Am discutat în articolul precedent (1) despre cauza obezităţii ca fiind determinată de hiperinsulinism şi rezistenţa la insulină, secundare consumului de alimente rafinate, procesate ( zahăr, făinoase, sucuri, inclusiv naturale, îndulcitori, fructoză (2), lactatele aşa numite low fat). Se formează un cerc vicios, deoarece nu numai zaharurile procesate stimulează secreţia de insulină ulterior. Deşi în cantităţi mult mai mici şi proteinele şi aşa zişii îndulcitori săraci în calorii au acest efect, glucidele din fructe şi legume, cel mai mic efect asupra insulinei avându-l grăsimile. Toate aceste produse rafinate pe lângă faptul că stimulează secreţia insulinei în exces, (insulina fiind un hormon care stochează grăsime), nu determină senzaţia de plenitudine, de saţietate, motiv pentru care pot fi consumate în cantităţi mari. Nu mai vorbesc de dulciuri şi sucuri, dar sunt persoane care pot mânca pâine în continuu.Sunt, de asemenea suspectate că produc dependenţă. Leptina este hormonul care e secretat de celule adipoase şi dă senzaţia de saţietate. Cei cu hiperinsulinism au şi rezistenţă la leptină. Fructoza (2) (3), care e un zahar care se găseşte în cantităţi mici în fructe şi miere de albine, nu are efect pe secreţia de leptină. În cantităţi mici, când este consumată cu fructele şi legumele care conţin fibre ( cu efect protector vis a vis de secreţia de insulină) este o foarte bună sursă de energie, fără a creşte mult valorile de insulină. În cantităţi mari, cum se găseşte în multe alimente procesate o parte se transformă în energie, excesul în glucoză ( şi perturbă metabolismul glucozei) şi în grăsimi (4) Ţin să menţionez că o dată stors fructul şi transformat în fresh este zahăr procesat, deoarece fibrele cu efect protector sunt distruse. La fel şi mierea de albine, pe care mulţi o consideră un dulce sănătos este formată din fructoză, glucoză şi zaharoză, nu contine fibre şi în cantităţi mari organismul o percepe ca pe zahăr, cu aceleaţi efecte. Nu mă leg de efectele ei antiseptice şi antiinflamatorii. (5) Deci excesele şi extremele nu sunt binevenite. Tot la acest exces de insulină în sânge se adaugă gustările, acest' mâncat în continuu', care prin mecanismele discutate mai sus creează în continuare senzaţia de foame.
Deci suntem în această situaţie, cu o persoană supraponderală/ obeză care vrea să slăbească. În loc să se întrerupă acest cerc vicios de hiperinsulinism şi rezistenţă la insulină, se numără calorii, se calculează cam ce necesar caloric are, apoi nişte procente de zaharuri, proteine şi grăsimi şi se împart aceste calorii în vreo 5-6 mese pe zi şi se recomandă să facă mai multă mişcare ( ceea ce este foarte sănătos, dar nu ajută la slăbit). Iniţial persoana respectivă scade spectaculos în greutate, apoi revine la greutatea iniţială sau chiar o depăşeşte. Să vedem şi de ce: Corpul obişnuit să consume 5000 Cal, intră intr-o stare de alertă şi îşi încetineşte metabolismul bazal. Şi dacă primeşte 2000 Cal acum, îşi reduce metabolismul bazal mai jos, să zicem la 1000 Cal. (6) Şi acele 1000 de Calorii se depozitează, că e iniţiată starea de alertă. Pe de altă parte organismul încearcă să îşi crească aportul crescând cantitatea de grelină, hormonul reponsabil cu senzaţia de foame. Persoana respectivă va avea senzaţie constantă de foame, îi va fi frig în continuu pentru că metabolismul bazal i-a scăzut, se va simţi obosită mereu, vor scădea de asemenea bătăile inimii. Şi dacă nu renunţă acum, va renunţa când rezultatele în şase luni un an vor fi dezamăgitoare, deşi s-a chinuit şi când va întâlni ochii plini de reproşuri ale doctorului că ceva nu a făcut cum trebuie, cumva nu se poate ca metoda să nu dea rezultate. Şi totuşi suntem în epidemie de sindrom metabolic, chiar toată populaţia nu respectă ce i se spune?
dr.Mirabela Cascaval
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu