Apare în lunile călduroase, după 24-48 de ore de incubaţie, se transmite de la om la om, dar şi prin alimente şi apa contaminată cu materii fecale. Este nevoie de un număr mic de germeni pentru a apărea boala, este mai frecventă în primii 10 ani de viaţă, cu o incidenţă mai mare în anul doi şi trei. Se manifestă cu stare de vomă, vărsături, dureri abdominale, prolaps rectal (rar), scaune apoase care pot avea sânge şi mucus, anorexia, febră, stare de rău general. Pot apărea şi manifestări neurologice cefalee, confuzie, halucinaţii, convulsii. Foarte rar poate evolua rapid cu deces. Manifestările extraintestinale sunt foarte rare, iar atunci când există se pot întâlni infecţiile urinare, hepatită colestatică, conjunctivită, artrită reactivă (apare cam la 2-3 săptămâni după infecţia digestivă, cu recuperare completă după 2-6 săptămani), sindromul hemolitic-uremic.
Boala se remite spontan în 7-14 zile, dar este indicat tratamentul antibiotic pentru scurtarea evoluţiei şi limitarea transmiterii germenului de la persoană la persoană. Tratamentul de elecţie este tot rehidratarea corectă, iar atibioticele recomandate sunt biseptolul (trimetroprim-sulfametoxazol), fluorochinolone (norfloxacină, ciprofloxacin, ofloxacin), acid nalidixic.
Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval
Prevention is important. Let's start with the little ones! Vaccinate your children and let's prevent overweight and obesity! Be a good example as a parent! They do what they see, not what you tell them
duminică, 17 ianuarie 2010
miercuri, 30 decembrie 2009
Sindromul Hemolitic-Uremic (Sindromul Gasser)
Este cea mai frecventă cauză de insuficienţă renală acută la copii. Apare în general după infecţia digestivă (scaune diareice, cel mai frecvent cu sânge ) cu Escherichia coli (E. Coli) enterohemoragic, subtipul O157:H7, cu un vârf al incidenţei vara şi toamna devreme. Vacile sunt purtătoare ale acestei bacterii, deci consumul de carne de vită infectată, nepreparată bine, hamburgeri, consumul de apă şi alimente impurificate cu fecale de vită pot determina apariţia bolii. Apare cel mai frecvent în colectivităţi. Dacă se suspectează infecţia cu acest gen E. Coli tratamentul antibiotic nu trebuie administrat, deoarece creşte riscul dezvoltării sindromului hemolitic uremic. Toate aceste afirmaţii trebuie judecate în context clinic de către medicul pediatru sau infecţionist, pentru că sunt copii care au şi alte manifestări de boală şi necesită tratament antibiotic, deorece riscurile infecţiei sunt mai mari. Alţi agenţi bacterieni care pot determina acest sindrom sunt: Salmonella, Shigella, Campylobacter jejuni, Yersinia eneterocolitica. Sindromul poate apărea şi independent de boala diareică, idiopatic, ca urmare a unor infecţii virale, după unele medicamente (de ex: citostatice, contraceptive orale), cancere, transplanturi de maduvă osoasă, lupus eritematos sistemic, hipertensiune malignă şi nu în ultimul rând după infecţia cu streptococcus pneumoniae (frecvent pneumonia care trebuie tratate prompt cu antibiotice).
Debutul este la 3-14 zile după o boală diareică acută, cu paloare, iritabilitate,dureri abdominale, stare de rău general, hematurie (sânge în urină), oligoanurie(urini rare şi în cantitate mică) la care se pot asocia edeme, hipertensiune arterială, peteşii (pete mici violacee pe suprafaţa pielii, datorită afectării coagulării sângelui), echimoze (vânătăi) la locul de injecţii intramusculară.
Tratamentul constă în reechilibrare hiro-electrolitică, cu monitorizare atentă a electroliţilor, folosirea diureticelor, controlul hipertensiunii arteriale, regimul dietetic,transfuzie de masă eritrocitară în cazul anemiei severe, iar dacă sub aceste măsuri starea nu se ameliorează este indicată dializa, care epurează organismul până când rinichiul se vindecă de la sine.
Mortalitatea a scăzut în ultimele decenii, dar este încă prezentă, proximativ 5%, în tările dezvoltate, peste 75% în tările slab dezvoltate. Marea majoritate a copiilor se vindecă fără sechele, alţii rămân cu anomalii renale care duc încet la insuficienţă renală cronică, mai ales în cazurile în care nu este dovedită componenta diareică ce precede afecţiunea.
Oricât de dramatic ar părea tabloul unei infecţii digestive bacteriene, majoritatea se vindecă de la sine fără nici un fel de tratament specific, doar cu o rehidratare corectă, care scade riscul de apariţie a acestui sindrom. Deci sărurile de rehidratare nu sunt ceaiuri, cum mi-a zis o mămică la Camera de Gardă, iar în cazul scaunelor cu sânge este necesară internarea, efectuarea de investigaţii şi rehidratarea corectă. De menţionat ca sindromul hemolitic uremic apare la aproximativ 5-7% dintre copii care prezintă infecţia cu E Coli enterohemoragic O157:H7, nu e atât de frecvent, dar constituie o urgenţă pediatrică şi mortalitatea este o realitate, uneori în ciuda tratamentului adecvat.
Publicat de Dr.Mirabela Caşcaval
Debutul este la 3-14 zile după o boală diareică acută, cu paloare, iritabilitate,dureri abdominale, stare de rău general, hematurie (sânge în urină), oligoanurie(urini rare şi în cantitate mică) la care se pot asocia edeme, hipertensiune arterială, peteşii (pete mici violacee pe suprafaţa pielii, datorită afectării coagulării sângelui), echimoze (vânătăi) la locul de injecţii intramusculară.
Tratamentul constă în reechilibrare hiro-electrolitică, cu monitorizare atentă a electroliţilor, folosirea diureticelor, controlul hipertensiunii arteriale, regimul dietetic,transfuzie de masă eritrocitară în cazul anemiei severe, iar dacă sub aceste măsuri starea nu se ameliorează este indicată dializa, care epurează organismul până când rinichiul se vindecă de la sine.
Mortalitatea a scăzut în ultimele decenii, dar este încă prezentă, proximativ 5%, în tările dezvoltate, peste 75% în tările slab dezvoltate. Marea majoritate a copiilor se vindecă fără sechele, alţii rămân cu anomalii renale care duc încet la insuficienţă renală cronică, mai ales în cazurile în care nu este dovedită componenta diareică ce precede afecţiunea.
Oricât de dramatic ar părea tabloul unei infecţii digestive bacteriene, majoritatea se vindecă de la sine fără nici un fel de tratament specific, doar cu o rehidratare corectă, care scade riscul de apariţie a acestui sindrom. Deci sărurile de rehidratare nu sunt ceaiuri, cum mi-a zis o mămică la Camera de Gardă, iar în cazul scaunelor cu sânge este necesară internarea, efectuarea de investigaţii şi rehidratarea corectă. De menţionat ca sindromul hemolitic uremic apare la aproximativ 5-7% dintre copii care prezintă infecţia cu E Coli enterohemoragic O157:H7, nu e atât de frecvent, dar constituie o urgenţă pediatrică şi mortalitatea este o realitate, uneori în ciuda tratamentului adecvat.
Publicat de Dr.Mirabela Caşcaval
Infecţia cu Salmonella
Infecţia cu Salmonella, alături de infecţia cu Shigella, este cea mai frecventă infecţie bacteriană enterică la copil şi apare cu precădere în sezonul cald. Pentru a produce boala este nevoie de o cantitate mare de germeni, aşa că transmiterea de la om la om e mai puţin probabilă, doar în cazul contaminării masive a apei şi alimentelor cu materii fecale. Bacteria se ia prin consumul cărnii de pui, a ouălor, fructelor şi legumelor nepreparate, lapte şi suc nepasteurizat contaminate. Poate apărea sporadic sau în mici epidemii asociate cu consumul de alimente contaminate. Altă sursă de Salmonella o reprezintă reptilele folosite mai nou ca animale de casă.
Perioada de incubaţie este de 1-3 zile, apoi boala debutează cu febră moderată, greaţă, vărsături, crampe abdominale şi scaune diareice,verzui, cu sau fără mucus şi sânge (mai frecvent cu, chiar dacă nu de la debutul bolii). Pot apărea şi manifestări neurologice ca cefalee, confuzie, ameţeală, convulsii.
Speciile de Salmonella Tiphi şi Paratiphi produc boala cu debut insiduos cu febră, cefalee, stare de rău general, mialgii, vărsături (care nu sunt severe).
La aproximativ 5% dintre bolnavi poate să apară bacteriemie (prezenţa bacteriilor în sânge) trecătoare. Manifestările extraintestinale ale bolii, apar în general la pacienţii imunocompromişi, cei cu boli cronice, sugarii sub 3 luni şi se pot manifesta prin: osteomielită, artrită, meningită, pneumonie.
Tratamentul vizează în primul rând reechilibrarea hidroelectrolitică. Tratamentul antibiotic, se poate folosi ampicilina, gentamicina, biseptolul şi chinolonele (norfloxacina, ciprofloxacina etc).
De reţinut că sunt şi alte afecţiuni, nu rare în care pot apărea scaunele cu sânge : invaginaţia intestinală, polipii, diverticulul Meckel, alte colite, purpura Henoch-Schonlein, sindromul hemolitic-uremic, fisura anală, bolile inflamatorii intestinale.
Pubilcat de Dr.Mirabela Caşcaval
Perioada de incubaţie este de 1-3 zile, apoi boala debutează cu febră moderată, greaţă, vărsături, crampe abdominale şi scaune diareice,verzui, cu sau fără mucus şi sânge (mai frecvent cu, chiar dacă nu de la debutul bolii). Pot apărea şi manifestări neurologice ca cefalee, confuzie, ameţeală, convulsii.
Speciile de Salmonella Tiphi şi Paratiphi produc boala cu debut insiduos cu febră, cefalee, stare de rău general, mialgii, vărsături (care nu sunt severe).
La aproximativ 5% dintre bolnavi poate să apară bacteriemie (prezenţa bacteriilor în sânge) trecătoare. Manifestările extraintestinale ale bolii, apar în general la pacienţii imunocompromişi, cei cu boli cronice, sugarii sub 3 luni şi se pot manifesta prin: osteomielită, artrită, meningită, pneumonie.
Tratamentul vizează în primul rând reechilibrarea hidroelectrolitică. Tratamentul antibiotic, se poate folosi ampicilina, gentamicina, biseptolul şi chinolonele (norfloxacina, ciprofloxacina etc).
De reţinut că sunt şi alte afecţiuni, nu rare în care pot apărea scaunele cu sânge : invaginaţia intestinală, polipii, diverticulul Meckel, alte colite, purpura Henoch-Schonlein, sindromul hemolitic-uremic, fisura anală, bolile inflamatorii intestinale.
Pubilcat de Dr.Mirabela Caşcaval
Etichete:
Afecţiuni digestive acute şi cronice
Abonați-vă la:
Postări (Atom)