vineri, 18 decembrie 2009

Infecţia cu Rotavirus

În sezonul rece, în zonele temperate, cele mai frecvente (gastro) enterocolite acute sunt produse de virusuri, iar cel mai des implicat este Rotavirusul. Pe langă rotavirus mai sunt implicate şi alte virusuri, care nu prea pot fi puse în evidenţă (culturile virale sunt foarte costisitoare, nu sunt la îndemâna oricărui spital, nici chiar în Bucureşti şi nici nu şi-au dovedit utilitatea decât în cercetare). Dintre acestea amintim : adenovirusul enteric, astrovirusul, calcivirusul, virusul Norwalk şi virusul Norwalk-like.
Boala se transmite prin intermediul mâinilor şi suprafeţelor contaminate, dar sunt tot mai multe dovezi că se transmite şi respirator şi că virusul poate da şi manifestări respiratorii. Frecvent avem copii cu bronsilotă de exemplu şi diaree, ceea ce creşte anxietatea părinţilor, pe bună dreptate.
Ce este important pentru părinţi să ştie este că aceste infecţii virale, ca majoritatea altor infecţii virale sunt autolimitate, adică se vindecă de la sine ( la copiii fără imunodeficienţe şi alte boli asociate) şi nu necesită terapie antibiotică. Dar pentru înţelegerea acestui lucru părinţii trebuie să fie informaţi, ceea ce încerc eu să fac prin acest blog şi la Camera de Gardă şi să aibă răbdare pentru că boala durează cam 3-5 zile. Singurul aspect care pune în pericol viaţa copilului (mai ales la sugari unde boala este frecventă) este deshidratarea, deci atenţia trebuie acordată rehidratării şi nu tratării bolii.
Debutul este, în general, cu vărsături, care preced apariţia scaunelor diareice (însă nu este obligatoriu) şi diminuă la număr şi în cantitate când apar scaunele moi şi nu persistă mai mult de 24-48 de ore. Vărsăturile contribuie la deshidratare şi îngreunează rehidratarea pe cale orală. Scaunele sunt apoase , voluminoase şi în număr mare. Se poate asocia febra care contribuie şi ea la deshidratare şi nu de puţine ori se asociază cu de infecţii de căi aeriene superioare. Durerile abdominale sunt de intensitate medie şi sunt situate periombilical, la sugar se manifestă cu agitaţie, plânset şi refuzul alimentaţiei, anorexia fiind un simptom frecvent şi la copilul mai mare.
Tratamentul vizează, după cum am menţionat rehidratarea, care este indicată pe cale orală cu sărurile de rehidratare orală, în formele de deshidratare uşoare şi medii, în formele severe se indică spitalizarea şi rehidratarea pe cale parenterală. Spitalizarea se indică şi în forme uşoare şi medii de deshidratare dacă părinţii nu sunt cooperanţi sau sunt prea speriaţi.
Vărsăturile complică rehidratarea orală, dar noile recomandări OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii ) recomandă utilizarea unei doze de odansetron (un antiemetic cu acţiune centrală) , repetarea dozei la 4-6 ore în cazul în care vărsăturile persistă şi începerea rehidratării orale. Cantitatea de săruri de rehidratare orală recomandată este de 50-80 ml/kilogram corp în primele 4-6 ore, în cantităţi mici şi dese (la 2-3 minute), dar să nu depăşească mai mult de 75 % din necesarul de lichide zilnic, iar pentru fiecare episod de vărsătură se mai adaugă incă 10 ml/kgc, iar pentru fiecare scaun diareic încă 2 ml/kgc. Important de menţionat este că aceste săruri nu leagă scaunul şi el va continua să fie apos şi e bine ca părinţii să nu se sperie. Pentru scaunele apoase şi durerile abdominale se recomandă simptomatice gen hidrasec, smecta, tasectan, debridat şi produse pe bază de lactobacili şi alte bacterii saprofite pentru recolonizarea intestinului.Nu se mai recomandă folosirea metoclopramidului şi derivaţilor ca şi antiemetic datorită reacţiilor adverse gen sindrom extrapiramidal chiar şi la doze terapeutice. În România încă este un antiemetic de elecţie, din păcate, datorită preţului accesibil. Nu există un tratament specific, doar suportiv. Mortalitatea crescută în rotavirus, ca în majoritatea bolilor diareice este dată de deshidratare, de aceea rehidratarea este importantă. Alimentaţia la sân protejează, cel puţin parţial sugarii.

Vaccinul antirotaviral este eficient, se fac două doze între 6 şi 24 de săptămâni, cu interval între ele de 4 săptămâni. S-au raportat cazuri de inaginaţie intestinală potvaccinare, dar după RotaTeq, vaccin care nu se comercializează în Romania. Rotarix este un vaccin sigur. 

Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval

joi, 27 august 2009

"Roşu în gât"

Toţi copiii fac "roşu în gât" şi cum se manifestă ştim cu toţii. Cei mai mulţi vin doar cu febră, la copiii mici pot să apară vărsături şi diaree. Nu despre simptomatologie vreau să scriu acest articol, ci despre administrarea antibioticelor în aceste cazuri. Este o problemă cu care mă confrunt des la Camera de Gardă. Toţi părinţii când aud că nu primesc antibiotic ies nemulţumiţi, iar eu răguşesc explicându-le că nu au nevoie de antibiotic. În primul rând, majoritatea acestor infecţii sunt virale şi virusurile nu răspund la tratatamentul antibiotic. Sunt infecţii autolimitate, care se vindecă de la sine în câteva zile, iar noi ce putem face e să dăm un tratament suportiv, să scădem disconfortul pacientului până se vindecă boala şi să ţinem sub control febra, dacă aceasta apare. Administrarea de antibiotice nu previne suprainfecţia bacteriană. În plus, în cavitatea bucală trăiesc multe bacterii care nu sunt patogene, ne apară de bacteriile din exterior care pot fi patogene şi pot să dea boala. Antibioticul nu ştie să aleagă şi distruge toate bacteriile, inclusiv pe cele "bune", care ne protejează.
Singura metodă de a detecta dacă este vorba despre o amigdalită bacteriană, este punerea în evidenţă a bacteriei, cel mai frecvent streptococul beta hemolitic, care este încă sensibil la penicilină, de aceea antibiotice "puternice" nu-şi au rostul.
Roşu în gât mai apare şi la debutul bolilor infecţioase (varicela, rubeola, rujeola, mononucleoza infectioasă), iar în cazul monucleozei poate să apară chiar o erupţie tegumentară la administrarea de antibiotic.
Evident că şi mie mi-ar fi mult mai simplu să scriu o reţetă într-un minut şi să vad următorul pacient decât să explic acelaşi lucru câte 15-20 de minute la fiecare părinte. Dar scopul meu este să fac ce e mai bine pentru pacient.

Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval

duminică, 9 august 2009

Copiii şi vitamina D

Majoritatea copiilor nu primesc suficientă vitamina D, cel mai frecvent părinţii "mai uită" să-i dea picăturile, se opresc la vârsta de un an, renunţă să le mai dea lapte (fie că nu-i place copilului sau că sunt prea scumpe formulele), sau îi trec pe brânză topită, care are de toate, mai puţin cantitatea necesară de lapte pentru creştere şi dezvoltare. Laptele este principala sursă de vitamina D la copilul mai mare şi adult, iar acesta nu se consumă în cantităţi suficiente. Peştele gras (somonul) şi untura sunt bogate în vitamina D, dar nu recomandăm peştele sub trei ani pentru că e foarte alergen, iar dacă copilul nu consumă lapte suficient e greu de crezut că va primi untură de peşte. Dacă nu vrea să bea lapte încercaţi să îl asociaţi cu cereale, care la rândul lor sunt îmbogăţite cu vitamine şi minerale, sau cu paste, orez, griş. O altă cauză de deficit de vitamina D este faptul că părinţii le permit copiilor să petreacă foarte mult timp în faţa calculatorului. Până la vârta de 8-10 ani televizor şi calculator maxim jumătate de oră pe zi, peste această vârstă maxim o oră pe zi. Aşa copiii vor ieşi afară să se joace, unde chiar dacă stau mai mult la umbră sau poartă şepcuţă, tot au contact puţin cu razele soarelui, fără să le fie nocive.
O controversă este folosirea cremelor de protecţie solară care nu permit sinteza vitaminei D la nivelul pielii. Dermatologii recomandă folosirea în continuare a cremelor de protecţie, pentru că beneficiul e mai mare decât riscul, iar aportul de vitamina D majoritar tot din alimente şi suplimente este şi nu aceasta este cauza pentru care copiii nu au suficientă vitamina D în organism.
Noi studii arată că niveluri scăzute de vitamina D nu sunt numai cauză de rahitism, dar aceşti copii au risc mare de a dezvolta ulterior hipertensiune arterială, diabet zaharat, sindrom metabolic, niveluri scăzute de calciu şi de HDL colesterol (colesterolul bun).
Dragi părinţi, copiii trebuie să primească zilnic lapte, să ia suplimente cu vitamina D şi să se expună la soare în orele permise pentru vârsta lor. PENTRU SĂNĂTATEA COPIILOR DUMEAVOASTRĂ!

Publicat de Dr.Mirabela Caşcaval