Colica sugarului

Aproape orice părinte se confruntă cu colica sugarului care dă multe bătăi de cap şi-i determină să se prezinte la Camera de Gardă. Cauza este necunoscută, cu toate că sunt mai multe teorii care incriminează aerul înghiţit în timpul alimentaţiei (în special la cei alimentaţi la biberon), alimentaţia mamei bogată în alimente care produc gaze (de ex: suc de portocale, mere, varză, fasole, mazăre, cafea, cola, alimente condimentate, ceapă, prune), iar altă teorie se referă la imaturitatea sistemului neurologic care nu este încă adaptat la multitudinea de noi stimuli.
Caracteristicele colicii( FOARTE IMPORTANT DE REŢINUT) :apare brusc la un sugar anterior liniştit, între 3 zile şi 3 săptămâni, poate dura peste 3 ore pe zi, pot să nu fie asociate cu alimentaţia (mai frecvente după-amiaza si seara devreme ), sugarul se inroşeşte la faţă, îşi aduce picioarele pe abdomen, abdomenul este destins, nu poate fi liniştit prin alimentaţie sau mângâiere, plânsul poate dipărea după eliminarea gazelor şi a scaunului. Se remit între 3 şi 5 luni, creşterea ponderală nu este influenţată, fără modificări între episoade.
Trebuie eliminate alte cauze, ca de exemplu boli ce pot da aceleaşi manifestări, foamea sau din contra exesul alimentar, scutece ude, temperatura în casă prea caldă sau prea rece (normal între 22-23 de grade), contact cu prea multe persoane, sau lipsa contactului afectiv, erupţia dentară, dermatita de scutec.
Tratamentul în cursul episodului: sugarul se leagănă uşor intr-un leagăn sau în braţe (nu se exagerează), se scoate la plimbare pe jos sau cu maşina (vibraţiile uşoare calmează copilul), dispozitive fixate pe pătuţ care produc zgomote şi vibraţii uşoare, stimulare auditivă sau vizuală, baie caldă, sau scutece calde şi uscate pe burtică, încercarea de a scoate aerul pe guriţă,sau cu supozitor sau sondă.
Atenţie la alimentaţia corectă, cu scoaterea aerului, o masă la biberon trebuie să dureze cât o masă la sân, evitarea supraalimentaţiei, tetina trebuie să aibă măsura adecvată, la fel şi orificiul ei, dacă sugarul este alimentat la sân atenţie la alimentaţia mamei cu evitarea alimentelor enumerate mai sus, folosirea Simeticonei (Espumisan, sab simplex), cu rezultate variabile, dar fără reacţii adverse, iar dacă nici una din măsuri nu reuşeşte copilul va fi lăsat să plângă. Trebuie reţinut caracterul autolimitat al acestei manifestări. Diagnosticul de colică se pune după ce au fost eliminate alte cauze organice.

Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval

Infecţia cu Shigella

Apare în lunile călduroase, după 24-48 de ore de incubaţie, se transmite de la om la om, dar şi prin alimente şi apa contaminată cu materii fecale. Este nevoie de un număr mic de germeni pentru a apărea boala, este mai frecventă în primii 10 ani de viaţă, cu o incidenţă mai mare în anul doi şi trei. Se manifestă cu stare de vomă, vărsături, dureri abdominale, prolaps rectal (rar), scaune apoase care pot avea sânge şi mucus, anorexia, febră, stare de rău general. Pot apărea şi manifestări neurologice cefalee, confuzie, halucinaţii, convulsii. Foarte rar poate evolua rapid cu deces. Manifestările extraintestinale sunt foarte rare, iar atunci când există se pot întâlni infecţiile urinare, hepatită colestatică, conjunctivită, artrită reactivă (apare cam la 2-3 săptămâni după infecţia digestivă, cu recuperare completă după 2-6 săptămani), sindromul hemolitic-uremic.
Boala se remite spontan în 7-14 zile, dar este indicat tratamentul antibiotic pentru scurtarea evoluţiei şi limitarea transmiterii germenului de la persoană la persoană. Tratamentul de elecţie este tot rehidratarea corectă, iar atibioticele recomandate sunt biseptolul (trimetroprim-sulfametoxazol), fluorochinolone (norfloxacină, ciprofloxacin, ofloxacin), acid nalidixic.

Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval

Infecţia cu Salmonella

Infecţia cu Salmonella, alături de infecţia cu Shigella, este cea mai frecventă infecţie bacteriană enterică la copil şi apare cu precădere în sezonul cald. Pentru a produce boala este nevoie de o cantitate mare de germeni, aşa că transmiterea de la om la om e mai puţin probabilă, doar în cazul contaminării masive a apei şi alimentelor cu materii fecale. Bacteria se ia prin consumul cărnii de pui, a ouălor, fructelor şi legumelor nepreparate, lapte şi suc nepasteurizat contaminate. Poate apărea sporadic sau în mici epidemii asociate cu consumul de alimente contaminate. Altă sursă de Salmonella o reprezintă reptilele folosite mai nou ca animale de casă.
Perioada de incubaţie este de 1-3 zile, apoi boala debutează cu febră moderată, greaţă, vărsături, crampe abdominale şi scaune diareice,verzui, cu sau fără mucus şi sânge (mai frecvent cu, chiar dacă nu de la debutul bolii). Pot apărea şi manifestări neurologice ca cefalee, confuzie, ameţeală, convulsii.
Speciile de Salmonella Tiphi şi Paratiphi produc boala cu debut insiduos cu febră, cefalee, stare de rău general, mialgii, vărsături (care nu sunt severe).
La aproximativ 5% dintre bolnavi poate să apară bacteriemie (prezenţa bacteriilor în sânge) trecătoare. Manifestările extraintestinale ale bolii, apar în general la pacienţii imunocompromişi, cei cu boli cronice, sugarii sub 3 luni şi se pot manifesta prin: osteomielită, artrită, meningită, pneumonie.
Tratamentul vizează în primul rând reechilibrarea hidroelectrolitică. Tratamentul antibiotic, se poate folosi ampicilina, gentamicina, biseptolul şi chinolonele (norfloxacina, ciprofloxacina etc).
De reţinut că sunt şi alte afecţiuni, nu rare în care pot apărea scaunele cu sânge : invaginaţia intestinală, polipii, diverticulul Meckel, alte colite, purpura Henoch-Schonlein, sindromul hemolitic-uremic, fisura anală, bolile inflamatorii intestinale.

Pubilcat de Dr.Mirabela Caşcaval

Infecţia cu Rotavirus

În sezonul rece, în zonele temperate, cele mai frecvente (gastro) enterocolite acute sunt produse de virusuri, iar cel mai des implicat este Rotavirusul. Pe langă rotavirus mai sunt implicate şi alte virusuri, care nu prea pot fi puse în evidenţă (culturile virale sunt foarte costisitoare, nu sunt la îndemâna oricărui spital, nici chiar în Bucureşti şi nici nu şi-au dovedit utilitatea decât în cercetare). Dintre acestea amintim : adenovirusul enteric, astrovirusul, calcivirusul, virusul Norwalk şi virusul Norwalk-like.
Boala se transmite prin intermediul mâinilor şi suprafeţelor contaminate, dar sunt tot mai multe dovezi că se transmite şi respirator şi că virusul poate da şi manifestări respiratorii. Frecvent avem copii cu bronsilotă de exemplu şi diaree, ceea ce creşte anxietatea părinţilor, pe bună dreptate.
Ce este important pentru părinţi să ştie este că aceste infecţii virale, ca majoritatea altor infecţii virale sunt autolimitate, adică se vindecă de la sine ( la copiii fără imunodeficienţe şi alte boli asociate) şi nu necesită terapie antibiotică. Dar pentru înţelegerea acestui lucru părinţii trebuie să fie informaţi, ceea ce încerc eu să fac prin acest blog şi la Camera de Gardă şi să aibă răbdare pentru că boala durează cam 3-5 zile. Singurul aspect care pune în pericol viaţa copilului (mai ales la sugari unde boala este frecventă) este deshidratarea, deci atenţia trebuie acordată rehidratării şi nu tratării bolii.
Debutul este, în general, cu vărsături, care preced apariţia scaunelor diareice (însă nu este obligatoriu) şi diminuă la număr şi în cantitate când apar scaunele moi şi nu persistă mai mult de 24-48 de ore. Vărsăturile contribuie la deshidratare şi îngreunează rehidratarea pe cale orală. Scaunele sunt apoase , voluminoase şi în număr mare. Se poate asocia febra care contribuie şi ea la deshidratare şi nu de puţine ori se asociază cu de infecţii de căi aeriene superioare. Durerile abdominale sunt de intensitate medie şi sunt situate periombilical, la sugar se manifestă cu agitaţie, plânset şi refuzul alimentaţiei, anorexia fiind un simptom frecvent şi la copilul mai mare.
Tratamentul vizează, după cum am menţionat rehidratarea, care este indicată pe cale orală cu sărurile de rehidratare orală, în formele de deshidratare uşoare şi medii, în formele severe se indică spitalizarea şi rehidratarea pe cale parenterală. Spitalizarea se indică şi în forme uşoare şi medii de deshidratare dacă părinţii nu sunt cooperanţi sau sunt prea speriaţi.
Vărsăturile complică rehidratarea orală, dar noile recomandări OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii ) recomandă utilizarea unei doze de odansetron (un antiemetic cu acţiune centrală) , repetarea dozei la 4-6 ore în cazul în care vărsăturile persistă şi începerea rehidratării orale. Cantitatea de săruri de rehidratare orală recomandată este de 50-80 ml/kilogram corp în primele 4-6 ore, în cantităţi mici şi dese (la 2-3 minute), dar să nu depăşească mai mult de 75 % din necesarul de lichide zilnic, iar pentru fiecare episod de vărsătură se mai adaugă incă 10 ml/kgc, iar pentru fiecare scaun diareic încă 2 ml/kgc. Important de menţionat este că aceste săruri nu leagă scaunul şi el va continua să fie apos şi e bine ca părinţii să nu se sperie. Pentru scaunele apoase şi durerile abdominale se recomandă simptomatice gen hidrasec, smecta, tasectan, debridat şi produse pe bază de lactobacili şi alte bacterii saprofite pentru recolonizarea intestinului.Nu se mai recomandă folosirea metoclopramidului şi derivaţilor ca şi antiemetic datorită reacţiilor adverse gen sindrom extrapiramidal chiar şi la doze terapeutice. În România încă este un antiemetic de elecţie, din păcate, datorită preţului accesibil. Nu există un tratament specific, doar suportiv. Mortalitatea crescută în rotavirus, ca în majoritatea bolilor diareice este dată de deshidratare, de aceea rehidratarea este importantă. Alimentaţia la sân protejează, cel puţin parţial sugarii.
Vaccinul antirotaviral este eficient, se fac două doze între 6 şi 24 de săptămâni, cu interval între ele de 4 săptămâni. S-au raportat cazuri de inaginaţie intestinală potvaccinare, dar după RotaTeq, vaccin care nu se comercializează în Romania. Rotarix este un vaccin sigur. 

Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval

Sindromul Reye

Majoritatea părinţilor ştiu că nu au voie să dea aspirină copiilor când fac febră pentru că pot chiar deceda.
Se consideră că aspirina, dar nu numai (vezi mai jos) împreună cu unele boli virale pot da o rară condiţie cu potenţial fatal care afectează în special crierul şi ficatul numită sindrom Reye. Cele mai frecvente condiţii în care pot să apară acest sindrom sunt varicela şi gripa, dar au fost descrise şi alte boli virale asociate cu erupţii cutanate, gastroenterite virale. Sindromul Reye determină "inflamaţia" creierului cu creşterea presiunii intracraniene, apariţia ficatului gras, hipoglicemia marcată, hiperamoniemia, NU dă icter. Diagnosticul precoce este esenţial pentru recuperare. Cu un diagnostic precoce şi terapie suportivă precoce aproximativ 80% dintre pacienţi supravieţuiesc, însă unii dintre ei pot rămâne cu sechele neurologice permanente.
Simptomatologia apare după 1-3 săptămâni după o bolă virală acută. La copilul mic primele simptome sunt reprezentate de diaree şi hiperventilaţie, iar la copilul mare letargia, somnolenţa, schimbarea comportamentului, vărsături incoercibile. Manifestările neurologice-crize epileptice, midriază fixă, paralizie, comă- apar după 24-48 de ore după ce apar vărsăturile.
AAP(American Academy of Pediatrics), FDA (Food and Drug Administration), CDC (Centers of Disease Control and Prevention) recomandă interzicerea administrării aspirinei şi a altor salcilaţi sub 19 ani în perioadele febrile, cu excepţia celor care au indicaţie în boala Kawasaki sau în alte afecţiuni care necesită terapie cu aspirină pentru prevenirea cheagurilor, în artrita reumatoidă juvenilă. La aceşti pacienţi se recomandă vaccinarea antivaricelă (2 doze) şi anulă antigripală.
Citiţi cu atenţie prospectele când daţi medicamente copiilor să nu conţină salcilaţi (mai ales produsele pe bază de plante) :acid acetil salicilic-aspirina, acetil salcilat, acid salcilic, salcilaţi. Au fost descrise cazuri de sindrom Reye şi la expunerea la pesticide, insecticide şi vopsele.
NU ADMINISTRAŢI COPIILOR ÎN PERIOADELE FEBRILE ASPIRINĂ. CITIŢI CU ATENŢIE PROSPECTELE MEDICAMENTELOR CÂND LE ADMINISTRATI COPIILOR, AR PUTEA CONŢINE ŞI ALŢI SALCILAŢI! DACĂ COPILUL DUMNEAVOASTRĂ A AVUT GRIPĂ, O BANALĂ RĂCEALĂ, VARICELĂ ŞI DUPĂ APROXIMATIV 1-3 SĂPTĂMÂNI ESTE LETARGIC PREZENTATI-VĂ LA MEDIC, CU CÂT E MAI PRECOCE DIAGNOSTICUL CU ATÂT SPERANŢA DE SUPRAVIEŢUIRE ŞI RECUPERARE COMPLETĂ ESTE MAI MARE.

Publicat de dr.Mirabela Caşcaval

Boala celiacă(II)

În cazul bolii cu debut precoce diareea cronică e manifestarea cea mai frecventă, majoritatea prezintă steatoree (scaune cu " grăsime"), aspect lucios al fecalelor cu miros rânced, decolorate, omogene, abundente. Debutul tardiv al afecţiunii după 3-4 ani se poate asocia doar cu încetarea creşterii şi apoi cu scăderea în greutate. Vărsăturile apar frecvent, anorexia este prezentă şi uneori precede chiar diareea. Majoritatea simptomelor şi semnelor din boala celiacă sunt date de atrofia mucoasei intestinale si consecinţele acesteia asupra absorbţiei elementelor nutritive şi a vitaminelor. Prin urmare copiii cu intoleranţă la gluten pot prezenta:

1. diareea cronică mai sus amintită, uneori scaunele pot deveni apoase determinând deshidratare
2. retardul creşterii, dispare ţesutul adipos, masele musculare, copilul prezintă memebrele subţiri şi abdomenul destins, datorită scăderii absorbţiei proteinelor. Tot datorită lipsei de absorbţie a proteinelor pot aparea edemele. Şi să nu uităm ca proteine sunt şi enzimele care au rol de catalizatori ai tuturor reacţiilor din oraganism, proteine sunt şi anticorpii, albumina e şi ea o proteină cu multiple roluri printre care transportul unor substanţe(vitamine, hormoni, medicamente) prin sânge
3. iritaţie sau dimpotrivă, apatie şi pierderea din achiziţiilor deja câştigate
4. tetanie hipocalcemică, parestezii (senzaţie de furnicătură la nivelul membrelor) prin deficit de calciu şi magneziu
   
5. astenie musculară (anemie, hipopotasemie)
6. glosită, stomatită prin deficit de fier, vitamina B12 şi acid folic
7. echimoze ( vânătăi), hematoame prin lipsa de vitamina K
8. dermatite, cu apariţia de leziuni veziculare asemănătoare celor herpetice prin scăderea nivelului plasmatic de vitamina A, Zn, vitamina E, acizi graşi esenţiali
9. hipotensiune arterială
10. au fost raportate ca manifestări ale bolii celiace artrita, hepatita criptogenică, epilepsia şi calcificările la nivelul oaselor occipitale
11. pubertate întârziată, amenoree (lipsa menstruaţiilor)
12. paloare prin anemie
13. neoropatie (afectarea nervilor periferici)
14. persoanele cu boală celiacă care nu ţin o dietă fără gluten au risc mai mare de a face cancer de intestin subţire şi gros, totuşi riscul este scăzut la copii

Tratamentul de bază este lipsa glutenului din alimentaţie, la care se adaugă corectarea deficitelor de vitamine. Răspunsul la terapie este spectaculos, copilul atinge greutatea ideala in aproximativ 6 luni-1 an, recapăta achiziţtiile pierdute, scaunele se normalizează în câteva săptămâni, reapare apetitul.
Publicat de dr.Mirabela Caşcaval

Boala celiacă(I)

Boala celiacă (sprue nontropical, intoleranţa la gluten) reprezintă o boală digestivă, prin care e afectată mucoasa intestinului subţire, acest lucru interferând cu absorbţia nutrienţilor din alimente.
Cauza o reprezintă, la indivizii predispuşi genetic, intoleranţa la anumite fracţiuni din proteinele unor cereale: grâu, secară, ovăz, orz. Aceste fracţiuni se numesc prolamine (sunt bogate în aminoacizii numiţi prolină şi glutamină). Glutenul, proteina grâului, conţine prolamina numită gliadină, secara-secalina, orz-horedenina, ovăz-avenina. Glutenul poate fi întâlnit, de asemenea şi în unele medicamente, vitamine şi rujuri de buze.
La aceşti indivizi predispuşi, la ingestia de gluten sistemul imun răspunde prin distrugerea celulelor vilozitare, responsabile cu absorbţia nutrienţilor şi vitaminelor ducând la atrofierea mucoasei intestinale, posibil reversibilă dacă se exclude complet glutenul din alimentaţie.
Primele simptome apar, după un interval liber de la introducerea făinoaselor în alimentaţia copilului. Încercarea de a prelungi cât mai mult alimentaţia naturală, introducerea făinoaselor fară gluten amână debutul bolii, dar nu schimbă incidenţa ei.
Primele simptome pot apărea insiduos sau brutal după o intervenţie chirurgicală, o vaccinare, o infecţie virală sau un alt stress.
Frecveţa este estimată a fi in jur de 1 caz la 2000-5000 de nou născuţi, dar datele mai noi vorbesc de un caz la 600-1000 de nou născuţi. Iniţial se credea ca reprezintă sindrom rar al copilului, acum este recunoscută ca fiind o boală genetica frecventă. Riscul este crescut la rudele persoanelor care au deja boala. Este, de asemeanea, mai frecventă la persoanele cu sindrom Down şi cu sindrom Turner.
Această boală este asociată cu alte boli în care sistemul imun atacă celulele organismului, aşa numitele boli autoimune. Prin urmare boala celiacă se poate asocia cu: diabet zaharat tip 1, tiroidită autoimună, boală hepatică autoimună, artrită reumatoidă, boala Addison, sindrom Sjogren.
Publicat de Dr.Mirabela Caşcaval

Eritemul fesier de scutec-cum îl prevenim?

Foarte multi copii fac eritem fesier de scutec, cel puţin o dată, iar alţii fac mereu, mereu ceea ce îi sperie pe părinţi. Iată câteva tip-uri pentru a preveni rash-ul:

• schimbaţi frecvent scutecul;
• folosiţi şerveţele neparfumate pentru a şterge copilul;
• aplicaţi un strat subţire de cremă pentru rash fesier sau folosiţi creme care conţin oxid de zinc;
• folosiţi apă călduţă şi săpun fin pentru spălat;
  
• spălaţi-l fără a freca zona;
• lăsaţi să se usuce foarte bine pielea înainte de a-i pune următorul scutec;
• lăsaţi să mai stea copiii şi fără scutec în casă;
• schimbaţi din când în când mărcile de scutece şi/sau de şerveţele (nu folosiţi toată perioada aceeaşi marcă).

Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval