vineri, 2 noiembrie 2018

Epidemia de miopie se poate preveni

E un subiect pe care vreau să-l abordez de ceva timp, pentru că văd în jurul meu că oamenii nu sunt informaţi, aş zice chiar puşi pe un drum greşit de către unii doctori. Mi se pare că şi o parte a oftalmologilor nu insistă pe acest subiect. De ce atât de mulţi oameni, dar mai ales copii au nevoie de ochelari? Când eram studentă, la un curs de fiziologie ni s-a zis că e genetic. Eronat, ar trebui să fie cam 1% incidenţa, cum era şi în urmă cu 50-100 de ani. În plus, transmiterea se face prin intermediul mai multor gene recesive, sunt necesare mai multe  mutaţii, destul de greu să se indeplinească toate condiţiile ca atâţi de multi indivizi să" mostenească miopia". În Singapore 75% dintre copii poartă ochelari, iar în China 80% dintre copiii între 7-10 de asemenea Ce s-a întâmplat în ultimii ani? Răspunsul a venit după multe studii epidemiologice făcute de alţii care au înţeles problema.
Copiii nu petrec destul timp afară, nu sunt expuşi sufiecient la lumina naturală. În medie fiecare copil ar trebui să stea cel puţin două ore zilnic afară. Dar programul şcolar încărcat, temele multe,tot mai multe activităţi în interior, părinţi ocupaţi care pun tot mai multă presiune pe copii, lipsa interesului profesorilor şi needucarea lor în această privinţă nu permit realizarea acestui minim timp necesar  petrecut în lumina naturală. Primii 6 ani par a fi cei mai importanţi pentru dezvoltarea ochiului, dar expunerea zilnică la lumina naturală trebuie menţinută cel puţin până la 18 ani. Dopamina (secreţia ei creşte la lumina naturală) e implicată în acest proces, ea împiedicând creşterea axului longitudinal al globului ocular şi secundar apariţia miopiei. Deci miopia părinţilor, petrecerea timpului prea mult în faţa ecranelor, cititul mult nu determină apariţia miopiei. Şi totuşi recomandările în acest sens continuă. Timpul prea mult petrecut la calculator, TV, tabletă are alte consecinţe negative, dar nu aceasta. La medicina muncii se fac controale de vedere la cei care lucrează mult la calculator. Nimeni nu are o explicaţie logică de ce se fac, când corelaţia nu e clară.
În schimb, nu sunt dovezi dacă timpul petrecut în aer liber împiedică progresia miopiei, deci prevenţia este cheia.  Studii în curs sunt în acest sens. Pe lângă faptul că ochelarii sau lentilele pot fi incomode pentru un copil, progresia miopiei poate duce în timp la miopie severă cu riscul desprinderii de retină şi orbire.
Ca pediatru nu pot să las lucrurile aşa, mai ales în cazul unor situaţii ireversibile ca în acest caz.
Se pot face nişte schimbări , numai că oamenii trebuie avizaţi. Aş începe prin încurajarea grădiniţlor să scoată cât mai mult copiii afară, părinţii să petreacă cât mai mult timp afară cu ei. Constat cu tristeţe că sunt grădiniţe care nu-i scot  deloc , altele  cum se răceşte un pic afară ii ţin înăuntru de frica de a nu se îmbolnăvi, mai ales la insistentele parintilor.Apoi la şcoală şi afterschool să fie încurajaţi toţi copiii să iasă în pauze afară, sportul să se facă mai mult afară şi nu în sălile de sport, din când în când unele materii se pot face şi în aer liber( nu mai sunt la curent cu toate materiile care se predau, dar cred ca se poate o data pe luna desena afara, explica niste elemente de geografie, cunoasterea mediului, dirigentie) să nu li se mai dea atât de multe teme, să citească cărţi, să înveţe o poezie afară. Deci nu expunerea la ecrane este problema, ci indirect faptul ca aceste gadgeturi ii ţin în casă. Sunt studii care arată că acei copii care stau în casă şi nu folosesc tehnologia în acelaşi procent dezvolta miopie ca cei care stau cu ochii în ecran.
Dacă sunt oameni influenţi şi citesc acest articol şi vor să se implice în promovarea prevenţiei miopiei ar trebui să încerce să o facă.
 Pentru preventia miopiei fiecare copil, până la adolescenţă trebuie să fie expus la lumina naturală minim două ore pe zi. În aceste zile de iarnă nu reuşesc nici eu să ating targetul cu copiii mei, când îi iau de la grădiniţă e deja întuneric, dar încerc să recuperez în weekend şi în zilele mai lungi.
dr. Mirabela Caşcaval


Niciun comentariu: