Magneziul și deficitul de magneziu - mit sau realitate?

Marea majoritate a populației nu reușește să-și acopere nevoile de Magneziu din alimentație. Se presupune că ar fi necesar suplimentarea cu aproximativ 300 mg de Mg zilnic.
Magneziul este un element intracelular, de aceea valorile din sânge nu reflectă în realitate deficitul de Magneziu. Mg este o componenetă importantă a oaselor, mușchilor, este absolut necesar pentru buna funcționare a peste 600 de enzime,previne depunerea calciului în rinichi  și la nivelul vaselor de sânge, reduce stressul oxidativ și peroxidarea lipidelor cu consecințe asupra arterelor coronare.
Sursele naturale de Magneziu, pe care le recomandăm a fi consumate sunt: semințele, bananele, ciocolata neagra, cereale integrale, apa minerală,legumele boabe ( fasole, mazare ...), alune, arahide , nuci ( in engleza termenul de "nuts " e mai general.
Trebuie avut în vedere că, consumul crescut de proteine si grăsimi necesită cantități mai mari de Mg ( să fie vigilenți cei care sunt pe keto sau low carb), sunt sărace în Mg și scad absorbția lui. Consumul de alcool, zahăr, antiacide,suplimentele de calciu, diuretice, anumite afecțiuni gastrointestinale, excesul sau deficitul de Vitamina D, deficitul de sodiu ( sarea de bucătărie) scad de asemenea absorbția.
Cele mai frecvente suplimente de bază de magneziu sunt sub formă de oxid de Mg , sunt ieftine, dar din care se absoarbe greu. Alegeți suplimente pe bază de citrat, glicinat de Magneziu . Baia cu săruri este o altă alternativă pentru aportul de magneziu, care se absoarbe bine prin piele.
Semnele deficitului de Mg sunt nespecifice, în formele ușoare asociază anxietate, crampe și spasme musculare, slăbiciune musculară, tremor, fotosensibilitate, tinitus ( țiuitul în ureche). Formele mai severe se manifestă aritmii (bătăi anormale ale inimii), calcificări la nivelul țesuturilor, convulsii, cataractă, insuficiență cardiacă, cefalee, migrene, depresie, osteoporoză, prolaps de valvă mitrală, moarte subită.
Deficitul de Magneziu nu este un mit.

Dr.Mirabela Cascaval

DiNicolantonio " Subclinical Magnesium Deficiency: A principal Driver of Cardiovascular Disease and Public Health Crisis"
The Longevity Solution dr. J Fang, dr. Dinicolantonio

Regurgitarea mitrală/Insuficienţa mitrală

O dată cu avansul tehnologiei, având aparate din ce în ce mai bune, începem să descriem multe amănunte la examenul ecografic cardiac ce ar putea speria pe părinţi, cum ar fi această regurgitare mitrală minimă/ uşoară. Se descrie că aproximativ 40%-45% din populaţia sănătoasă prezintă regurgitare mitrală minoră, incidenţa crescând cu vârsta.
De exemplu, regugitările tricuspidiene şi pulmonare uşoare sunt trecute ca fiziologice pentru că în medie 80-90% din populaţia generală le are.
Ce trebuie să ştie părinţii despre regurgitarea mitrală minimă, fără semnificaţie patologică:

• unii medici nu o descrie pentru că nu reprezintă ceva patologic alţii doar le menţionează în trecere. 
• mi s-a întâmplat să nu le văd la fiecare bătaie cardiacă, pot fi detectate mai frecvent în condiţiile unui episod febril sau de boală respiratorie acută. Nu e nici o eroare dacă uneori se descrie, alteori, nu. E posibil să nu se vadă de fiecare dată
• aparatul este foarte important, cu cât este echipat cu un Doppler color mai performant cu atât pot fi descrise mai frecvent. Dacă examinarea se face pe un aparat mai vechi poate fi omisă. Acest lucru nu reprezintă o eroare medicală.
• nu se contraindică sportul, nici chiar de performanţă şi nici profilaxia endocarditei bacteriene

Există şi insuficienţe mitrale care nu sunt benigne, dar vi se va explica acest lucru la consultaţie şi atunci nu vor fi descrise ca minime sau minore. În aceste situaţii abordarea este diferită în funcţie de fiecare caz în parte.
Voi descrie caracteristicele insuficienţei mitrale ''fiziologice'' ca să nu fie confuzii

• jetul de regurgitare este central
• ocupă mai puţin de 1 cm în atriul stâng
• viteza jetului de regurgitare este mică, sub 2.5 m/s
• valva mitrală are aspect normal
• cavităţile cardiace sunt de dimensiuni normale

dr. Mirabela Cascaval

Vrei să fii potenţial donator de celule stem? https://www.registru-celule-stem.ro/

Dacă simţi că vrei să faci un lucru bun, înscrie-te pentru a fi un potenţial donator de celule stem. Mi se pare un lucru extraordinar să fii ''eroul din umbră'' motiv pentru care eu m-am hotărât să mă înscriu, de fapt cu ideea a venit soţul meu. Sânge nu pot dona că nu am greutatea minimă necesară, cu toate că am Rh negativ,deci aş fi valoroasă, dar potenţial donator de celule stem se poate. 
Din studiile care s-au făcut până acum circulă ideea că postul intermitent creşte numărul de celule stem circulante. Infiltrez această idee aici ca să promovez un stil de viaţă sănătos.
Nu aş explica eu mai bine decât o fac ei pe site aşa că le dau cuvântul cu ghilimele de rigoare:

• ''Donatorii sunt persoane sănătoase cu vârste cuprinse între 18 şi 60 de ani, care sunt înscrise în baza de date a donatorilor voluntari de celule stem hematopoietice a Registrului Naţional al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice. La înscrierea în Registrul Naţional al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice persoana trebuie să aibă vârsta cuprinsă între 18 şi 45 de ani.
• Celulele stem sunt considerate componentele de bază ale vieţii. Celulele stem stau la baza formării oricărui tip de celulă din organism.Celulele stem hematopoietice se recoltează de la adulţi din sânge periferic sau din măduvă osoasă Celulele stem hematopoietice sunt folosite în tratarea şi vindecarea unor afecţiuni precum leucemia sau a altor cancere ale sângelui, boli autoimune sau boli metabolice ereditare.
• Transplantul de celule stem hematopietice este un act medical prin care sunt transferate celule stem hematopoietice sănătoase de la un donator la un pacient. Înainte de transplant, pacienţii fac un tratament de chimioterapie şi, eventual, de radioterapie, care distruge măduva bolnavă şi lasă loc liber celulelor stem hematopoietice sănătoase.
• Compatibilitatea se determină prin compararea unui număr de 6 până la 12 markeri genetici, numiţi markeri HLA sau profil HLA (Antigen Uman Leucocitar), care se află la suprafaţa globulelor albe (leucocitele). Rezultatul favorabil al   transplantului   de celule stem hematopoietice creşte odată cu numărul de markeri identici dintre donator/oare şi pacient/ă.
• Donarea de celule stem hematopoietice se face fie din sângele periferic, fie direct din măduva osoasă. Înainte de a dona, donatorul/ea va putea discuta cu un medic specialist despre fiecare modalitate de donare în parte, iar în final donatorul/ea va decide ce metodă preferă.''

https://www.registru-celule-stem.ro/

Defect septal interarterial

Nu voi intra în amănunte cu partea de embriologie, vreau să fie pe înţelesul tuturor ceea ce voi scrie.
Defetul septal interatrial apare ca o gaură la nivelul peretelui care separă camerele de sus ale inimii. În viaţa intrauterină această gaură numită foramen ovalae este absolut necesară pentru supravieţuirea fătului.  Obligatoriu sângele trebuie să treacă din dreapta în stânga in uter prin această gaură.
Există 4 tipuri de defect septal atrial:

1. defect septal interatrial tip ostium secundum, cel mai frecvent, situat în regiunea fosei ovalis, în partea centrală a septului interatrial. Nu poate fi diagnosticat intrauterin pentru că această comunicare trebuie să existe şi este greu de prevăzut la cine se va închide postnatal. Este singurul care se poate închide spontan. Este singurul tip care se poate închide intervenţional cu umbreluţă, dacă sunt îndeplinite nişte criterii.De asemenea, poate persista sub formă de foramen ovalae patent toată viaţa fără semnificaţie. Se impune închiderea foramen ovale patent intervenţional (nechirurgical) dacă persoana respectivă vrea să facă scufundări, dacă vrea să devină pilot, sau la cei cu risc de embolii paradoxale. Defectele sub 5 mm care au şi flapul le considerăm foramen avale patent. Cele sub 8 mm, sunt  considerate defecte mici, iar peste 8 mm, defecte medii-mari. 
2. defect septal tip sinus venos, în regiunea postero-superioară a septului, se asociază cu anomalii de întoarcere a venelor pulmonare, de obicei cele drepte. Venele pulmonare ar trebui să se verse în atriul stâng, dar datorită acestui defect se varsă parţial în atriul drept. Pot fi asimptomatice mult timp, dar la adolescenţă/adult tânăr apar semne de insuficienţă cardiacă, cu oboseală la eforturi mici şi medii, respiraţie dificilă. Trebuie operat înainte de apariţia hipertensiunii arteriale pulmonare ireversibile. Am văzut în ultimele luni vreo 4 cazuri diagnosticate după 18 ani, deşi este o boală congenitală, operate cu succes, unele minim invaziv pentru domnişoarele care nu doresc o cicatrice inestetică foarte mare.
3. defect septal tip ostium primum este un defect localizat în porţiunea inferioară a septului, asociat frecvent cu cleft (o despicătură) de valvă mitrală, ceea ce se numeşte canal atrio-ventricular parţial 
4. defect septal tip sinus coronar--foarte, foarte rar întâlnit, ceea ce se numeşte sinus coronar neacoperit.

Vorbind de defectul septal atrial simplu, neasociat cu alte malformaţii cardiace, unde situaţia se poate complica, uneori având chiar nevoie să-l ţinem deschis, indicaţiile operatorii sunt următoarele:

• Defectele mici tip ostium secundum se închid teoretic spontan, sau se micşorează.Chiar dacă rămân de 1-4 mm nu au semnificaţie hemodinamică şi necesită doar urmărire periodică.
• Defectele tip ostium secundum medii/mari ca şi celelelate tipuri au indicaţie de intervenţie chirurgicală la vârsta de preşcolar. Uneori e necesară operaţia mai devreme dacă apar semne de insuficienţă cardiacă, dacă copilul nu ia în greutate din cauza malformaţiei. Alteori diagnosticul se pune mai tardiv şi dacă nu sunt contraindicaţii se intervine în următoarele luni, fără a reprezenta o urgenţă absolută. 

În general defectul septal atrial nu  asociază cu alte malformaţii extracardiace, dar sunt de menţionat  sindroame în care apare defectul septal interatrial: sindromul Holt-Oram, care are în plus anomalii ale degetelor şi mâinii; sindromul Luthembacher, defect septal interatrial tip ostium secundum cu stenoză de valvă mitrală dobândită sau congenitală; sindromul Down cu defect septal atrial tip ostium primum.
Există o formă particulară de defect septal interatrial, atiul unic , în care lipseşte aproape în totalitate septul, simptomatologia apare devreme, intervenţia este indicată cât mai repede din momentul diagnosticului.
Profilaxia endocarditei bacteriene este indicată 6 luni postoperator la cei la care s-a închis cu petec defectul

dr. Mirabela Cascaval

https://emedicine.medscape.com/article/162312-overview
https://emedicine.medscape.com/article/159911-overview
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/atrial-septal-defect/symptoms-causes/syc-20369715
https://www.heart.org/en/health-topics/congenital-heart-defects/about-congenital-heart-defects/atrial-septal-defect-asd
https://drmirabela.blogspot.com/2019/03/circulatia-fetala.html
https://drmirabela.blogspot.com/2019/03/anatomia-normala-inimii.html
http://cardiologyforyou.blogspot.com/2010/09/atrial-septal-defect.html

      Wyman W.Lai, Luc L.Mertens, Meryl S. Cohen, Tal Geva  Echocardiography in Pediatric and Congenital Heart Disease from fetus to Adult

      Rodica Togănel Abordarea diagnostică şi terapeutică a afecţiunilor cardiace congenitale la copil

4    Richard A. Jonas   Comprehensive surgical management of congenital heart disease Second edition

 J    James H Moller, Julian I.E. Hoffman Pediatric cardiovascular medicine

   

Transpoziția de vase mari și erorile care circulă în spațiul public

M-am hotărât să încep cu această malformație pentru că au fost ceva cazuri mediatizate unde s-au strecurat niște erori și reacțiile au fost altele decât ce ar fi trebuit să fie.
Când cardiologii pediatri se referă la transpoziția de vase mari, în general, zicem de cea simplă, fără alte modificări semnificative, care schimbă prognosticul și momentul operator.

În transpoziția de vase mari simplă, după cum îi spune și numele avem o invensare a aortei și a arterei pulmonare între ele.

Aorta, care teoretic iese din ventriculul stâng și duce sângele încărcat cu oxigen în organism, pleacă acum din ventriculul drept și duce sânge cu dioxid de carbon la organe, primele care suferă fiind creierul și inima.
Artera pulmonară, care ar trebui să transporte sângele cu dioxid de carbon la plămâni pentru a fi schimbat  cu oxigenul, iese din ventriculul stâng și duce tot sânge oxigenat la plămâni.
Vreau să menționez că poziția inversă a vaselor mari care pleacă de la nivelul inimii ( aorta și artera pulmonară) poate apărea şi în cadrul altor malformații, dar atunci o descriem ca malpoziție a vaselor mari și nu zicem că avem transpoziție de vase mari,iar diagnosticul este a bolii de bază ( de ex atrezie de tricuspidă cu malpoziție de vase mare, ventricul drept cu dublă care de ieșire cu vase mari malpuse, cum se vede în imaginea de mai jos). Altă abordare, alt diagnostic, alt moment operator, alt prognostic, altfel de intervenţie chirurgicală. Nu scoatem nişte descrieri din context şi apoi le prezentăm ca diagnostic final.

Esențial pentru supraviețuirea nou-născutului cu transpoziţie de vase mari simplă este prezența comunicărilor din viața intrauterină ca sângele să se amestece. Canalul arterial se menține deschis cu o perfuzie cu prostaglandină, iar defectul interatrial se monitorizează și dacă apar criteriile că urmează să se închidă trebuie făcut cateterism cardiac și "rupt" septul cu un balon (septostomie Raskind).
De aceea este  esențial ca diagnosticul să se facă în viața intrauterină și copilul să se nască într-o maternitate de nivel terțiar ( care se ocupă de cazuri complicate,bine dotate), cât mai aproape de un centru de chirurgie cardiovasculară copii pentru a se putea interveni în timp util.
Dacă totuși mama nu este investigată prenatal, screeningul în maternitate este foarte important, saturațiile în oxigen fiind scăzute atât pre cât și postductal. Pentru că aceste comunicări se pot închide şi mai târziu, motiv pentru care simptomele nu apar imediat şi se externează.
 Dar când acest lucru se produce, se prezintă în urgență cu un nou-născut albastru cenuşiu, care abia mai respiră. De cele mai multe ori e tardiv. Chiar și operați prognosticul este prost, pentru că ventriculul stâng, care ar trebui să împingă sângele către corp, împotriva unei presiuni mari, împinge sângele spre plămâni spre o presiune mică și nu se dezvoltă, rămâne mic și cu pereții subțiri. După un timp modificările sunt ireversibile. De aceea acești copii operați tardiv au rată mică de supravieţuire.
Nu se mai pune în discuție că practic un singur centru din România operează urgențele, care cu greu face față la toate solicitările, deci situația este și mai dramatică.
Operația presupune secționarea celor două vase , inversarea lor și sutura în poziție normală, operație numită" switch arterial" sau operaţia Jatene. Ulterior se reinseră și arterele coronare. Momentul operator este între 7 și 21 de zile, ideal cât mai aproape de 7 zile decât de 21.
Trebuie urmărit  postoperator prin controale periodice eventualele stenoze ( îngustări), calcificări ce pot apărea la nivelul acestor suturi , pentru că mai pot fi necesare reintervenţii.
Când am discutat despre circulația fetală am zis că, în mod normal, cel mai oxigenat sânge ajunge la creier și inimă. La copiii cu transpoziție de vase mari nu se întâmplă acest lucru. Nu se cunosc clar efectele pe termen lung, pentru că de puțin timp chirurgia cardiovasculară la copii are rată de supraviețuire mare, dar e posibil ca unii dintre ei, chiar dacă au intelect normal să prezinte tulburări de atenție, concentrare, de aceea urmărirea neurologică este importantă.
Se pot asocia și alte defecte, denumirea fiind atunci de transpoziţie de vase mari complexă și în aceste condiţii operația clasică nu se poate efectua,riscurile și complicațiile postoperatorii sunt mai mari. De exemplu, dacă cele două vase nu au aceleași dimensiuni, există anomalii de artere coronare, există îngustări sub unul din cele două vase, asociază coarctaţie de aortă, arc aortic întrerupt. Anturajul şi presa nu precizează aceste amănunte importante când este refuzat un copil într-un centru chirurgical.
Ca mesaj de luat acasă :

• Nu se tentează scoaterea copilului cât mai repede după diagnosticul prenatal, pentru că aceşti copii se dezvoltă bine intrauterin şi dorinţa este de a creşte cât mai mult, pentru a avea o greutate bună la naştere şi preoperator.
• Ideal este ca preoperator să menţinem saturaţiile în oxigen undeva între 75-80%, pentru că, la această saturaţie există un raport de 1:1, ideal, între circulaţia pulmonară şi cea sistemică. Să nu ne îngrijorăm dacă, în urma tuturor întervenţiilor nu creşte saturaţia. Nu creşte pentru că nu ne dorim, iar oxigenul poate închide canalul arterial, ceea ce e de nedorit.

Dr. Mirabela Cascaval

https://drmirabela.blogspot.com/2019/03/circulatia-fetala.html
https://drmirabela.blogspot.com/2019/03/anatomia-normala-inimii.html
https://drmirabela.blogspot.com/2019/03/pulsoximetria-pentru-screeningul-nou.html
https://pediatricheartspecialists.com/heart-education/15-congenital-heart-defects/184-transposition-of-the-great-arteries

       Wyman W.Lai, Luc L.Mertens, Meryl S. Cohen, Tal Geva  Echocardiography in Pediatric and Congenital Heart Disease from fetus to Adult

2    Claudiu Mărginean , Liliana Gozar, Iolanda Muntean, Rodica Togănel  Malformaţii cardiace fetale diagnostic şi prognostic

3    Rodica Togănel Abordarea diagnostică şi terapeutică a afecţiunilor cardiace congenotale la copil

4    Richard A. Jonas   Comprehensive surgical management of congenital heart disease Second edition

 J    James H Moller, Julian I.E. Hoffman Pediatric cardiovascular medicine

   

Circulaţia fetală

Multe malformaţii congenitale cardiace nu pot fi înţelese pe deplin decât dacă înţelegem circulaţia fătului, care este diferită faţă de cea postnatală.
Schimbul de gaze se face la nivelul placentei şi nu plămânilor, deci circulaţia pulmonară este redusă, doar cât să hrănească plămânii ca să se dezvolte. Un procent de 15% din tot sângele de la nivelul ventricului drept trece în circulaţia pulmonară.Zicem că rezistenţele pulmonare sunt crescute. Valorile de presiune în artera pulmonară ale adultului sunt atinse la 6 săptămâni postantal, de aceea sunt multe malformaţii care prin examenul clinic nu pot fi detectate până nu scad rezistenţele pulmonare. Screeningul neonatal prin măsurarea saturaţiilor este foarte important de făcut la externarea din maternitate. https://drmirabela.blogspot.com/2019/03/pulsoximetria-pentru-screeningul-nou.html
Schiburile gazoase se fac la nivelul placentei, unde dioxidul de carbon este eliminat în circulaţia maternă, iar oxigenul este extras din circulaţia mamei în cea a fătului ( Sângele mamei şi al fătului nu se amestecă) ajunge în vena ombilicală, apoi trece prin ductul venos de la nivelul ficatului, apoi se amestecă parţial cu sângele neoxigenat din vena cavă înferioară şi ajunge în atriul drept. Prin foramen ovalae patent trece preferenţial sângele oxigenat. https://drmirabela.blogspot.com/2019/03/anatomia-normala-inimii.html În atriul drept se varsă şi vena cavă superioară care transportă sânge încărcat cu dioxid de carbon, dar acesta trece prin valva tricuspidă în ventriculul drept şi apoi în artera pulmonară.
Pasajul sângelui bogat în oxigen direct prin foramen ovalae în atriul stâng, ventricul stâng şi apoi în aortă, din care se desprind arterele carotide, care la rândul lor irigă zona superioară a corpului, inclusiv capul are un rol crucial în dezvoltarea creierului.
O altă comunicare obligatorie pentru supravieţuirea fătului în uter este canalul arterial, un vas care leagă aorta de artera pulmonară. Dacă se închide fătul moare intrauterin indiferent de vârsta gestaţională. Cauzele care pot determina această închidere prematură sunt: consumul de antiinflamatorii nesteroidiene ( aspirină, nurofen, naproxen, diclofenac) şi consumul de alimente bogate în polifenoli (ceai verde, negru) în trimestrul trei de sarcină(.3)
Din vetriculul drept  aproximativ 15% ajunge la nivelul plămânilor, apoi se întoarce înapoi în atriul stâng prin venele pulmonare. Restul de 85 % din volumul sanguin al arterei pulomare trece în aorta descendentă, unde se amestecă cu sângele prezent acolo.
Din aorta descendentă se împarte către organele şi sistemele din regiunea înferioară  a corpului( tub digestiv, rinichi, membre inferioare etc), apoi trece în arterele ombilicale, ajunge la placentă şi se reia circuitul.
Trecerea de la circulaţia fetală la cea neonatală se produce după prima respiraţie, cu expansionarea plămânilor, scăderea rezistenţelor pulmonare, tăierea cordonului ombilical şi închiderea acestor comunicări fetale.
Uneori, în cazul malformaţiilor cardiace avem nevoie de ele şi trebuie  menţinute  deschise sau redeschise. Foramen ovalae poate fi deschis prin caterism sau chirurgical, canalul arterial se menţine, uneori redeschide prin injectarea de prostagandină E, sau dacă e necesar mai mult timp printr-un stent înserat prin cateterism. Ductul venos nu este esenţial postnatal pentru supravieţuirea copilului, dar se poate însera un cateter la acest nivel şi folosirea lui ca abord venos pentru administrarea de medicamente şi fluide.
De menţionat e că timpul de închidere a acestor comunicări este acelaşi atât pentru fătul sănătos cât şi pentru fătul cu malformaţii cardiace.

dr. Mirabela Cascaval

Anatomia normală a inimii

Pentru a putea înțelege malformațiile despre care voi vorbi, să pornim cu aspectul normal al inimii/cordului.

Inima este alcătuită din patru camere: 2 atrii( stâng și drept) și 2 ventriculi (stâng și drept). 

Între cele două atrii se află un perete numit septul interatrial. La nivelul acestui sept se găsește foramen ovalae, o gaură existentă în viața intrauterină. Această comunicare este absolut esențială pentru supraviețuirea fătului în uter. Se închide de obicei în primele zile după naștere, dar uneori poate persista și la adulți fără consecințe, cu excepția celor care vor să facă scufundări la mare adâncime sau vor să devină piloți. Această gaură este necesară și postnatal, uneori o creăm noi în cazul unor malformații congenitale, unde supraviețuirea nou-născutului depinde de existență acestui defect septal interatrial.

Între cei doi ventriculi există un perete numit septul interventricular, care trebuie să fie intact.
Atriul drept primeşte sânge încărcat cu dioxid de carbon rezultat din procesele de ardere celulară (procentul de oxigen este de aproximativ 70%) din tot corpul prin intermediul venelor cave superioară şi inferioară, plus sângele neoxigenat de la nivelul inimii prin sinusul coronar. Atriul drept comunică cu ventriculul drept prin valva tricuspidă. Sângele neoxigenat care ajunge în ventriculul drept este împins prin valva pulmonară în artera pulmonară, de unde ajunge la plămâni, se face schimbul de gaze, se elimină dioxidul de carbon şi se preia oxigenul. Sângele bogat în oxigen ( cu saturaţie de 98-100%) se întoarce la inimă prin venele pulmonare, care se golesc în atriul stâng. De aici prin valva mitrală, ajung în ventroculul stâng. În sistolă ( contracţia ventriculilor) se deschide valva aortică şi este împins în aortă şi distribuit în tot corpul. Oxigenul este folosit pentru arderile celulare, în procesul de producere de energie a organismului.
Un alt aspect important este de ştiut că vasele mari se încrucişează la baza inimii, element foarte important pentru diagnosticul de transpoziţie de vase mari în perioada fetală şi neonatală.
Atriul stâng comunică cu ventriculul stâng şi atriul drept comunică cu ventriculul drept, dar între atrii şi ventriculi nu trebuie să existe comunicări sau şunturi cum le numim noi.

Pulsoximetria pentru screeningul nou-născuţilor cu boli congenitale cardiace

Voi începe un lung şir de postări legate mai mult de specialitatea mea, cardiologia pediatrică, în care voi descrie pe rând malformaţii cardiace pentru ca părinţii şi medicii care nu au contact cu astfel de boli să fie mai bine informaţi.
Screeningul de care voi vorbi ar trebui să se facă în fiecare maternitate din România.

Bolile congenitale cardiace sunt cele mai frecvente malformaţii neonatale, iar cele critice ce necesită intervenţie chirurgicală sau cateterism cardiac în primul an de viaţă ocupă un procent de 25%. Folosind screeningul cu ajutorul pulsoximetriei se pot detecta neinvaziv majoritatea acestor malformaţii, care pot fi asimptomatice iniţial, scăzând ulterior mortalitatea şi morbiditatea infantilă.
Principiul metodei este relativ simplu:  se măsoară saturaţiile în oxigen pre şi postductal, adică la membrul superior drept şi respectiv oricare din memebrele inferioare, apoi în funcţie de recomandările Asociaţiei Americane de Pediatrie, descrise în text se interpretează testul ca fiind negativ sau pozitiv. 

Malformaţiile ce pot fi detectate sunt: 

• malfomaţiile ductal dependente( transpoziţia de vase mari, stenoza aortică critică, coarctaţia de aortă, arc aortic întrerupt, cord stâng hipoplazic, atrezia de arteră pulmonară cu sept interventricular intact, stenoza pulmonară severă, tetralogia Fallot forma severă, atrezia de valvă tricuspidă cu stenoză severă de arteră pulmonară),
• intoarcere venoasă pulmonară totală aberantă, 
• trunchi arterial comun,
• atrezia de valvă tricuspidă, 
• anomalie Ebstein, 
• ventricul unic, 
• ventricul drept cu dublă cale de ieşire.

Susţinem si recomandăm efectuarea screeningului malformaţiilor congenitale la nou-născut, fiind o metodă relativ ieftină, uşor de efectuat, ce scade mult complicaţiile postoperatorii ca urmare a unui diagnostic tardiv.

Bolile congenitale cardiace reprezintă cele mai frecvente malformaţii neonatale cu o frecvenţă de aproximativ 10 cazuri la 1000 de naşteri. Un sfert dintre acestea reprezintă boli cardiace congenitale critice, ce necesită intervenţie chirurgicală sau prin cateterism cardiac în primul an de viaţă.  Înainte de introducerea screeningului începând cu anul 2011 in Statele Unite ale Americii, 25% dintre copiii cu aceste boli cardiace critice erau  nedetectate imediat postnatal, fiind externaţi, lucru care a dus la creşterea mortalităţii infantile şi implicit creşterea costurilor. Studiile observaţionale au evidenţiat că aceşti copii care erau diagnosticaţi după externarea din maternitate prezentau mai frecvent complicaţiile postoperatorii descrise fiecărei boli în parte,motiv pentru care durata spitalizării era mai mare decât cei la care se punea diagnosticul in primele zile de la naştere, acestora adăugându-se şi cei care pierdeau timing-ul operator, devenind cardiaci cronici, plus decesele. Procentul a scăzut sub 5% după introducerea screeningului, încă mai scapă acele cazuri fals negative, dar din fericire malformaţiile care reprezintă urgenţe neonatale  nu se regăsesc printre ele.

În ţările în curs de dezvoltare, printre care se numără şi România, procentul rămâne ridicat, pentru că nu este implementată în toate maternitătile această metodă de screening, la care se adaugă lipsa controalelor prenatale la unele categorii ale populatiei, lipsa personalului, a aparaturii.

O treime dintre aceste malformaţii nu pot fi detectate la un  examen clinic complet şi riguros efectuat in primele zile dupa naştere, dintre motive enumerăm:
         - Trecerea de la circulaţia intrauterină la cea extrauterină  implică eliminarea circulaţiei placentare, deschiderea circulaţiei pulmonare,închiderea şunturilor fetale . Perioada de tranziţie care durează până la 6 săptămâni poate împiedica apariţia simptomatologiei.
La făt circulaţia sistemică şi cea pulmonară sunt conectate în paralel conexiunea între ele realizându-se la nivelul celor trei şunturi : ductul venos, foramen ovalae şi canalul arterial .Rezistenţa pulmonară este crescută din cauza plămânilor nefuncţionali intrauterin, astfel încât sângele neoxigenat este drenat in proporţie de 90% în aorta descendentă prin ductul arterial. Circulaţia neonatală se instalează în primele 10-15 ore de la naştere, dar atingerea valorilor presionale ale adultului sunt  posibile pe la vârsta de 6 săptămâni.  Canalul arterial se îngustează în primele 10 ore de viată extrauterină, se închide funcţional in primele zile şi anatomic în 3-4 săptămâni iar ductul venos se închide în prima săptămână de viaţă extrauterină. Dacă presiunile la nivelul celor doi ventriculi sunt cvasiegale nu se percep suflurile până nu scade presiunea în circulaţia pulmonară.
       - „Cyanotic blind spot”. Ochiul uman nu percepe decât cianoza severă, când cantitatea de hemoglobină deoxigenată ajunge la 30-50 g/dl. De exemplu, la un nou-născut cu o valoare a Hb de 14  g/dl şi o saturaţie de 85%, valoarea Hg deoxigenate este de 21g/dl, nedetectabilă clinic. Dacă se asociază anemia şi un ten pigmentat saturaţiile mult mai mici pot fi  detectate clinic.

Principiul metodei  este relativ simplu, costurile aparaturii (este necesară dotarea cu un pulsoximetru cu probe adaptate nou-născutului) nu sunt ridicate, perioada de instruire a personalului nu este de lungă durată şi nici foarte costisitoare, testul poate fi efectuat şi  de către asitenta/asistentul medical.
Procedura trebuie să se efectueze dupa 24 de ore de viată, sau dacă se vrea o externare rapidă, cât mai aproape de momentul externării, deoarece în prima zi după naştere adaptarea la viaţa extrauterină poate da mai multe rezultate fals pozitive.  Se va măsura saturaţia simultan sau succesiv la nivelul membrului superior drept (saturaţia preductală) şi la oricare dintre membrele inferioare ( saturaţia postductală).  Nou-născutul nu trebuie să fie agitat, să plângă sau să se mişte. 

Pulsoximetrul poate eşua să detecteze hipoxemia dacă este detaşat parţial, dacă apare interferenţa cu lumina ambientală sau electromagnetică, perfuzie proastă ( membrele trebuie incălzite), şi/sau hemoglobinopatii.

Screening pozitiv ( după criteriile Asociaţiei Americane de Pediatrie) include oricare dintre  variante

               1. orice saturaţie în oxigen(SpO2) < 90% pre sau postductal
               2. SpO2 90-95 % atât pre şi postductal la trei măsurători diferite,luate la interval de câte  o oră între ele
              3. diferenţa SpO2 > 3% pre şi postductal la trei măsurători diferite ,luate  la interval de câte o oră între ele

       Cei cu screening-ul pozitiv vor fi investigaţi  în cotinuare pentru excluderea  cauzelor noncardiace  de hipoxemie  (sepsis, hipertensiunea pulmonară persistentă a nou-născutului, sindromul de detresă respiratorie, pneumotorax, pneumonie, aspiraţie de meconiu). Apoi se va efectua ecografie cardiacă transtoracică de către cardiolog pediatru sau medic pediatru, cardiolog, neonatolog cu experienţă în cardiologie pediatrică, cu un aparat cu rezoluţie foarte bună şi Dopler bun.
 Rezultate fals pozitive pot apărea la altitudini mari, prematuri, cei  internaţi în terapie neonatală ( sunt în discuţie teste modificate pentru aceşti pacienţi).
Nou-născuţii cu screening negativ, cu examen clinic normal vor fi externaţi. Dacă totuşi, există suspiciunea unei malformaţii cardiace ( facies dismorfic, istoric familial, suflu cardiac, puls slab la femurale), în ciuda faptului că screening-ul a fost negativ se cere consult cardiologic. Pulsoximetria poate supraestima valorile saturaţiei în oxigen comparativ cu co-oximetria).

Algoritmul New Jersey consideră testul pozitiv dacă saturaţia în oxigen este sub 95%, ceea ce creşte cazurile fals pozitive, dar scade procentul testelor fals negative.

 Algoritul Tennessee  testează iniţial saturaţia la nivelul membrelor inferioare, care dacă este sub 97% screeningul  este pozitiv.

dr. Mirabela Cascaval

1               Wyman W.Lai, Luc L.Mertens, Meryl S. Cohen, Tal Geva  Echocardiography in Pediatric and Congenital Heart Disease from fetus to Adult

2              Claudiu Mărginean , Liliana Gozar, Iolanda Muntean, Rodica Togănel  Malformaţii cardiace fetale diagnostic şi prognostic

3              Rodica Togănel Abordarea diagnostică şi terapeutică a afecţiunilor cardiace congenotale la copil

4                Richard A. Jonas   Comprehensive surgical management of congenital heart disease Second edition

5                 Charles E. Mullins Cardiac catheterisation in congenital heart disease: Pediatric and adult

6                Michael Artman, Lynn Mahoni, Davis F. Teitel  Neonatal Cardiology Second Edition

7               James H Moller, Julian I.E. Hoffman Pediatric cardiovascular medicine

   

1.     https://www.uptodathttps://www.cochrane.org/CD011912/NEONATAL_pulse-oximetry-diagnosis-critical-congenital-heart-defectse.com/contents/newborn-screening-for-critical-congenital-heart-disease-using-pulse-oximetry#H1212691257

2.     https://www.cdc.gov/ncbddd/heartdefects/hcp.html

3.     https://www.nj.gov/health/fhs/nbs/documents/algorithm.pdf

4.    https://www.tn.gov/content/dam/tn/health/documents/CCHD_Screening_Protocol_Algorithm.pdf

5.     https://www.uptodate.com/contents/diagnosis-and-initial-management-of-cyanotic-heart-disease-in-the-newborn?sectionName=INITIAL%20MANAGEMENT&topicRef=101291&anchor=H24&source=see_link#H24

6.      https://www.uptodate.com/contents/pulse-oximetry?topicRef=101291&source=see_link

7.     https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4892233/

8.     https://www.slhd.nsw.gov.au/rpa/neonatal%5Ccontent/pdf/guidelines/O2Sat_Screening.pdf

9.   http://pediatrics.aappublications.org/content/pediatrics/early/2016/10/12/peds.2016-1206.full.pdf

 https://wisconsinshine.org/handouts/Pulse-Oximetry-Toolkit.pdf

1  https://www.cochrane.org/CD011912/NEONATAL_pulse-oximetry-diagnosis-critical-congenital-heart-defects

Vaccinuri opţionale-vaccinul antipapilloma virus sau împotriva cancerului de col uterin, vaccinul care NU promovează promiscuitatea

A venit momentul să vorbim şi despre elefantul din cameră. Vaccinul care nu promovează promiscuitatea, dar salvează multe vieţi. Suntem ţara cu mortalitatea şi morbiditatea cea mai mare din UE la cancerul de col uterin şi totuşi vaccinarea împotriva HPV este un subiect tabu.
Papilloma este un virus, ca la majoritatea virusurilor nu avem un tratament specific. Se cunosc în jur de 100 de specii, fiecare dintre ele având predilecţie pentru diferite regiuni ale corpului.
În facultate când vorbeam despre cancerul de col uterin erau enumerate alte cauze şi era trecut şi Papilloma acolo, fără să se accentueze foarte mult asupra lui. În numai câţiva ani, noile descoperiri au răsturnat situaţia şi acum se consideră că peste 90% din cancerele de col uterin sunt produse de acest virus, 70% doar de tulpinile 16 şi 18. Şi încă nu ştim tot legat de aceste virusuri.
Dar aş vrea să subliniez câteva aspecte :

• este cea mai frecventă infecţie cu transmitere sexuală, se transmite prin contact direct, chiar numai prin atingerea organelor genitale, fără actul sexual în sine. De aceea se zice că aproape fiecare om activ sexual va contacta virus măcar o dată în viaţă. 
• prezervativul nu protejează 100%, sunt zone neacoperite de prezervativ care pot ajunge în contact şi se poate contacta boala
• partenerii sexuali multipli cresc şansele de a te infecta cu papilloma, dar şi cei cu un singur partener se pot infecta, dacă acesta a fost infectat la rândul lui
• papillomavirus nu afectează numai femeile, este responsabil de foarte multe tipuri de cancere: col uterin, , vulvar, vaginal, penian,  anal, orofaringean, ultimele două fiind  frecvente şi la bărbaţi. Şi încă nu e închis subiectul vis a vis de ce tipuri cancere mai sunt responsabile.
• de cele mai multe ori organismul scapă de infecţie cam în doi ani (timp în care persoana infectată poate transmite virusul). Femeile elimină mai greu virusul decât bărbaţii, dar bărbaţii sunt mai frecvent asimptomatici. În condiţii de scădere a imunităţii şi nu mă refer numai la bolile care pot reduce imunitatea (HIV, cancere, imunodeficienţe), ci şi la stressul de zi cu zi, banale infecţii virale, fumatul, alcoolismul, virusul nu mai este eliminat, persită în organism, modifică genetica celulei şi apare cancerul chiar şi la zeci de ani distanţă. De aceea este greu de stabilit momentul infectării
• simptomele sunt rare, uneori pot apărea verucile, la nivelul mucoaselor genitale, anale, bucale, sau la nivelul pielii perianale şi genitale. De menţionat e că tulpinile care dezvoltă veruci rareori se transformă în cancere, ci pericolul îl reprezintă tulpinile asimptomatice. Când apare simptomatologia  sunt instalate deja stadiile precanceroase şi canceroase. Uneori este prea târziu, mai ales la noi unde stăm prost şi la capitolul screening.

Cea mai eficientă metodă de prevenţie este VACCINAREA. Se recomandă atât vaccinarea fetelor cât şi a băieţilor ( dar mai ales fetele) în jurul vărstei de 11-14 ani, cu două doze. După această vârstă se fac 3 doze. S-a extins vârsta de vaccinare până la 45 de ani, cu trei doze de Gardasil 9. Singurul incovenient este preţul mare al vaccinului.  Australia, prin programe de vaccinare eficiente a reuşit să scape de cancerul de col uterin.

Alte metode de prevenţie, dacă nu mai este posibilă vaccinarea sunt:

• relaţie monogamă, valabil în cazul amândurora
• limitarea numărului de parteneri sexuali
• folosirea prezervativului
• controale şi testul PapaNicolau: femeile între 21 şi 29 de ani, test Papanicolau la 3 ani, peste 30 de ani, Papanicolau la 3 ani, sau la 5 ani dacă fac si ADN HPV în acelaşi timp. Peste 65 de ani nu mai e obligatoriu dacă ultimele 3 teste au ieşit fără modificări sau ADN HPV este negativ.
• Nu exită teste screening pentru bărbaţi, se recolteză uneori Paptest rectal, la cei bisexuali sau /şi homosexuali. Se poate determina ADN HPV din salivă, uretra bărbătească, dar sunt costisitoare. 
• Cancerul orofaringean răspunde mai bine la radioterapie dacă este produs de papilloma, de aceea e bine de determinat ADNul HPV pentru o mai bună atitudine terapeutică

Se mediatizează despre cazurile frumos rezolvate de cancere de col uterin operate neinvaziv la femeiea însărcinată care a putut păstra sarcina şi atât mama cât şi copilul sunt bine. E extraordinar ce minuni pot face unii ginecologi, sunt de toată admiraţia. Dar în spatele acestor poveşti de succes rămâne gustul amar al infecţiei cu papilloma şi a cancerului de col uterin la femei din ce în ce mai tinere. Unele în schimb  nu au fost aşa norocoase, unele nu mai pot avea copii. Şi atunci, de ce să nu ne vaccinăm?

Închei lista vaccinurilor obligatorii şi opţionale, sper că am fost clară că vaccinurile nu produc nici autism, nu sunt nici toxice, dar sunt foarte eficiente. Cât legat de metalele toxice, cantitatea face o substanţă otrăvitoare. Metalele sunt peste tot, în apă, în mâncare, mai nou în sucurile naturale chiar şi cele bio, dar mai ales în cosmetice. Dacă te-ai machiat, ai folosit creme în timpul sarcinii, ai plombe şi ai copii sănătoşi ( şi cei mai mulţi avem), nici vaccinurile nu-i vor face rău nici ţie nici copilului. Din păcate reacţiile adverse rare care pot apărea şi sunt reale, dar pe un teren predispus sunt mai apar şi cu infecţiile de care ne protejează vaccinul.
Mai sunt câteva vaccinuri opţionale recomandate pentru cei care călătoresc în zone endemice, de exemplu pentru tifos, difterie, hepatita A, profilaxia malariei, dar majoritatea necesită consult la un medic de boli tropicale.

Dr. Mirabela Cascaval

https://www.cdc.gov/vaccines/vpd/hpv/index.html
https://www.healthline.com/health/human-papillomavirus-infection
https://www.cdc.gov/std/hpv/stdfact-hpv.htm
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hpv-infection/symptoms-causes/syc-20351596
https://www.plannedparenthood.org/learn/stds-hiv-safer-sex/hpv
https://www.medicalnewstoday.com/articles/246670.php
https://www.webmd.com/sexual-conditions/hpv-genital-warts/hpv-virus-men#1
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/human-papillomavirus-(hpv)-and-cervical-cancer
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/11901-hpv-human-papilloma-virus
https://www.cancerquest.org/cancer-biology/viruses-and-cancer?gclid=CjwKCAiA_P3jBRAqEiwAZyWWaMGvKfITS9d6lH4PLTnYBW6lA4Y6WPDjDmfDmOeT2Ids8pflkBR24xoC8TIQAvD_BwE

Vaccinuri opţionale- vaccinurile antimeningococice

Cu toţii am auzit la ştiri despre epidemiile cu meningococ sau despre cazurile acelea în care un copil/adolescent în plină stare de sănătate se simte rău, ajunge la spital, se pune diagnosticul de meningită, dar totuşi decedează.
Este vorba de infecţia fulminantă cu meningococ, numită şi purpura fulminans sau Sindromul Waterhouse Friderichson. Şi după cum îi spune şi numele este o boală fulminantă, adică în ciuda tratamentului bine administrat se moare. E o experienţă dramatică şi pentru personalul medical. Copilul sau adolescentul face febră, este consultat, nu se constată nimic specific la examenul clinic, apoi în câteva ore apar leziuni pe trunchi şi membre, iniţial sub formă de pete roşii (macule), apoi progresează spre purpură ( cu aspect de vânătai) şi apoi la  necroză ( moartea țesutului). De aici, dacă aceste necroze apar şi la nivelul glandelor suprarenale, decesul este iminent, indiferent de tratament. Supravieţuirea depinde de agresivitatea bacteriei şi capacitatea de apărare a organismului.

Meningococcul sau Neisseria meningitidis este o bacterie numită coc gram negativ, încapsulată. Omul este singurul rezervor şi se poate transmite prin aer, tuse strănut de la un purtător sănătos la o alte persoane. Se transmite mai frecvent prin contact apropiat, gen sărut, veselă comună, de aceea apare mai frecvent la adolescenţi, care locuiesc la comun în cămin.
Există 13 serotipuri de meningococ, la noi în România cel mai frecvent este serotipul B, care este şi cel mai agresiv, cel de tip A fiind responsabil pentru epidemiile din Africa.
Boala se poate manifesta ca meningită (infecţia este localizată la nivelul meningelui, foiţele care acoperă creierul şi măduva spinării), meningită şi septicemie (infecţia diseminează prin sânge în tot organismul), sau meningococemie( sepsis cu meningococ) fără semne aparente de meningită.
Debutul este nespecific, cu tuse, secreţii nazale, dureri de cap ( cefalee), dureri în gât, la 4-10 zile după contactul cu o persoană bolnavă sau purtătoare sănătoasă. Apoi starea generală devine din ce în ce mai gravă, apare febra, cefaleea se accentuează, apar durerile musculare şi articulare, vărsături în jet, rigiditatea cefei, fotofobia ( persoana nu poate suporta lumina), letargia, erupţia peteşiala ( cam 50% din cazuri). La sugari fontanela ( moalele capului) bombează. În cazul septicemei şi formelor fulminante se asociază hipotensiunea, tahicardia ( bate inima tare şi des ca să compenseze pentru tensiunea mică), cianoza ( tegumente şi mucoase albastre), afectarea conştienţei, convulsii.
Tratamentul trebuie să se facă într-o secţie de boli infecţioase, terapie intensivă,cu monitorizare continuă şi posibilitatea de a susţine repiraţia asistată. Se instituie tratament suportiv, cu corticoterapie, perfuzii, medicamete  care să ţină tensiunea cât mai aproape de normal, managemantul coagulării intravasculare diseminate, plus tratamentul antibiotic cu peniciline, cefalosporine. Tratamentul cu antibiotic se face cu doze mici şi dese pentru a evita eliberarea de toxine bacteriene în cantitate mare ce determină, şoc așa numita reacţie Herxheimer. Sau utilizăm  antibiotice din genul carbapeneme ( ex Meronem) pentru a evita acest lucru. Trebuie făcută profilaxia antibiotică a contacţilor apropiaţi.
Vaccinarea este eficientă. Sunt mai multe tipuri de vaccin

1. polizaharidice-bivalente ( împotriva serogrup A şi C), trivalente ( pentru A, C şi W) sau tetravalent (A,C, Y,W135). Se folosesc în epidemii, peste vârsta de doi ani, nu oferă imunitate de grup, protecţia durează aproximativ 3 ani
2. conjugate pentru seritupurile A, C, Y,W- produc imunitate de lungă durată şi protecţie de grup, se administrează peste 1 an. Din această categorie se găseşte şi la noi vaccinul tetravalent NIMENRIX. În condiţiile în care călătoriile sunt în trend, mai ales în zonele endemice e bine să se facă.
3. vaccinul împotriva grupului B, care ne-ar fi atât de util nu se găseşte în Romania. Se recomandă în epidemii. Sunt două vaccinuri de acest tip TRUMENBA şi BEXSERO

Se recomadă a se vaccina copiii de 11-12 ani cu vaccin conjugat, cu o a doua doză de rapel la 16 ani, dar şi adolescenţii dacă nu au fost vaccinaţi la acea vârstă.
Sunt unele condiţii de a vaccina şi copiii mai mici : epidemii, cei cu lipsa splinei congenital sau postchirurgical, cei cu asplenie funcţională ca în seclemie ( anemie cu hematii în formă de seceră), copii imunodeprimaţi.

Dr. Mirabela Cascaval

https://emedicine.medscape.com/article/221473-overview
https://www.webmd.com/children/meningococcal-meningitis-symptoms-causes-treatments-and-vaccines#2
https://en.wikipedia.org/wiki/Meningococcal_disease
https://rarediseases.org/rare-diseases/meningococcal-meningitis/
https://www.cdc.gov/meningococcal/about/symptoms.html
https://www.cdc.gov/meningococcal/index.html
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1584345/
https://www.myvmc.com/diseases/meningococcal-septicaemia-meningococcemia-meningococcal-bacteremia/#Risk_Factors
https://www.medicines.org.uk/emc/product/4118/smpc

Vaccinuri opţionale-vaccinul antivaricelă

Varicela sau ''vărsatul de vânt'' este o boală eruptivă produsă de virusul varicelo-zosterian, care face parte din familia virusurilor herpetice, motiv pentru care, o dată contactat rămâne în stare dormantă în organism şi în condiţii de imunosupresie ( scăderea apărării organismului) se poate reactiva şi dă ceea ce se numeşte zona-zoster. Zona zoster apare ca o erupţie veziculară localizată pe traiectul nervului în a cărui rădăcină stă virusul în starea dormantă. Este extrem de dureroasă, greu de suportat în condiţiile în care apare la persoanele în vârstă sau cu boli grave ca infecţia cu HIV sau cancer. Există forme de zona-zoster varicelizat, când apare erupţia generalizată.
Boala este extrem de contagioasă, perioada de incubaţie este de 14-21 de zile, persoana respectivă devine contagioasă cu 2 zile anterior erupţiei contagiozitatea durează până când ultimele vezicule s-au transformat în cruste.
Debutul este cu stare de rău, oboseală, febră, după care debutează erupţia, iniţial sub formă de pete roşii (macule), pruriginoase ( produc mâncărime) apoi devin elevate ( papule) şi pe urmă se transfromă în vezicule, care ulterior se usucă şi se tranformă în cruste. Leziunile apar în valuri, astfel încât la nivelul pielii se găsesc toate stadiile evolutive. Veziculele pot să apară şi la nivelul mucoaselor digestive, bucale, genitale, oculare,respiratorii cu cât boala este mai gravă.
Complicaţiile nu sunt chiar atât de rare, cele mai frecvente fiind date de suprainfecţiile bacteriene de la nivelul veziculelor, care se pot generaliza, determinând pneumonie, meningită, septicemie.
Encefalita, în special cerebelita ( inflamaţia cerebelului-creierului mic) reprezintă altă complicaţie şi nu cred că e nevoie să mai subliniez severitatea acestor condiţii.
Sindromul Rye (https://drmirabela.blogspot.com/2009/07/sindromul-reye.html), la cei care iau aspirină în timpul infecţiei. Nu este clar dacă nurofenul poate da sindrom Rye, de aceea este bine să fie evitat pe parcursul bolii. Decesul poate să apară în contextul varicelei, deşi este rar întâlnit.
Boala în timpul sarcinii nu este fără consecinţe, cu amputări de membre, deficit de creştere al fătului, sau avort spontan.
Tratamentul este suportiv, dar există şi tratament specific antiviral cu aciclovir, eficient, dar nu fără reacţii adverse. Se recomandă când apar complicaţii sau la persoanele cu risc, nu sunt date clare despre efectele asupra fătului în timpul sarcinii, iar în cazul formelor severe se administrează forma injectabilă.
Vaccinul este eficient şi în plus virusul nu mai persistă în stare dormantă, reactivându-se ulterior ca zona-zoser. S-au raportat cazuri uşoare după vaccin, reprezentate numai de câteva leziuni, fără febră sau alte complicaţii.
Se fac două doze ( eficienţă peste 90%), la distanţă de cel puţin şase săptămâni între ele , după vârsta de un an, fără a fi contraindicat la nici o vârstă în cazul în care nu a avut boala. este contraindicat în sarcinî şi la persoanele imunocompromise. Se presupune că majoritatea o fac în copilărie tocmai pentru că e atât de contagioasă.

Dr. Mirabela Cascaval

https://drmirabela.blogspot.com/2009/07/sindromul-reye.html
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/chickenpox/symptoms-causes/syc-20351282
https://www.nhs.uk/conditions/chickenpox/
https://www.webmd.com/children/what-is-chickenpox
https://kidshealth.org/en/parents/chicken-pox.html
https://www.healthline.com/health/chickenpox
https://www.cdc.gov/chickenpox/index.html
https://medlineplus.gov/chickenpox.html