Etiologia obezităţii, de ce eşuăm? (3)

Vreau acum să susţin această teorie a insulinei  (1) (2)  care determină depunerea de grăsimi şi a alimentelor ce determină secreţia ei în exces şi despre cum putem să slăbim sănătos întrerupând acest cerc vicios.  Numărul de calorii nu e este un factor al obezităţii.

1. Ştim că diabetul zaharat de tip 1 este acea boală în care organismul nu secretă insulină, deoarece celule insulare pancreatice care au acest rol sunt distruse printr-un mecanism autoimun ( nu se cunosc cauzele ) (3) Aceşti pacienţi sunt slabi şi oricât  şi orice ar mânca nu asimilează, chiar slăbesc până când apare complicaţia numită cetoacidoză, iar dacă nu primesc tratament cu insulină nu supravieţuiesc. Înainte de descoperirea insulinei se zicea despre aceşti pacienţi ''că-şi topesc carnea şi membrele în urină'', '' melting down of flesh and limbs into urine'' (4) O dată început tratamentul cu insulină încep să ia în greutate unii merg chiar în cealaltă direcţie.
2. Un alt argument este acela că persoanele cu diabet zaharat tip 2 care primesc tratament care stimulează producţia de insulină sau cei care primesc insulină iau în greutate în medie cam 8 kg pe an (enorm!!!) faţă de cei care primesc medicamente care nu influenţează cantitatea de insulină circulantă. (5)  (6) (7)
3. Al treilea argument este legat de simptomatologia celor cu insulinoame (tumori rare ale pancreasului care secretă în exces insulină). Aceste persoane sunt supraponderale iar când se rezecă tumora slăbesc fără a depune un efort deosebit. (8)
4. Diferite diete ale unor triburi care au incidenţă foarte scăzută a diabetului zaharat tip doi, sindromului metabolic, bolilor cardio-vasculare şi cancerului nu se bazează pe numărul de calorii. De exemplu: eschimoşii mănâncă foarte multe calorii şi foarte gras, dieta mediteraneană este bogată în grăsimi şi calorii, unele triburi din Africa consumă doar carne crudă (adică multe proteine şi grăsime), triburi din Papa Noua Guinee au o dietă bogată în carbohidraţi, formată din fructe şi ierburi, dar nici unii nu au incidentă crescută a acestor boli.
5. De ce unii sugari alimentaţi natural sunt supraponderali faţă de alţii?Mereu se zice că greutatea mamei înainte de sarcină şi în timpul sarcinii e importantă. Este deoarece cantitatea crescută de insulină a mamei trece în sângele fătului şi îi creează şi lui rezistenţă la insulină, motiv pentru care ia mult mai mult în greutate faţă de un altul dintr-o mamă normoponderală, chiar dacă mănâncă aceeaşi cantitate de lapte, care are aceeaşi valoare nutritivă.

Nu există vreun remediu minune, doar nişte sfaturi gândite pentru a întrerupe acest cerc vicios şi a restabili sensibilitatea organismului la insulină, plus consumul grăsimilor depozitate.
Cea mai simplă şi naturală metodă ar fi postul intermitent. Acesta presupune 16-20  ore de post yilnic (evident că se pot face şi excepţii din când în când) sau 2-3 yile pe săptămână cu post de23- 24 de ore .Se va consuma în post doar apa, ceai, cafea neindulcite. Dacă apare durerea de cap, senzaţia de foame se poate consuma un vârf de cuţit de sare. Ce trebuie ştiut e că grelina, hormonul care dă senzaţia de foame apare în pusee şi scade după o perioadă mai lungă de post, ceea ce înseamnă că foamea vine şi pleacă şi e mai uşor de suportat cu timpul.
Corpul nostru a fost construit pentru perioade de înfometare, de aceea se depun grăsimile, pentru a avea ce consuma în caz de nevoie. Când strămoşii noştri trăiau în peşteră, mâncau când vânau şi  când erau la dispozitie mâncau fructe, legume şi ierburi. În aceste perioade de post sau fasting organismul consuma din grăsimile depozitate, nu scade metabolismul bazal deoarece el intră în starea stres şi este setat sa-şi canalizeze toate energiile pentru a găsi hrană pentru supravieţuire şi toate mecanismele sunt canalizate de a trece peste această stare tranzitorie. Altfel nu am fi supravieţuit ca specie. Se secretă endorfine care cresc şi menţin  glicemia în limite normale, consumă depozitele de grăsime pentru energie, ţin organismul '' în priză'', activ  pentru a vâna. Să nu uităm că sunt unele mamifere care hibernează, fără nici un risc pentru ele.
Pentru cei care nu pot, cel puţin iniţial să ţină post, trebuie lasat organismului şansa de a redeveni sensibil la insulină şi de a consuma grăsimile depozitate. Recomand dieta keto (fomată din grăsimi în mare parte, proteine şi foarte putini carbihidraţi, sub 5% din totalul alimentelor) sau trei mese pe zi, fără gustări.  Fără restricţie de grăsimi( doar cele trans, adică margarina), fără restricţie de proteine, fructe sau legume. Nu se vor consuma deloc : îndulcitori, pentru început nici miere de albine, făinoase ( paine, paste, produse de patiserie), zahăr rafinat, sucuri, fie ele şi naturale, fără alimente procesate pentru a fi sărace în grăsime, adică cele low fat . Încurajez consumarea salatelor cu oţet, deoarece oţetul scade secreţia de insulină, printr-un mecanism încă neelucidat. După atingerea obiectivului dorit se poate începe consumul moderat de făinoase şi din când în când şi zahăr rafinat, deoarece în cantităţi mici nu are efectele nedorite. Dar iniţial trebuie stricteţe şi disciplină deoarece trebuie scăzută rezistenţa la insulină şi consumat excesul de glucoză  şi grăsimi din organism.
Diabetul zaharat de tip doi e o boală care se vindecă cu dietă, până nu apar modificări ireversibile în unele organe ca rinichi, ochi, dar şi atunci prognosticul e mai bun faţă de cei care nu slăbesc. Cu menţiunea că pacienţii pe tratament trebuie monitorizaţi deoarece, dacă sunt pe post intermitent pot face hipoglicemii şi pe măsură ce lucrurile evoluează în bine să li se scadă tratamentul şi apoi să se scoată. Şi nu vorbesc aici ca să impresionez sau să păcălesc pe nimeni. Dovada cea mai bună este la cei care s-a efectuat bypass gastric (operatie de micşorare a stomacului) şi s-au vindecat de diabet, doar pentru simplul fapt că nu au mai mâncat.  (9)  (10) Dar de ce să trecem printr-o operaţie cu riscuri, cu costuri care are şi ea nişte consecinţe legate de absorbţia unor nutrienţi şi să nu încercăm să postim? Partea bună cu postul intermitent e că se pot face excepţii fără consecinţe negative şi atunci scăpăm de frustrările de a nu putea mânca şi lucrurile ''intezise''. Pe când, după chirurgie mâncând mai mult apar vărsăturile, pentru că stomacul e micşorat şi nu permite o cantitate mai mare de alimente.
 Pe final as vrea să discut un pic despre mitul unora că au ''metabolismul lent'' şi  că orice mănâncă se depune (nu e chiar asa, orice mâncare procesată se depune). Există unele persoane care au o sensibilitate crescută la insulină şi se îngrasă mai uşor decât alţii. Aceste persoane sunt obeze/supraponderale, nu  prea dezvoltă diabet zaharat, dar au risc crescut de cancere. Aşa se explică de ce obezitatea apare în familie, inclusiv pentru copiii scoşi din mediu.  E adevărat că aceste persoane trebuie să aibă mare grijă la stilul de viaţă, însă aceeaţi incidentă o au şi în populaţiile despre care am discutat, cu rata obezităţii scăzută şi la japonezi înainte să ''îmbrăţişeze dieta occidentală'' (11) (12)

Dr. Mirabela Cascaval