Boala celiacă(I)

Boala celiacă (sprue nontropical, intoleranţa la gluten) reprezintă o boală digestivă, prin care e afectată mucoasa intestinului subţire, acest lucru interferând cu absorbţia nutrienţilor din alimente.
Cauza o reprezintă, la indivizii predispuşi genetic, intoleranţa la anumite fracţiuni din proteinele unor cereale: grâu, secară, ovăz, orz. Aceste fracţiuni se numesc prolamine (sunt bogate în aminoacizii numiţi prolină şi glutamină). Glutenul, proteina grâului, conţine prolamina numită gliadină, secara-secalina, orz-horedenina, ovăz-avenina. Glutenul poate fi întâlnit, de asemenea şi în unele medicamente, vitamine şi rujuri de buze.
La aceşti indivizi predispuşi, la ingestia de gluten sistemul imun răspunde prin distrugerea celulelor vilozitare, responsabile cu absorbţia nutrienţilor şi vitaminelor ducând la atrofierea mucoasei intestinale, posibil reversibilă dacă se exclude complet glutenul din alimentaţie.
Primele simptome apar, după un interval liber de la introducerea făinoaselor în alimentaţia copilului. Încercarea de a prelungi cât mai mult alimentaţia naturală, introducerea făinoaselor fară gluten amână debutul bolii, dar nu schimbă incidenţa ei.
Primele simptome pot apărea insiduos sau brutal după o intervenţie chirurgicală, o vaccinare, o infecţie virală sau un alt stress.
Frecveţa este estimată a fi in jur de 1 caz la 2000-5000 de nou născuţi, dar datele mai noi vorbesc de un caz la 600-1000 de nou născuţi. Iniţial se credea ca reprezintă sindrom rar al copilului, acum este recunoscută ca fiind o boală genetica frecventă. Riscul este crescut la rudele persoanelor care au deja boala. Este, de asemeanea, mai frecventă la persoanele cu sindrom Down şi cu sindrom Turner.
Această boală este asociată cu alte boli în care sistemul imun atacă celulele organismului, aşa numitele boli autoimune. Prin urmare boala celiacă se poate asocia cu: diabet zaharat tip 1, tiroidită autoimună, boală hepatică autoimună, artrită reumatoidă, boala Addison, sindrom Sjogren.
Publicat de Dr.Mirabela Caşcaval