din comerţ ( Organizaţia Mondială a Sănătăţii zice că sucul natural e mai bogat în zahăr)  (1) au  o reacţie de parcă nu ştiu ce vorbesc. În primul rând nu apare senzaţia de saţietate, se pot bea cantităţi mari in 24 de ore. Cantitatea de fructe folosite este mult mai mare pentru un pahar de suc, decât ar putea să mănance un copil intr-o zi. Fructul conţine şi fibrele, care sunt importante pentru flora intestinală, pentru un scaun normal, febrele care eliberează încet monozaharurile şi nu împiedică absorbţia totală a acestora. În concluzie: limitarea sucurilor naturale la maxim un pahar pe zi, ideal ar fi să nu fie consumate zilnic şi promovarea consumului de fructe şi legume.
• Am tot vorbit de senzaţia de autosaţietate, care nu este în cazul  dulciurilor, sucurilor, pâine albă. În schimb cartofii nu se pot mânca nonstop, chiar dacă conţin amidon, deci glucoză. valabil şi pentru grăsimi.
• Copilul trebuie să petreacă cât mai mult timp în aer liber, să aibă o viată activă fizic, cel puţin 1 oră zilnic. Important pentru prevenţia obezităţii, dar şi a miopiei dobândite şi progresiei ei. Acesta este un alt semnal de alarmă pe care vreau să-l trag, că mi se pare că nu se vorbeste suficient în acest sens şi voi scrie un articol pe tema aceasta.
• E important un program al copilului, dar la fel de important este să facem şi excepţii, să fim flexibili, că sănătatea mentală şi acceptarea copilului de către anturaj sunt la fel de impotante.
• Si cel mai important este să fim un model pentru copiii noştri. Fiecare în casă respectă aceleaşi reguli

dr. Mirabela Caşcaval

Cancer and intermittent fasting

Cancer: a scary word, nobody wants to deal with radio, chemotherapy  and surgery and be threatened with death every minute. So let's try to do what depend on us to prevent it. OMS has some recommendations: don't smoke, exercise, avoid pollution, eat healthy, drink alcohol in moderation, use screening test.
I want to stop on the subject of eating healthy and why I encourage intermittent fasting. As I said before every day in our body forms around 300 cancerous cells, that are eliminated by our immune system. When for some reason something happens with our immune system one of these cells starts to multiplicate and becomes a tumor. The reason why these cells forms are numerous and little known: heritage, radiation, pollution, oxidative stress, viruses, inflammation etc, etc
Scientists explain how intermittent fasting can protect the body from cancer. The main source of energy for the cancerous cell is the glucose and sometimes glutamate. The healthy cells of our body, including brain cells and cardiac muscle cell can take their energy from ketones. The ketones are the product of fat burning. The body starts to burn fats after 6-12 hours of fasting. If you don't feed the bad cell it will dye. Some studies say that people who do intermittent fasting during cancer treatment have a better response to that.
As I discuss in another article (7) intermittent fasting reduces the oxidative stress,the body is more vigilant and enters a state of repair and cleaning, modifies the expression of genes, phenomenon known as epigenetics.(1) (2) (3) (4) (5) (6)

It takes a little time to adapt  to hungry sensation, but all you need to know that it comes and gos and gets easier with time.

Mirabela Cascaval

Aging, what can we do?

As time goes by it is normal to think "What can we do to keep us looking young?" So: "What can we do?"
There is plastic surgery ( and it works!!!):

• Botox it's accessible, (but truth be told I don't like a bit how it looks on an old skin);
• there are some promises with hyaluronic acid  
• face lifting classic or with absorbable stitches.

But if I want to postpone plastic surgery as late as possible, even I'm not at all against it?I 'm a doctor and I don't buy bullshit without a scientific research or at least some logic explanation. But something caught  my attention, there are some promising studies and it's not harmful so I have nothing to lose.
 I' m 35, I have two kids, I don't smoke, I'm physical active and people don't say I look older than 25 and I would like to keep it that way.

I was a skinny kid/ adolescent and I was ashamed to wear dresses, I wanted to gain weight and suddenly this happened between 23 and 29, especially after I was 25 years old. I started my residency I was stressed, preoccupied learning as much as I could to become a good  doctor, on calls I was snacking a lot all the time and drinking juice. I didn't become obese, I wasn't even overweight but I  was not looking good even I was working out. I saw photos with me from earlier years and the comparison wasn't in my favor and  I wanted  be like that  again. My husband always told me the truth how he saw it even it was hard to hear, but I like that, it shows that he cares. In the the fall of 2012 I decided that something has to be done. Diet and nutrition weren't my domain of interest, I knew some things from college, but I never needed to worry about weight. And when I thought to take care of my eating habits I came upon a BBC documentary " Eat, fast and live longer" with Michael Mosley about intermittent fasting.(1)
 People have been fasting for thousands of years, we are built to live like that, when we depended on hunt for food. Later studies suggested that even the children and grandchildren will be healthier if there are short periods of famine, phenomenon explained by epigenetics.(2) (3) (4) (5) (6)
 There are several ways to do that:

• 16-20 hours  fasting and 4-8 hours of eating every day 16/8 or
•  500 calories per day,2 days a week, or
• eating once in 24 hours as many times as a person can do in a week, every week
•  or long periods of fasting ( that needs doctor supervisions\ because it is the risk of electolyte imbalance) and then repeat the process after couple of months.
   I feel the need to add that fasting means no food or drink except water, a cup of coffee or tea without sugar, sweeteners or honey, not even beverages with zero calories. 

I started  it  with some pauses when I was pregnant with my son,  then with my daughter I was fasting about 12-14 hours per day. I breastfed both my kids more than a year doing that,without any sides effects ( but I don't encourage) .
It's a lifestyle, healthy one and I keep doing for his benefits, not just for the fact that I am skinny and smoking hot.
 The worst enemies for youth are the sun and the food.  Our chromosomes, witch carry the genetic code have at the end of what we call telomeres,like a cap, that protect the chromosome. There are sequences of nucleotides , that repet themselves a couple of thousands times . With every division of the cells these telomeres shorten. It is believed that this is implicated in aging and some cancers like melanoma. UVA radiation is doing just that, on top of oxidative stress. UVB radiation induces inflammation, breaks some covalent bonds and forms some dimers that distort the normal structure of DNA making it susceptible for mutation. Plus weakening of the collagen of the skin , that keeps the skin firm, leads to wrinkles. The best face cream is the sunscreen cream applied every day. (7)
 When we fast our body tends to conserve, so division  it's not an option, only if it is necessary. The organism's mane focus is to repair and destroy what is unnecessary ( autophagy), like:(8)  (9)

•  bad proteins in the brain and used them for gluconeogenesis,
•  unhealthy cells affected by oxidative stress and it stops the process of oxidative free radicals that can damage other cells,
• extra cells from a flappy skin,
•  cancerous cells 

More articles about intermittent fasting will come, because it is a subject I am fond of and it really works for losing weight at least, it costs you nothing, actually you save money. You need to adjust to the idea of being hungry, but also you need to know that that sensations comes and goes and it gets easier with time.
dr. Mirabela Cascaval