Inima este alcătuită din patru camere: 2 atrii( stâng și drept) și 2 ventriculi (stâng și drept).
Între cele două atrii se află un perete numit septul interatrial. La nivelul acestui sept se găsește foramen ovalae, o gaură existentă în viața intrauterină. Această comunicare este absolut esențială pentru supraviețuirea fătului în uter. Se închide de obicei în primele zile după naștere, dar uneori poate persista și la adulți fără consecințe, cu excepția celor care vor să facă scufundări la mare adâncime sau vor să devină piloți. Această gaură este necesară și postnatal, uneori o creăm noi în cazul unor malformații congenitale, unde supraviețuirea nou-născutului depinde de existență acestui defect septal interatrial.
Între cei doi ventriculi există un perete numit septul interventricular, care trebuie să fie intact.
Atriul drept primeşte sânge încărcat cu dioxid de carbon rezultat din procesele de ardere celulară (procentul de oxigen este de aproximativ 70%) din tot corpul prin intermediul venelor cave superioară şi inferioară, plus sângele neoxigenat de la nivelul inimii prin sinusul coronar. Atriul drept comunică cu ventriculul drept prin valva tricuspidă. Sângele neoxigenat care ajunge în ventriculul drept este împins prin valva pulmonară în artera pulmonară, de unde ajunge la plămâni, se face schimbul de gaze, se elimină dioxidul de carbon şi se preia oxigenul. Sângele bogat în oxigen ( cu saturaţie de 98-100%) se întoarce la inimă prin venele pulmonare, care se golesc în atriul stâng. De aici prin valva mitrală, ajung în ventroculul stâng. În sistolă ( contracţia ventriculilor) se deschide valva aortică şi este împins în aortă şi distribuit în tot corpul. Oxigenul este folosit pentru arderile celulare, în procesul de producere de energie a organismului.
Un alt aspect important este de ştiut că vasele mari se încrucişează la baza inimii, element foarte important pentru diagnosticul de transpoziţie de vase mari în perioada fetală şi neonatală.
Atriul stâng comunică cu ventriculul stâng şi atriul drept comunică cu ventriculul drept, dar între atrii şi ventriculi nu trebuie să existe comunicări sau şunturi cum le numim noi.
Atriul drept primeşte sânge încărcat cu dioxid de carbon rezultat din procesele de ardere celulară (procentul de oxigen este de aproximativ 70%) din tot corpul prin intermediul venelor cave superioară şi inferioară, plus sângele neoxigenat de la nivelul inimii prin sinusul coronar. Atriul drept comunică cu ventriculul drept prin valva tricuspidă. Sângele neoxigenat care ajunge în ventriculul drept este împins prin valva pulmonară în artera pulmonară, de unde ajunge la plămâni, se face schimbul de gaze, se elimină dioxidul de carbon şi se preia oxigenul. Sângele bogat în oxigen ( cu saturaţie de 98-100%) se întoarce la inimă prin venele pulmonare, care se golesc în atriul stâng. De aici prin valva mitrală, ajung în ventroculul stâng. În sistolă ( contracţia ventriculilor) se deschide valva aortică şi este împins în aortă şi distribuit în tot corpul. Oxigenul este folosit pentru arderile celulare, în procesul de producere de energie a organismului.
Un alt aspect important este de ştiut că vasele mari se încrucişează la baza inimii, element foarte important pentru diagnosticul de transpoziţie de vase mari în perioada fetală şi neonatală.
Atriul stâng comunică cu ventriculul stâng şi atriul drept comunică cu ventriculul drept, dar între atrii şi ventriculi nu trebuie să existe comunicări sau şunturi cum le numim noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu