Se afișează postările cu eticheta Afecţiuni respiratorii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Afecţiuni respiratorii. Afișați toate postările

joi, 27 august 2009

"Roşu în gât"

Toţi copiii fac "roşu în gât" şi cum se manifestă ştim cu toţii. Cei mai mulţi vin doar cu febră, la copiii mici pot să apară vărsături şi diaree. Nu despre simptomatologie vreau să scriu acest articol, ci despre administrarea antibioticelor în aceste cazuri. Este o problemă cu care mă confrunt des la Camera de Gardă. Toţi părinţii când aud că nu primesc antibiotic ies nemulţumiţi, iar eu răguşesc explicându-le că nu au nevoie de antibiotic. În primul rând, majoritatea acestor infecţii sunt virale şi virusurile nu răspund la tratatamentul antibiotic. Sunt infecţii autolimitate, care se vindecă de la sine în câteva zile, iar noi ce putem face e să dăm un tratament suportiv, să scădem disconfortul pacientului până se vindecă boala şi să ţinem sub control febra, dacă aceasta apare. Administrarea de antibiotice nu previne suprainfecţia bacteriană. În plus, în cavitatea bucală trăiesc multe bacterii care nu sunt patogene, ne apară de bacteriile din exterior care pot fi patogene şi pot să dea boala. Antibioticul nu ştie să aleagă şi distruge toate bacteriile, inclusiv pe cele "bune", care ne protejează.
Singura metodă de a detecta dacă este vorba despre o amigdalită bacteriană, este punerea în evidenţă a bacteriei, cel mai frecvent streptococul beta hemolitic, care este încă sensibil la penicilină, de aceea antibiotice "puternice" nu-şi au rostul.
Roşu în gât mai apare şi la debutul bolilor infecţioase (varicela, rubeola, rujeola, mononucleoza infectioasă), iar în cazul monucleozei poate să apară chiar o erupţie tegumentară la administrarea de antibiotic.
Evident că şi mie mi-ar fi mult mai simplu să scriu o reţetă într-un minut şi să vad următorul pacient decât să explic acelaşi lucru câte 15-20 de minute la fiecare părinte. Dar scopul meu este să fac ce e mai bine pentru pacient.

Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval

luni, 15 iunie 2009

Bronşiolita acută

Deşi nu la fel de frecventă ca în iarnă şi la începutul primăverii, încă o întâlnesc destul de des la camera de gardă, iar unii părinţi sunt complet derutaţi şi e şi normal, pentru că atunci când asteaptă alţi 10 copii la uşă e imposibil să explici totul părinţilor, fără să omiţi ceva. Părinţii sunt uşuraţi oarecum că puiul nu e "răcit la plămâni". Dar ce este această bronşiolită? Este o boală inflamatorie, difuză a căilor aeriene mici, aproape exclusiv de origine virală. Fiind o boală virală nu necesită tratament antibiotic, numai bacteriile răspund la antibiotic. Cel mai frecvent virus implicat este Virusul Sinciţial Respirator (VSR)-dar nu singurul, apare la copiii sub 2-2,5 ani, mai frecvent la băieţi (se consideră că fetele au calibrul căilor aeriene mai mare şi atunci suportă mai bine îngustarea bronşiolelor), apare la copii cu aglomeraţie în familie, la copiii din mame fumătoare sau la cei care fumează pasiv, sau la cei cu anomalii cardiace şi respiratorii, copiii alimentaţi natural fac mai rar boala.
Semnul cardinal al bolii este wheezing-ul, "şuieratul". În mod normal inspirul este un proces activ ( organismul consumă energie), iar expirul este un proces pasiv. Când calibrul căilor aeriene este îngustat aerul intră, dar nu mai poate ieşi, aşa că, organismul se adaptează folosind aşa numiţii muşchi accesori, care în mod normal nu sunt folosiţi. Astfel se elimină aerul din plămân, dar când trece prin zonele îngustate se aude acest zgomot. Restul simptomelor nu sunt mereu constante, cum ar fi tuse, febră, obstrucţie nazală, inapetenţă, polipnee ( respiră mai repede), semne de insuficieţă respiratorie.
Fiind o boală virală nu necesită tratament antibiotic, se vindecă de la sine, medicaţia este simptomatică. Se administrează cortizon, sub formă înjectabilă şi/sau sub formă de aerosoli, antitermice, suplimentarea lichidelor, în cazul cu insuficienţei respiratorii adrenalină sub formă de aerosoli, oxigenoterapie. Tratamentul antibiotic se recomandă NUMAI în caz de suprainfecţie bacteriană, forme grave, "toxice", sugarii febrili sub 3 luni, copiii cu imunitatea compromisă.

Publicat de dr.Mirabela Caşcaval

miercuri, 25 februarie 2009

Eritemul fesier de scutec-cum îl prevenim?

Foarte multi copii fac eritem fesier de scutec, cel puţin o dată, iar alţii fac mereu, mereu ceea ce îi sperie pe părinţi. Iată câteva tip-uri pentru a preveni rash-ul:
  • schimbaţi frecvent scutecul;
  • folosiţi şerveţele neparfumate pentru a şterge copilul;
  • aplicaţi un strat subţire de cremă pentru rash fesier sau folosiţi creme care conţin oxid de zinc;
  • folosiţi apă călduţă şi săpun fin pentru spălat;
  • spălaţi-l fără a freca zona;
  • lăsaţi să se usuce foarte bine pielea înainte de a-i pune următorul scutec;
  • lăsaţi să mai stea copiii şi fără scutec în casă;
  • schimbaţi din când în când mărcile de scutece şi/sau de şerveţele (nu folosiţi toată perioada aceeaşi marcă).
Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval