Mituri despre postul intermitent

Mă întreabă lumea ce fac de mă menţin. Şi le spun că nu e nici un secret pe care-l ştiu eu şi nu-l împărtăşesc, post intermitent şi 15-30 de minute de exerciţii zilnic.  Şi citesc dezamăgirea pe faţa lor. Am colegi care consideră că postul intermitent cauzează ( nu mi-au adus niciodată argumente de ce)
Evident că lipsa aportului alimentar mai mult decât poate organismul să susţină e nociv, apar carenţe şi toate fricile expuse devin realitate, dar aici vorbim de perioade scurte de 24-48 de ore repetate la anumite intervale de 3-4 zile, sau 16-20 de ore de 5-7 ori pe săptămână, iar în timpul când se poate mănca trebuie avut aportul necesar de vitamine, minerale, proteine, grăsimi, fibre, glucide, plus că se pot face excepţii pentru micile plăceri ale vieţii ( zahăr rafinat, fast food, alcool), dar nu vor putea fi consumate niciodată în cantităţi mari şi cel mai important, nu în continuu. Organismul are acel moment de repaus în care valorile de insulină ajung la zero, se curăţă de toxine, scade inflamaţia, se repară, face ceea ce se cheamă '' curăţenie generală''.
Voi începe să dezmint aceste frici :

1. Hipoglicemia. Aud frecvent că dacă nu mănânc fac hipoglicemie, că îmi tremură mâinile, că devin nervos/ă, că mă doare capul. Toate aceste manifestări se întâmplă, dar nu din cauza hipogliemeiei, ci datorită adrenalinei şi noradrenalinei (  hormoni de stress) care se secretă imediat ce scad valorile glicemiei şi stimulează secreţia de glucoză ( gluconeogeneză). Durerea de cap este dată mai frecvent de lipsa de sare şi atunci se recomandă consumul de apă minerală sau un vârf de cuţit de sare.Da, organismul are capacitatea de a sintetiza singur glucoza, pornind de la aminoacizi ( componenetele proteinelor). O persoană care nu ia medicamente pentru diabet, care nu este însărcinată ( eu stateam fără probleme cam 12-14 ore nemâncată şi în timpul sarcinii, fără complicaţii), nu face hipoglicemie. Cum ar fi fost, când trăiam în peşteră, imediat când strămoşii noştri nu reuşeau să  vâneze ceva, să facă crize de hipoglicemie, status epilepticus şi să moară? Evident că nu am mai fi supravieţuit ca specie. Gluconeogeneza ţine nivelurile normale de glicemie, iar pentru energie se folosesc depozitele de grăsimi.  (1)  (2)
2. Scade masa musculară. Oranismul uman atât de frumos construit, atât de precis încât nici cel mai dotat creier uman nu ar fi putut să şi-l imagineze, credeţi că pune depozite de grăsime ca apoi să consume imediat rezervele de proteine? Imposibil. Mai devreme de 25-27 de zile de post negru nu se intră în masa musculară, dar evident că intervalul poate varia în funcţie de procentul de grăsime al fiecăruia. În nici un caz nu se aplică pentru o zi de post sau câteva ore pe zi. Sunt chiar studii în care se dozează ureea şi creatinina ( produşii de degradare ai proteinelor) şi valorile lor nu cresc peste limita superioară a normalului. Pentru gluconeogenză se folosesc aminoacizii rezultaţi în urma ''curăţeniei'': proteinele care se depun in creier şi în timp duc la demenţă şi Alzheimer, celule canceroase, exces de piele, celule implicate în procesul de oxidare celulară. Şi corpul uman mai are un As în mânecă, STH/GH/ Hormonul de creştere. Se secretă în cantităţi mari în perioadele de post pentru a susţine gluconeogeneza şi a împiedica folosirea masei musculare. Imediat ce se ingeră proteine, acestea se depun în muschi, datorită acestui hormon. Deci postul intermitent duce la depunerea de masă musculară şi în nici un caz la consumul ei. Măsurătorile arată scăderea procentului de grăsime şi aproape nesemnificativ de masă musculară.  (1)  (2)  (3) (4)
3. Scade metabolismul bazal. În timpul postului negru organismul intră în stare de alertă, în căutare de hrană. Creşte nivelul adrenalinei şi noradrenalinei, care dau energie, ţin glicemia în limite normale , sunt ca un drog, oferă o stare de bine. pentru că trebuie să fii în formă să-ţi procuri hrana. Când scade metabolismul bazal, scade termoreglarea, ţi-e frig tot timpul, ţi-e foame tot timpul, scade frecvenţa cardiacă, respiraţiile, claritatea gândirii. În aceste condiţii, cum ţi-ai mai putea procura de mâncare, dacă ar trebui să alergi după ea, să depui efort să o procuri? Din nou, nu am fi putut supravieţui ca specie. Să ne gândim la feline când le e foame, sunt mai agresive, mai cu multă energie. (1) (2)
4. Faci ulcer sau gastrită. Wow, remarca asta mă dă pe spate de fiecare dată. Ştim cu toţii că ulcerul şi gastrita au în cea mai mare proporţie drept cauză Helicobacter Pylori, apoi consumul de medicamente şi apoi alte cauze, mai frecvente fiind alcoolul, alimentaţia, stressul. Secreţia de acid gastric este stimulată în mare parte de mâncare. Nu mănânci se produce o secreţie bazală, minimă.  (5) (6)

Trebuie ştiut că senzaţia de foame vine şi pleacă şi e din ce în ce mai scăzută în intensitate cu experienţa postului. Pentru un post prelungit ( ceea ce nu recomand pentru că trebuie obligatoriu supraveghere medicală), când nu mai dispare foamea atunci e semn că trebuie întrerupt.
Şi ca un sfat bonus. Organismul suferă cel mai mult de deficieţă de Magneziu, dintre minerale, care se absoarbe greu digestiv din suplimete, dar foarte bine la nivelul pielii. Aşa că, din când în când câte o baie cu sare de baie, care este îmbogăţită cu mai multe săruri, nu doar cuclorură de sodiu (sarea de bucătarie)  e binevenită,practic acesta este principiul terapiilor de acest gen.

dr. Mirabela Cascaval