De ce un stil de viaţă sănătos nu e ceea ce se promoveaza

Voi încerca să dezmint ceea ce se promovează ca fiind un stil de viaţă sănătos, bazat pe studii şi logica fiziopatologică a organismului. Din păcate asist, pentru că aşa sunt recomandările, la tot felul de idei fără un fundament clar, doar pe niște presupuneri. Ne imaginăm că, exact ca-n filme doctorii ar trebui să aibă niște corpuri de invidiat. Dar realitatea nu e așa, sunt multe motive care împiedică lucrul acesta, dar unul din motive e că o dată ajunși cu ceva kilograme în plus acumulate în timp nu mai pot scăpa de ele. Pentru că acele recomandări nu funcţionează. Sfaturile pe care le dau majoritatea antrenorilor/ antrenoarelor de fitness de cele mai multe ori nu sunt fondate ştiinţific și vin de la niște persoane care au fost mereu slabe, care dacă urmează ce recomandă se menţin aşa, cu Calorii puţine, mese mici şi dese etc, etc

• Voi începe cu grăsimile saturate. De secole oamenii mănâncă grăsimi saturate, dar epidemia de obezitate și diabet zaharat a început și continuă fără nici un succes de eradicare de vreo 50-70 de ani. Acest mit că e de vină colesterolul din alimentație determină pentru apariția plăcilor ateromatoase și reprezintă risc pentru bolile cardiovasculare a prins rădăcini pe la 1900, când făcându-se experimente pe iepuri (animale ierbivore), acestea au dezvoltat boală ateromatoasă după ce au fost hrăniți cu grăsimi saturate. Această ipoteză s-a extrapolat și la oameni și de aici a început fobia. Apoi au urmat mai multe studii și pe oameni, din care au fost excluse unele populații care nu corespondeau cu ipoteza studiului, iar alte studii care dezminţeau aceste ipoteze nici nu au mai fost publicate. (1)

Colesterolul este un element important din componenţa membranelor celulare, motiv pentru care aproape orice celulă din organism este capabilă să-l sintetizeze. Plus este precursor al acizilor biliari din vezicula biliară  (fierea) și a unor hormoni ( estrogen, progesteron, testosteron, cortizol, vitamina D).
Fiind indispensabil pentru componenetele corpului uman, nu putea să se bazeze asigurarerea necesarului pe aportul alimentar. Așa că 75-80% din necesarul de colestrol este sintetizat în organism și  doar 20-25% este luat din alimentație. (2) Lipsa lui din alimentație, prin mecanism de feedback, stimulează organismul să secrete și mai mult. În plus, grăsimile saturate nu pot fi mâncate în cantități foarte mari, deoarece se instalează senzația de sațietate. O masă bogată în grăsimi încetinește  tranzitul și scade absorbția glucidelor. Dieta săracă în grăsimi determină o stare permanentă de foame, ceea ce impulsionează consumul crescut de glucide, fructoză care, dacă sunt în exces în organism se transformă în grăsimi. Grăsimile stimulează cel mai puțin secreția de insulină, care după cum am discutat anterior este hormonul responsabil cu depozitarea grăsimilor. (https://drmirabela.blogspot.com/ ) Grăsimile saturate artificial, așa numite trans care se găsesc în margarină, au efect aterogen și nu trebuie consumate.

• Acizii nesaturați omega 6. Deoarece  în dieta mediteraneeană se consumă mult ulei de măsline și adepţii ei au o rată scăzută a bolilor cardiovasculare, uleiul de măsline conținând omega 6 ( ca și alte uleiuri vegetale) s-a tras concluzia că acesti acizi polinesaturați ar avea efect protector cardiovascular. Acizii grași polimesaturați sunt acizi esențiali, adică organismul uman nu-i poate sintetiza, motiv pentru care nici nu e nevoie de cantități foarte mari. Când s-a trecut pe recomandările să se consume cantități mari de grăsimi nesaturate, rata mortalității prin boli cardiovasculare nu a scăzut, din contră. Ultimele studii arată că acidul linoleic în exces se oxidează și se transformă în compuși toxici pentru organism.Deci nu numai că nu are efect protector, dar ar face chiar rau. În schimb, omega 3, care se găsește în pește și derivate ar avea efect protector şi consumat în cantități mari nu are efecte nocive. (3) (4) (5)
• Produsele ''low fat'' ( cu conținut scăzut în grăsime). Se recomandă ca un panaceu universal. Ministerul Sănătății recomandă ''low fat'' în grădinițe și școli.Ce nu știe multă lume e că în urma procesului de degresare nu mai au nici un gust. Ca să fie plăcute la gust se adaugă fructoză sau îndulcitori. Fructoza se găsește în fructe, dar fibrele din fructe au efect protector, iar în cantități mici în organism se transformă în energie fără a stimula secreţia de insulină. În cantități mari  efectele heperinsulinismului le stim: supraponderalitate, obezitate, rezistența la insulină, diabet zaharat tip 2, boli cardiovasculare.
• Mierea de albine. Deja m-am săturat să aud de mierea de albine care e bună că este naturală. Nu e. Chiar dacă e naturală  mierea de albine nu vine la pachet cu fibrele ca restul fructelor naturale, fibrele care au efect protector și reduc secreția de insulină. Prin urmare avem o cantitate de zaharoză, fructoză și glucoză care se absorb repede și produc același efect ca zahărul. Nu vorbesc aici de cantități mici, câteva lingurițe şi nu contest rolul bacteriostatic al mierei de albine. Spre deosebire de zahăr, simplă nu poate fi mâncată în cantități mari.
• Sucurile naturale.Fac parte din categoria alimentelor procesate, în  care fibrele se rup și nu mai avem efectul protector al lor, iar glucoza și fructoza din ele au același efect asupra organismului ca zahărul
• Îndulcitorii. Au zero calorii, dar efectele asupra organismului, consumate în cantități mari și constant ( și lumea tinde  să-i consume că nu au calorii. Am văzut că antrenoarele de fitness le recomandă in dietele keto, aia nu e dietă keto ) stimulează secreţia de insulină, determină rezistență la insulină
• Număratul de calorii. Organismul nu răspunde la calorii, ci la efectul pe care îl au nutrienții asupra lui, prin intermediul hormonilor. Dacă scădem numărul de calorii vom avea efect imediat și apoi revenirea la greutatea inițială.( https://drmirabela.blogspot.com/2018/11/etiologia-obezitatii-de-ce-esuam-2.html)

Lucrurile au evoluat un pic şi American Heart Asociation recomandă la persoanele sănătose să consume grăsimi saturate, dar recomandările nu s-au schimbat la cei care sunt deja bolnavi. Au fost pacienţi ''neascultători'' care nu au urmat recomandările şi au evoluat bine, dar nu sunt studii clare şi nimeni nu îndrăzneşte să le facă.
dr. Mirabela Cascaval

Etiologia obezităţii, de ce eşuăm? (3)

Vreau acum să susţin această teorie a insulinei  (1) (2)  care determină depunerea de grăsimi şi a alimentelor ce determină secreţia ei în exces şi despre cum putem să slăbim sănătos întrerupând acest cerc vicios.  Numărul de calorii nu e este un factor al obezităţii.

1. Ştim că diabetul zaharat de tip 1 este acea boală în care organismul nu secretă insulină, deoarece celule insulare pancreatice care au acest rol sunt distruse printr-un mecanism autoimun ( nu se cunosc cauzele ) (3) Aceşti pacienţi sunt slabi şi oricât  şi orice ar mânca nu asimilează, chiar slăbesc până când apare complicaţia numită cetoacidoză, iar dacă nu primesc tratament cu insulină nu supravieţuiesc. Înainte de descoperirea insulinei se zicea despre aceşti pacienţi ''că-şi topesc carnea şi membrele în urină'', '' melting down of flesh and limbs into urine'' (4) O dată început tratamentul cu insulină încep să ia în greutate unii merg chiar în cealaltă direcţie.
2. Un alt argument este acela că persoanele cu diabet zaharat tip 2 care primesc tratament care stimulează producţia de insulină sau cei care primesc insulină iau în greutate în medie cam 8 kg pe an (enorm!!!) faţă de cei care primesc medicamente care nu influenţează cantitatea de insulină circulantă. (5)  (6) (7)
3. Al treilea argument este legat de simptomatologia celor cu insulinoame (tumori rare ale pancreasului care secretă în exces insulină). Aceste persoane sunt supraponderale iar când se rezecă tumora slăbesc fără a depune un efort deosebit. (8)
4. Diferite diete ale unor triburi care au incidenţă foarte scăzută a diabetului zaharat tip doi, sindromului metabolic, bolilor cardio-vasculare şi cancerului nu se bazează pe numărul de calorii. De exemplu: eschimoşii mănâncă foarte multe calorii şi foarte gras, dieta mediteraneană este bogată în grăsimi şi calorii, unele triburi din Africa consumă doar carne crudă (adică multe proteine şi grăsime), triburi din Papa Noua Guinee au o dietă bogată în carbohidraţi, formată din fructe şi ierburi, dar nici unii nu au incidentă crescută a acestor boli.
5. De ce unii sugari alimentaţi natural sunt supraponderali faţă de alţii?Mereu se zice că greutatea mamei înainte de sarcină şi în timpul sarcinii e importantă. Este deoarece cantitatea crescută de insulină a mamei trece în sângele fătului şi îi creează şi lui rezistenţă la insulină, motiv pentru care ia mult mai mult în greutate faţă de un altul dintr-o mamă normoponderală, chiar dacă mănâncă aceeaşi cantitate de lapte, care are aceeaşi valoare nutritivă.

Nu există vreun remediu minune, doar nişte sfaturi gândite pentru a întrerupe acest cerc vicios şi a restabili sensibilitatea organismului la insulină, plus consumul grăsimilor depozitate.
Cea mai simplă şi naturală metodă ar fi postul intermitent. Acesta presupune 16-20  ore de post yilnic (evident că se pot face şi excepţii din când în când) sau 2-3 yile pe săptămână cu post de23- 24 de ore .Se va consuma în post doar apa, ceai, cafea neindulcite. Dacă apare durerea de cap, senzaţia de foame se poate consuma un vârf de cuţit de sare. Ce trebuie ştiut e că grelina, hormonul care dă senzaţia de foame apare în pusee şi scade după o perioadă mai lungă de post, ceea ce înseamnă că foamea vine şi pleacă şi e mai uşor de suportat cu timpul.
Corpul nostru a fost construit pentru perioade de înfometare, de aceea se depun grăsimile, pentru a avea ce consuma în caz de nevoie. Când strămoşii noştri trăiau în peşteră, mâncau când vânau şi  când erau la dispozitie mâncau fructe, legume şi ierburi. În aceste perioade de post sau fasting organismul consuma din grăsimile depozitate, nu scade metabolismul bazal deoarece el intră în starea stres şi este setat sa-şi canalizeze toate energiile pentru a găsi hrană pentru supravieţuire şi toate mecanismele sunt canalizate de a trece peste această stare tranzitorie. Altfel nu am fi supravieţuit ca specie. Se secretă endorfine care cresc şi menţin  glicemia în limite normale, consumă depozitele de grăsime pentru energie, ţin organismul '' în priză'', activ  pentru a vâna. Să nu uităm că sunt unele mamifere care hibernează, fără nici un risc pentru ele.
Pentru cei care nu pot, cel puţin iniţial să ţină post, trebuie lasat organismului şansa de a redeveni sensibil la insulină şi de a consuma grăsimile depozitate. Recomand dieta keto (fomată din grăsimi în mare parte, proteine şi foarte putini carbihidraţi, sub 5% din totalul alimentelor) sau trei mese pe zi, fără gustări.  Fără restricţie de grăsimi( doar cele trans, adică margarina), fără restricţie de proteine, fructe sau legume. Nu se vor consuma deloc : îndulcitori, pentru început nici miere de albine, făinoase ( paine, paste, produse de patiserie), zahăr rafinat, sucuri, fie ele şi naturale, fără alimente procesate pentru a fi sărace în grăsime, adică cele low fat . Încurajez consumarea salatelor cu oţet, deoarece oţetul scade secreţia de insulină, printr-un mecanism încă neelucidat. După atingerea obiectivului dorit se poate începe consumul moderat de făinoase şi din când în când şi zahăr rafinat, deoarece în cantităţi mici nu are efectele nedorite. Dar iniţial trebuie stricteţe şi disciplină deoarece trebuie scăzută rezistenţa la insulină şi consumat excesul de glucoză  şi grăsimi din organism.
Diabetul zaharat de tip doi e o boală care se vindecă cu dietă, până nu apar modificări ireversibile în unele organe ca rinichi, ochi, dar şi atunci prognosticul e mai bun faţă de cei care nu slăbesc. Cu menţiunea că pacienţii pe tratament trebuie monitorizaţi deoarece, dacă sunt pe post intermitent pot face hipoglicemii şi pe măsură ce lucrurile evoluează în bine să li se scadă tratamentul şi apoi să se scoată. Şi nu vorbesc aici ca să impresionez sau să păcălesc pe nimeni. Dovada cea mai bună este la cei care s-a efectuat bypass gastric (operatie de micşorare a stomacului) şi s-au vindecat de diabet, doar pentru simplul fapt că nu au mai mâncat.  (9)  (10) Dar de ce să trecem printr-o operaţie cu riscuri, cu costuri care are şi ea nişte consecinţe legate de absorbţia unor nutrienţi şi să nu încercăm să postim? Partea bună cu postul intermitent e că se pot face excepţii fără consecinţe negative şi atunci scăpăm de frustrările de a nu putea mânca şi lucrurile ''intezise''. Pe când, după chirurgie mâncând mai mult apar vărsăturile, pentru că stomacul e micşorat şi nu permite o cantitate mai mare de alimente.
 Pe final as vrea să discut un pic despre mitul unora că au ''metabolismul lent'' şi  că orice mănâncă se depune (nu e chiar asa, orice mâncare procesată se depune). Există unele persoane care au o sensibilitate crescută la insulină şi se îngrasă mai uşor decât alţii. Aceste persoane sunt obeze/supraponderale, nu  prea dezvoltă diabet zaharat, dar au risc crescut de cancere. Aşa se explică de ce obezitatea apare în familie, inclusiv pentru copiii scoşi din mediu.  E adevărat că aceste persoane trebuie să aibă mare grijă la stilul de viaţă, însă aceeaţi incidentă o au şi în populaţiile despre care am discutat, cu rata obezităţii scăzută şi la japonezi înainte să ''îmbrăţişeze dieta occidentală'' (11) (12)

Dr. Mirabela Cascaval

Etiologia obezităţii, de ce eşuăm? (2)

Am discutat în articolul precedent (1) despre cauza obezităţii ca fiind determinată de hiperinsulinism şi rezistenţa la insulină, secundare consumului de alimente rafinate, procesate ( zahăr, făinoase, sucuri, inclusiv naturale, îndulcitori, fructoză (2), lactatele aşa numite low fat).  Se formează un cerc vicios, deoarece nu numai zaharurile procesate stimulează secreţia de insulină ulterior. Deşi în cantităţi mult mai mici şi proteinele şi aşa zişii îndulcitori săraci în calorii au acest efect, glucidele din fructe şi legume, cel mai mic efect asupra insulinei avându-l grăsimile. Toate aceste produse rafinate pe lângă faptul că stimulează secreţia insulinei în exces, (insulina fiind un hormon care stochează grăsime), nu determină senzaţia de plenitudine, de saţietate, motiv pentru care pot fi consumate în cantităţi mari. Nu mai vorbesc de dulciuri şi sucuri, dar sunt persoane care pot mânca pâine în continuu.Sunt, de asemenea suspectate că produc dependenţă. Leptina este hormonul care e secretat de celule adipoase şi dă senzaţia de saţietate. Cei cu hiperinsulinism au şi rezistenţă la leptină. Fructoza (2) (3), care e un zahar care se găseşte în cantităţi mici în fructe şi miere de albine, nu are efect pe secreţia de leptină. În cantităţi mici, când este consumată cu fructele şi legumele care conţin fibre ( cu efect protector vis a vis de secreţia de insulină) este o foarte bună sursă de energie, fără a creşte mult valorile de insulină. În cantităţi mari, cum se găseşte în multe alimente procesate o parte se transformă în energie, excesul în glucoză ( şi perturbă metabolismul glucozei) şi în grăsimi (4)  Ţin să menţionez că o dată stors fructul şi transformat în fresh este zahăr procesat, deoarece fibrele cu efect protector sunt distruse. La fel şi mierea de albine, pe care mulţi o consideră un dulce sănătos este formată din fructoză, glucoză şi zaharoză, nu contine fibre şi în cantităţi mari organismul o percepe ca pe zahăr, cu aceleaţi efecte. Nu mă leg de efectele ei antiseptice şi antiinflamatorii. (5) Deci excesele şi extremele nu sunt binevenite. Tot la acest exces de insulină în sânge se adaugă gustările, acest' mâncat în continuu', care prin mecanismele discutate mai sus creează în continuare senzaţia de foame.
Deci suntem în această situaţie, cu o persoană supraponderală/ obeză care vrea să slăbească. În loc să se întrerupă acest cerc vicios de hiperinsulinism şi rezistenţă la insulină, se numără calorii, se calculează cam ce necesar caloric are, apoi nişte procente de zaharuri, proteine şi grăsimi şi se împart aceste calorii în vreo 5-6 mese pe zi şi se recomandă să facă mai multă mişcare ( ceea ce este foarte sănătos, dar nu ajută la slăbit). Iniţial persoana respectivă scade spectaculos în greutate, apoi revine la greutatea iniţială sau chiar o depăşeşte. Să vedem şi de ce: Corpul obişnuit să consume 5000 Cal, intră intr-o stare de alertă şi îşi încetineşte metabolismul bazal. Şi dacă primeşte 2000 Cal acum, îşi reduce metabolismul bazal mai jos, să zicem la 1000 Cal. (6) Şi acele 1000 de Calorii se depozitează, că e iniţiată starea de alertă. Pe de altă parte organismul încearcă să îşi crească aportul crescând cantitatea de grelină, hormonul reponsabil cu senzaţia de foame. Persoana respectivă va avea senzaţie constantă de foame, îi va fi frig în continuu pentru că metabolismul bazal i-a scăzut, se va simţi obosită mereu, vor scădea de asemenea bătăile inimii. Şi dacă nu renunţă acum, va renunţa când rezultatele în şase luni un an vor fi dezamăgitoare, deşi s-a chinuit şi când va întâlni ochii plini de reproşuri ale doctorului că ceva nu a făcut cum trebuie, cumva nu se poate ca metoda să nu dea rezultate. Şi totuşi suntem în epidemie de sindrom metabolic, chiar toată populaţia nu respectă ce i se spune?
dr.Mirabela Cascaval

Etiologia obezităţii, de ce eşuăm? (1)

Am petrecut ore studiind acest subiect, trecând în revistâ mii de studii, unii colegi imi zic ca nu e treaba mea, sâ-i trimit la nutrţionist.
Sunt mai multe motive pentru care vreau sa mă implic şi pentru care ar trebui:

• rata obezităţii, diabetului zaharat de tip 2, a bolilor cardiovasculare e în creştere în ciuda faptului că medicina avansează rapid, avem atătea sfaturi despre cum să trăim sănătos, să calculăm calorii, cronimetrăm paşi etc etc
• rata hipertensiunii arteriale a copilului este în creştere ( cu ea mă confrunt eu fiind cardiolog pediatru) datorită obezităţii şi supraponderalităţii, iar copiii cresc în familie şi urmeaza exemplul părinţilor, mănâncă ce se cumpără în casă.
• greutatea mamei înainte şi în timpul sarcinii este implicată în greutatea copilului la naştere şi după.
• încercarea de a învinui doar pacientul, când pentru medici nu e clar mecanismul fiziopatologic. Zâmbim sarcastic când vine un obez şi zice că nu mănâncă mult. Pe unii chiar îi cred. Medicii, în general dau nişte sfaturi vagi, nutrtioniştii calculeaza calorii şi când lucrurile nu functionează dau vina pe pacient, că poate, o data a scăpat şi el la o ciocolată în timpul dietei.Vreau să văd un doctor care a slăbit şi care şi-a mentinut greutatea mai mult de un an făcând ceea ce se recomandă. Ne uităm la serialele cu doctori şi îi vedem pe toţi cu nişte corpuri de invidiat şi în realitate situaţia nu e aşa. De ce? Pentru că bâjbâim, că cei care influenţează lucrurile nu vor să accepte că suntem pe un drum greşit.

Organismul nu ar trebui privit ca pe un o maşinărie unde câte calorii intră atâtea trebuie să şi iasă. E mai complex şi mai inteligent de atât, altfel nu am fi supravieţuit ca specie. Trebuie privit ca un termostat, cum zice dr. Jason Fung.(1)  E setat să funcţioneze optim la o anumită rată a metabolismului bazal, activitate şi depune toate eforturile să ajungă înapoi în acea stare de echilibru, dacă cumva este perturbată. Dacă modificările se produc încet, lent, cum se întâmplă cu creşterea în medie a 1-2 kg  pe an se readaptează constant.
Cauza iniţială este consumul de alimente rafinate şi nu mă refer aici numai la dulciuri rafinate, ci sucurile, inclusiv cele naturale şi cele fără calorii, făinoasele, dar şi consumul lor constant şi continuu, gustările între mese. Aceste alimente determină o secreţie constantă a insulinei, care încearcă să menţină nivelul normal de glucoză în sânge. Insulina transportă glucoza în celule pentru a fi metabolizată, dar glucoza în exces se depozitează. O mică parte sub formă de glicogen la nivelul ficatului, cam 100g, restul sub formă de grăsimi. Când organismul nu mai tine pasul cu câtă glucoză intra în celulă apare rezistenţa la insulină şi nivelurile de glucoză în sânge cresc şi atunci se diagnostichează diabetul zaharat. Rezistenţa la insulină înseamnă că avem insulină crescută în sânge care nu mai poate să menţină nivelele de glucoză deoarece celule nu mai răspund la fel efectului său.
Insulina crescută trimite semnale organismului să depoziteze cât mai multă grăsime. Şi de aici intrăm intr-un cerc vicios.
Independent de insulină, un rol minor îl are cortizolul în cazul stresului cronic şi a celor care primesc terapie  cu corticosteroizi.
dr. Mirabela Cascaval

La myopie: pourquoi parle-t-on d' épidémie mondiale? On peut l 'endiguer! Faites attention!

Pourquoi on devient myope? Et pourquois est-elle plus fréquente aujourd'hui qu'il y a 50 ans ? On dit toujours que les écrans, que la force de lire, qu'on regarde des objets de près, que les parents sont myopes. C'est faux! La médicine du travail fait encore des testes pour les yeux aux personnes qui travaillent avec l'ordinateur. C'est à dormir debout, parce que toutes les recherches disent que le manque de lumière naturelle est à l origine de l'épidemie de myopie. En plain air nos yeux libèrent la dopamine qu'inhibe l'élongation d'oeil. L'oeil trop long induise la myopie.
Pour empêcher ce phénomène, les enfants jusque l'adolescence doivent bénéficier de la lumière du jour au moins deux heures/jour, chaque jour, pour le bien-être de l'œil. On ne sait pas si la lumière naturelle ralente la progression de la myopie, c'est pourquoi on doit la prévenir.
Je veux encourager les familles de passer du temps à l'extérieur et encourager ses enfants faire des activités en dehors: sortir dans les relâches scolaire, lire un livre, apprendre une poésie.
Quelques choses sont irreversibles et la prévention c'est l'outil pricipale. Écoutez bien, je ne veux que le meilleur pour la  prochaine génération. Ce sont aussi mes enfants!
dr. Mirabela Cascaval

Epidemia de miopie se poate preveni

E un subiect pe care vreau să-l abordez de ceva timp, pentru că văd în jurul meu că oamenii nu sunt informaţi, aş zice chiar puşi pe un drum greşit de către unii doctori. Mi se pare că şi o parte a oftalmologilor nu insistă pe acest subiect. De ce atât de mulţi oameni, dar mai ales copii au nevoie de ochelari? Când eram studentă, la un curs de fiziologie ni s-a zis că e genetic. Eronat, ar trebui să fie cam 1% incidenţa, cum era şi în urmă cu 50-100 de ani. În plus, transmiterea se face prin intermediul mai multor gene recesive, sunt necesare mai multe  mutaţii, destul de greu să se indeplinească toate condiţiile ca atâţi de multi indivizi să" mostenească miopia". În Singapore 75% dintre copii poartă ochelari, iar în China 80% dintre copiii între 7-10 de asemenea Ce s-a întâmplat în ultimii ani? Răspunsul a venit după multe studii epidemiologice făcute de alţii care au înţeles problema.
Copiii nu petrec destul timp afară, nu sunt expuşi sufiecient la lumina naturală. În medie fiecare copil ar trebui să stea cel puţin două ore zilnic afară. Dar programul şcolar încărcat, temele multe,tot mai multe activităţi în interior, părinţi ocupaţi care pun tot mai multă presiune pe copii, lipsa interesului profesorilor şi needucarea lor în această privinţă nu permit realizarea acestui minim timp necesar  petrecut în lumina naturală. Primii 6 ani par a fi cei mai importanţi pentru dezvoltarea ochiului, dar expunerea zilnică la lumina naturală trebuie menţinută cel puţin până la 18 ani. Dopamina (secreţia ei creşte la lumina naturală) e implicată în acest proces, ea împiedicând creşterea axului longitudinal al globului ocular şi secundar apariţia miopiei. Deci miopia părinţilor, petrecerea timpului prea mult în faţa ecranelor, cititul mult nu determină apariţia miopiei. Şi totuşi recomandările în acest sens continuă. Timpul prea mult petrecut la calculator, TV, tabletă are alte consecinţe negative, dar nu aceasta. La medicina muncii se fac controale de vedere la cei care lucrează mult la calculator. Nimeni nu are o explicaţie logică de ce se fac, când corelaţia nu e clară.
În schimb, nu sunt dovezi dacă timpul petrecut în aer liber împiedică progresia miopiei, deci prevenţia este cheia.  Studii în curs sunt în acest sens. Pe lângă faptul că ochelarii sau lentilele pot fi incomode pentru un copil, progresia miopiei poate duce în timp la miopie severă cu riscul desprinderii de retină şi orbire.
Ca pediatru nu pot să las lucrurile aşa, mai ales în cazul unor situaţii ireversibile ca în acest caz.
Se pot face nişte schimbări , numai că oamenii trebuie avizaţi. Aş începe prin încurajarea grădiniţlor să scoată cât mai mult copiii afară, părinţii să petreacă cât mai mult timp afară cu ei. Constat cu tristeţe că sunt grădiniţe care nu-i scot  deloc , altele  cum se răceşte un pic afară ii ţin înăuntru de frica de a nu se îmbolnăvi, mai ales la insistentele parintilor.Apoi la şcoală şi afterschool să fie încurajaţi toţi copiii să iasă în pauze afară, sportul să se facă mai mult afară şi nu în sălile de sport, din când în când unele materii se pot face şi în aer liber( nu mai sunt la curent cu toate materiile care se predau, dar cred ca se poate o data pe luna desena afara, explica niste elemente de geografie, cunoasterea mediului, dirigentie) să nu li se mai dea atât de multe teme, să citească cărţi, să înveţe o poezie afară. Deci nu expunerea la ecrane este problema, ci indirect faptul ca aceste gadgeturi ii ţin în casă. Sunt studii care arată că acei copii care stau în casă şi nu folosesc tehnologia în acelaşi procent dezvolta miopie ca cei care stau cu ochii în ecran.
Dacă sunt oameni influenţi şi citesc acest articol şi vor să se implice în promovarea prevenţiei miopiei ar trebui să încerce să o facă.
 Pentru preventia miopiei fiecare copil, până la adolescenţă trebuie să fie expus la lumina naturală minim două ore pe zi. În aceste zile de iarnă nu reuşesc nici eu să ating targetul cu copiii mei, când îi iau de la grădiniţă e deja întuneric, dar încerc să recuperez în weekend şi în zilele mai lungi.
dr. Mirabela Caşcaval

Myopia (nearsightedness) epidemic

I want to wright about something that is on my mind since I had my first child in 2013. Why so much people wear glasses or need glasses these days? This is not an original idea since other countries have studies about this subject for 20 years now. When I studied physiology in medschool  one of my teachers said it's genetically transmitted and he got on and on about some proteins in the eye. The genetically transmitted myopia occurs in about 1% of people. In Singapore 75% of the kids have it. There are more recessive  genes implicated and the idea doesn't stand.
I do medicine with a blind passion and I want to say  out loud  what is important. I'm a pediatrician and some things that happen in childhood can't be reversed in adulthood or adolescence.
I'm saying it with sadness that a lot of doctors, including eye doctors are still going on with all that nonsense about spending to much time in front of a screen, or reading to much are the causes of myopia epidemic. There is a study that says not to this. (1) The occupational medicine do an eye check on people who works with computers in my country. Why is that? No logical explanation, if you ask no clear answer, you will get a "better safe than sorry".
So  what happened lately?  The answer is simple: children don't spend too much time outdoors. It's important for a child to spend at least two hours outside playing, or doing other things ( drawing, reading, doing homework ). The mechanism is not clear but studies say that  the natural light stimulates dopamine production and the dopamine is implicated in stopping the eyeball to elongate, that is the cause of myopia. Let aside that wearing glasses or lenses can be disturbing for a child, the major concern is the progression of myopia through childhood until adulthood and its consequences like tearing apart of retina and blindness.  There is not clear evidence that exposure to natural light helps with the progression of nearsightedness. New studies are yet to come. Nothing to do with screen exposure, parents with myopia, too much reading and learning. (2) (3) (4) The age is also important, exposure to natural light before 6 years seems more beneficial, but all through childhood is recommended.
Some changes can be made: parents should spent more time outside with their children, more playtime outdoor in kindergarten and after-school, kids should go outside every school break they have, sports should be practiced out, teachers can make some activities in school outside. There is simply too much homework to do, but we should encourage the kids to read a book or maybe to do their homework outside. Just doing that and we can add up to two hours/day. We also should encourage kids to get sun protection by wearing appropriate clothes, hats, sunblock and to stay in the shades.
I want to take action about that, but I need people who want to make a change too, to inform people, to take action in school. If some influential  people  from Educational and Health Department are reading this article and want to do something about this, let's do it. For now all I can do is to inform the parents I meet and fight against too much homework.

dr.Mirabela Cascaval