joi, 29 noiembrie 2018

De ce un stil de viaţă sănătos nu e ceea ce se promoveaza

Voi încerca să dezmint ceea ce se promovează ca fiind un stil de viaţă sănătos, bazat pe studii şi logica fiziopatologică a organismului. Din păcate asist, pentru că aşa sunt recomandările, la tot felul de idei fără un fundament clar, doar pe niște presupuneri. Ne imaginăm că, exact ca-n filme doctorii ar trebui să aibă niște corpuri de invidiat. Dar realitatea nu e așa, sunt multe motive care împiedică lucrul acesta, dar unul din motive e că o dată ajunși cu ceva kilograme în plus acumulate în timp nu mai pot scăpa de ele. Pentru că acele recomandări nu funcţionează. Sfaturile pe care le dau majoritatea antrenorilor/ antrenoarelor de fitness de cele mai multe ori nu sunt fondate ştiinţific și vin de la niște persoane care au fost mereu slabe, care dacă urmează ce recomandă se menţin aşa, cu Calorii puţine, mese mici şi dese etc, etc

  • Voi începe cu grăsimile saturate. De secole oamenii mănâncă grăsimi saturate, dar epidemia de obezitate și diabet zaharat a început și continuă fără nici un succes de eradicare de vreo 50-70 de ani. Acest mit că e de vină colesterolul din alimentație determină pentru apariția plăcilor ateromatoase și reprezintă risc pentru bolile cardiovasculare a prins rădăcini pe la 1900, când făcându-se experimente pe iepuri (animale ierbivore), acestea au dezvoltat boală ateromatoasă după ce au fost hrăniți cu grăsimi saturate. Această ipoteză s-a extrapolat și la oameni și de aici a început fobia. Apoi au urmat mai multe studii și pe oameni, din care au fost excluse unele populații care nu corespondeau cu ipoteza studiului, iar alte studii care dezminţeau aceste ipoteze nici nu au mai fost publicate. (1)

Colesterolul este un element important din componenţa membranelor celulare, motiv pentru care aproape orice celulă din organism este capabilă să-l sintetizeze. Plus este precursor al acizilor biliari din vezicula biliară  (fierea) și a unor hormoni ( estrogen, progesteron, testosteron, cortizol, vitamina D).
Fiind indispensabil pentru componenetele corpului uman, nu putea să se bazeze asigurarerea necesarului pe aportul alimentar. Așa că 75-80% din necesarul de colestrol este sintetizat în organism și  doar 20-25% este luat din alimentație. (2) Lipsa lui din alimentație, prin mecanism de feedback, stimulează organismul să secrete și mai mult. În plus, grăsimile saturate nu pot fi mâncate în cantități foarte mari, deoarece se instalează senzația de sațietate. O masă bogată în grăsimi încetinește  tranzitul și scade absorbția glucidelor. Dieta săracă în grăsimi determină o stare permanentă de foame, ceea ce impulsionează consumul crescut de glucide, fructoză care, dacă sunt în exces în organism se transformă în grăsimi. Grăsimile stimulează cel mai puțin secreția de insulină, care după cum am discutat anterior este hormonul responsabil cu depozitarea grăsimilor. (https://drmirabela.blogspot.com/ ) Grăsimile saturate artificial, așa numite trans care se găsesc în margarină, au efect aterogen și nu trebuie consumate.

  • Acizii nesaturați omega 6. Deoarece  în dieta mediteraneeană se consumă mult ulei de măsline și adepţii ei au o rată scăzută a bolilor cardiovasculare, uleiul de măsline conținând omega 6 ( ca și alte uleiuri vegetale) s-a tras concluzia că acesti acizi polinesaturați ar avea efect protector cardiovascular. Acizii grași polimesaturați sunt acizi esențiali, adică organismul uman nu-i poate sintetiza, motiv pentru care nici nu e nevoie de cantități foarte mari. Când s-a trecut pe recomandările să se consume cantități mari de grăsimi nesaturate, rata mortalității prin boli cardiovasculare nu a scăzut, din contră. Ultimele studii arată că acidul linoleic în exces se oxidează și se transformă în compuși toxici pentru organism.Deci nu numai că nu are efect protector, dar ar face chiar rau. În schimb, omega 3, care se găsește în pește și derivate ar avea efect protector şi consumat în cantități mari nu are efecte nocive. (3) (4) (5)
  • Produsele ''low fat'' ( cu conținut scăzut în grăsime). Se recomandă ca un panaceu universal. Ministerul Sănătății recomandă ''low fat'' în grădinițe și școli.Ce nu știe multă lume e că în urma procesului de degresare nu mai au nici un gust. Ca să fie plăcute la gust se adaugă fructoză sau îndulcitori. Fructoza se găsește în fructe, dar fibrele din fructe au efect protector, iar în cantități mici în organism se transformă în energie fără a stimula secreţia de insulină. În cantități mari  efectele heperinsulinismului le stim: supraponderalitate, obezitate, rezistența la insulină, diabet zaharat tip 2, boli cardiovasculare.
  • Mierea de albine. Deja m-am săturat să aud de mierea de albine care e bună că este naturală. Nu e. Chiar dacă e naturală  mierea de albine nu vine la pachet cu fibrele ca restul fructelor naturale, fibrele care au efect protector și reduc secreția de insulină. Prin urmare avem o cantitate de zaharoză, fructoză și glucoză care se absorb repede și produc același efect ca zahărul. Nu vorbesc aici de cantități mici, câteva lingurițe şi nu contest rolul bacteriostatic al mierei de albine. Spre deosebire de zahăr, simplă nu poate fi mâncată în cantități mari.
  • Sucurile naturale.Fac parte din categoria alimentelor procesate, în  care fibrele se rup și nu mai avem efectul protector al lor, iar glucoza și fructoza din ele au același efect asupra organismului ca zahărul
  • Îndulcitorii. Au zero calorii, dar efectele asupra organismului, consumate în cantități mari și constant ( și lumea tinde  să-i consume că nu au calorii. Am văzut că antrenoarele de fitness le recomandă in dietele keto, aia nu e dietă keto ) stimulează secreţia de insulină, determină rezistență la insulină
  • Număratul de calorii. Organismul nu răspunde la calorii, ci la efectul pe care îl au nutrienții asupra lui, prin intermediul hormonilor. Dacă scădem numărul de calorii vom avea efect imediat și apoi revenirea la greutatea inițială.( https://drmirabela.blogspot.com/2018/11/etiologia-obezitatii-de-ce-esuam-2.html)
Lucrurile au evoluat un pic şi American Heart Asociation recomandă la persoanele sănătose să consume grăsimi saturate, dar recomandările nu s-au schimbat la cei care sunt deja bolnavi. Au fost pacienţi ''neascultători'' care nu au urmat recomandările şi au evoluat bine, dar nu sunt studii clare şi nimeni nu îndrăzneşte să le facă.
dr. Mirabela Cascaval

vineri, 23 noiembrie 2018

Etiologia obezităţii, de ce eşuăm? (3)

Vreau acum să susţin această teorie a insulinei  (1) (2)  care determină depunerea de grăsimi şi a alimentelor ce determină secreţia ei în exces şi despre cum putem să slăbim sănătos întrerupând acest cerc vicios.  Numărul de calorii nu e este un factor al obezităţii.
  1. Ştim că diabetul zaharat de tip 1 este acea boală în care organismul nu secretă insulină, deoarece celule insulare pancreatice care au acest rol sunt distruse printr-un mecanism autoimun ( nu se cunosc cauzele ) (3) Aceşti pacienţi sunt slabi şi oricât  şi orice ar mânca nu asimilează, chiar slăbesc până când apare complicaţia numită cetoacidoză, iar dacă nu primesc tratament cu insulină nu supravieţuiesc. Înainte de descoperirea insulinei se zicea despre aceşti pacienţi ''că-şi topesc carnea şi membrele în urină'', '' melting down of flesh and limbs into urine'' (4) O dată început tratamentul cu insulină încep să ia în greutate unii merg chiar în cealaltă direcţie.
  2. Un alt argument este acela că persoanele cu diabet zaharat tip 2 care primesc tratament care stimulează producţia de insulină sau cei care primesc insulină iau în greutate în medie cam 8 kg pe an (enorm!!!) faţă de cei care primesc medicamente care nu influenţează cantitatea de insulină circulantă. (5)  (6) (7)
  3. Al treilea argument este legat de simptomatologia celor cu insulinoame (tumori rare ale pancreasului care secretă în exces insulină). Aceste persoane sunt supraponderale iar când se rezecă tumora slăbesc fără a depune un efort deosebit. (8)
  4. Diferite diete ale unor triburi care au incidenţă foarte scăzută a diabetului zaharat tip doi, sindromului metabolic, bolilor cardio-vasculare şi cancerului nu se bazează pe numărul de calorii. De exemplu: eschimoşii mănâncă foarte multe calorii şi foarte gras, dieta mediteraneană este bogată în grăsimi şi calorii, unele triburi din Africa consumă doar carne crudă (adică multe proteine şi grăsime), triburi din Papa Noua Guinee au o dietă bogată în carbohidraţi, formată din fructe şi ierburi, dar nici unii nu au incidentă crescută a acestor boli.
  5. De ce unii sugari alimentaţi natural sunt supraponderali faţă de alţii?Mereu se zice că greutatea mamei înainte de sarcină şi în timpul sarcinii e importantă. Este deoarece cantitatea crescută de insulină a mamei trece în sângele fătului şi îi creează şi lui rezistenţă la insulină, motiv pentru care ia mult mai mult în greutate faţă de un altul dintr-o mamă normoponderală, chiar dacă mănâncă aceeaşi cantitate de lapte, care are aceeaşi valoare nutritivă.
Nu există vreun remediu minune, doar nişte sfaturi gândite pentru a întrerupe acest cerc vicios şi a restabili sensibilitatea organismului la insulină, plus consumul grăsimilor depozitate.
Cea mai simplă şi naturală metodă ar fi postul intermitent. Acesta presupune 16-20  ore de post yilnic (evident că se pot face şi excepţii din când în când) sau 2-3 yile pe săptămână cu post de23- 24 de ore .Se va consuma în post doar apa, ceai, cafea neindulcite. Dacă apare durerea de cap, senzaţia de foame se poate consuma un vârf de cuţit de sare. Ce trebuie ştiut e că grelina, hormonul care dă senzaţia de foame apare în pusee şi scade după o perioadă mai lungă de post, ceea ce înseamnă că foamea vine şi pleacă şi e mai uşor de suportat cu timpul.
Corpul nostru a fost construit pentru perioade de înfometare, de aceea se depun grăsimile, pentru a avea ce consuma în caz de nevoie. Când strămoşii noştri trăiau în peşteră, mâncau când vânau şi  când erau la dispozitie mâncau fructe, legume şi ierburi. În aceste perioade de post sau fasting organismul consuma din grăsimile depozitate, nu scade metabolismul bazal deoarece el intră în starea stres şi este setat sa-şi canalizeze toate energiile pentru a găsi hrană pentru supravieţuire şi toate mecanismele sunt canalizate de a trece peste această stare tranzitorie. Altfel nu am fi supravieţuit ca specie. Se secretă endorfine care cresc şi menţin  glicemia în limite normale, consumă depozitele de grăsime pentru energie, ţin organismul '' în priză'', activ  pentru a vâna. Să nu uităm că sunt unele mamifere care hibernează, fără nici un risc pentru ele.
Pentru cei care nu pot, cel puţin iniţial să ţină post, trebuie lasat organismului şansa de a redeveni sensibil la insulină şi de a consuma grăsimile depozitate. Recomand dieta keto (fomată din grăsimi în mare parte, proteine şi foarte putini carbihidraţi, sub 5% din totalul alimentelor) sau trei mese pe zi, fără gustări.  Fără restricţie de grăsimi( doar cele trans, adică margarina), fără restricţie de proteine, fructe sau legume. Nu se vor consuma deloc : îndulcitori, pentru început nici miere de albine, făinoase ( paine, paste, produse de patiserie), zahăr rafinat, sucuri, fie ele şi naturale, fără alimente procesate pentru a fi sărace în grăsime, adică cele low fat . Încurajez consumarea salatelor cu oţet, deoarece oţetul scade secreţia de insulină, printr-un mecanism încă neelucidat. După atingerea obiectivului dorit se poate începe consumul moderat de făinoase şi din când în când şi zahăr rafinat, deoarece în cantităţi mici nu are efectele nedorite. Dar iniţial trebuie stricteţe şi disciplină deoarece trebuie scăzută rezistenţa la insulină şi consumat excesul de glucoză  şi grăsimi din organism.
Diabetul zaharat de tip doi e o boală care se vindecă cu dietă, până nu apar modificări ireversibile în unele organe ca rinichi, ochi, dar şi atunci prognosticul e mai bun faţă de cei care nu slăbesc. Cu menţiunea că pacienţii pe tratament trebuie monitorizaţi deoarece, dacă sunt pe post intermitent pot face hipoglicemii şi pe măsură ce lucrurile evoluează în bine să li se scadă tratamentul şi apoi să se scoată. Şi nu vorbesc aici ca să impresionez sau să păcălesc pe nimeni. Dovada cea mai bună este la cei care s-a efectuat bypass gastric (operatie de micşorare a stomacului) şi s-au vindecat de diabet, doar pentru simplul fapt că nu au mai mâncat.  (9)  (10) Dar de ce să trecem printr-o operaţie cu riscuri, cu costuri care are şi ea nişte consecinţe legate de absorbţia unor nutrienţi şi să nu încercăm să postim? Partea bună cu postul intermitent e că se pot face excepţii fără consecinţe negative şi atunci scăpăm de frustrările de a nu putea mânca şi lucrurile ''intezise''. Pe când, după chirurgie mâncând mai mult apar vărsăturile, pentru că stomacul e micşorat şi nu permite o cantitate mai mare de alimente.
 Pe final as vrea să discut un pic despre mitul unora că au ''metabolismul lent'' şi  că orice mănâncă se depune (nu e chiar asa, orice mâncare procesată se depune). Există unele persoane care au o sensibilitate crescută la insulină şi se îngrasă mai uşor decât alţii. Aceste persoane sunt obeze/supraponderale, nu  prea dezvoltă diabet zaharat, dar au risc crescut de cancere. Aşa se explică de ce obezitatea apare în familie, inclusiv pentru copiii scoşi din mediu.  E adevărat că aceste persoane trebuie să aibă mare grijă la stilul de viaţă, însă aceeaţi incidentă o au şi în populaţiile despre care am discutat, cu rata obezităţii scăzută şi la japonezi înainte să ''îmbrăţişeze dieta occidentală'' (11) (12)

Dr. Mirabela Cascaval


joi, 22 noiembrie 2018

Etiologia obezităţii, de ce eşuăm? (2)

Am discutat în articolul precedent (1) despre cauza obezităţii ca fiind determinată de hiperinsulinism şi rezistenţa la insulină, secundare consumului de alimente rafinate, procesate ( zahăr, făinoase, sucuri, inclusiv naturale, îndulcitori, fructoză (2), lactatele aşa numite low fat).  Se formează un cerc vicios, deoarece nu numai zaharurile procesate stimulează secreţia de insulină ulterior. Deşi în cantităţi mult mai mici şi proteinele şi aşa zişii îndulcitori săraci în calorii au acest efect, glucidele din fructe şi legume, cel mai mic efect asupra insulinei avându-l grăsimile. Toate aceste produse rafinate pe lângă faptul că stimulează secreţia insulinei în exces, (insulina fiind un hormon care stochează grăsime), nu determină senzaţia de plenitudine, de saţietate, motiv pentru care pot fi consumate în cantităţi mari. Nu mai vorbesc de dulciuri şi sucuri, dar sunt persoane care pot mânca pâine în continuu.Sunt, de asemenea suspectate că produc dependenţă. Leptina este hormonul care e secretat de celule adipoase şi dă senzaţia de saţietate. Cei cu hiperinsulinism au şi rezistenţă la leptină. Fructoza (2) (3), care e un zahar care se găseşte în cantităţi mici în fructe şi miere de albine, nu are efect pe secreţia de leptină. În cantităţi mici, când este consumată cu fructele şi legumele care conţin fibre ( cu efect protector vis a vis de secreţia de insulină) este o foarte bună sursă de energie, fără a creşte mult valorile de insulină. În cantităţi mari, cum se găseşte în multe alimente procesate o parte se transformă în energie, excesul în glucoză ( şi perturbă metabolismul glucozei) şi în grăsimi (4)  Ţin să menţionez că o dată stors fructul şi transformat în fresh este zahăr procesat, deoarece fibrele cu efect protector sunt distruse. La fel şi mierea de albine, pe care mulţi o consideră un dulce sănătos este formată din fructoză, glucoză şi zaharoză, nu contine fibre şi în cantităţi mari organismul o percepe ca pe zahăr, cu aceleaţi efecte. Nu mă leg de efectele ei antiseptice şi antiinflamatorii. (5) Deci excesele şi extremele nu sunt binevenite. Tot la acest exces de insulină în sânge se adaugă gustările, acest' mâncat în continuu', care prin mecanismele discutate mai sus creează în continuare senzaţia de foame.
Deci suntem în această situaţie, cu o persoană supraponderală/ obeză care vrea să slăbească. În loc să se întrerupă acest cerc vicios de hiperinsulinism şi rezistenţă la insulină, se numără calorii, se calculează cam ce necesar caloric are, apoi nişte procente de zaharuri, proteine şi grăsimi şi se împart aceste calorii în vreo 5-6 mese pe zi şi se recomandă să facă mai multă mişcare ( ceea ce este foarte sănătos, dar nu ajută la slăbit). Iniţial persoana respectivă scade spectaculos în greutate, apoi revine la greutatea iniţială sau chiar o depăşeşte. Să vedem şi de ce: Corpul obişnuit să consume 5000 Cal, intră intr-o stare de alertă şi îşi încetineşte metabolismul bazal. Şi dacă primeşte 2000 Cal acum, îşi reduce metabolismul bazal mai jos, să zicem la 1000 Cal. (6) Şi acele 1000 de Calorii se depozitează, că e iniţiată starea de alertă. Pe de altă parte organismul încearcă să îşi crească aportul crescând cantitatea de grelină, hormonul reponsabil cu senzaţia de foame. Persoana respectivă va avea senzaţie constantă de foame, îi va fi frig în continuu pentru că metabolismul bazal i-a scăzut, se va simţi obosită mereu, vor scădea de asemenea bătăile inimii. Şi dacă nu renunţă acum, va renunţa când rezultatele în şase luni un an vor fi dezamăgitoare, deşi s-a chinuit şi când va întâlni ochii plini de reproşuri ale doctorului că ceva nu a făcut cum trebuie, cumva nu se poate ca metoda să nu dea rezultate. Şi totuşi suntem în epidemie de sindrom metabolic, chiar toată populaţia nu respectă ce i se spune?
dr.Mirabela Cascaval