"Roşu în gât"

Toţi copiii fac "roşu în gât" şi cum se manifestă ştim cu toţii. Cei mai mulţi vin doar cu febră, la copiii mici pot să apară vărsături şi diaree. Nu despre simptomatologie vreau să scriu acest articol, ci despre administrarea antibioticelor în aceste cazuri. Este o problemă cu care mă confrunt des la Camera de Gardă. Toţi părinţii când aud că nu primesc antibiotic ies nemulţumiţi, iar eu răguşesc explicându-le că nu au nevoie de antibiotic. În primul rând, majoritatea acestor infecţii sunt virale şi virusurile nu răspund la tratatamentul antibiotic. Sunt infecţii autolimitate, care se vindecă de la sine în câteva zile, iar noi ce putem face e să dăm un tratament suportiv, să scădem disconfortul pacientului până se vindecă boala şi să ţinem sub control febra, dacă aceasta apare. Administrarea de antibiotice nu previne suprainfecţia bacteriană. În plus, în cavitatea bucală trăiesc multe bacterii care nu sunt patogene, ne apară de bacteriile din exterior care pot fi patogene şi pot să dea boala. Antibioticul nu ştie să aleagă şi distruge toate bacteriile, inclusiv pe cele "bune", care ne protejează.
Singura metodă de a detecta dacă este vorba despre o amigdalită bacteriană, este punerea în evidenţă a bacteriei, cel mai frecvent streptococul beta hemolitic, care este încă sensibil la penicilină, de aceea antibiotice "puternice" nu-şi au rostul.
Roşu în gât mai apare şi la debutul bolilor infecţioase (varicela, rubeola, rujeola, mononucleoza infectioasă), iar în cazul monucleozei poate să apară chiar o erupţie tegumentară la administrarea de antibiotic.
Evident că şi mie mi-ar fi mult mai simplu să scriu o reţetă într-un minut şi să vad următorul pacient decât să explic acelaşi lucru câte 15-20 de minute la fiecare părinte. Dar scopul meu este să fac ce e mai bine pentru pacient.
Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval