Este cea mai frecventă cauză de insuficienţă renală acută la copii. Apare în general după infecţia digestivă (scaune diareice, cel mai frecvent cu sânge ) cu Escherichia coli (E. Coli) enterohemoragic, subtipul O157:H7, cu un vârf al incidenţei vara şi toamna devreme. Vacile sunt purtătoare ale acestei bacterii, deci consumul de carne de vită infectată, nepreparată bine, hamburgeri, consumul de apă şi alimente impurificate cu fecale de vită pot determina apariţia bolii. Apare cel mai frecvent în colectivităţi. Dacă se suspectează infecţia cu acest gen E. Coli tratamentul antibiotic nu trebuie administrat, deoarece creşte riscul dezvoltării sindromului hemolitic uremic. Toate aceste afirmaţii trebuie judecate în context clinic de către medicul pediatru sau infecţionist, pentru că sunt copii care au şi alte manifestări de boală şi necesită tratament antibiotic, deorece riscurile infecţiei sunt mai mari. Alţi agenţi bacterieni care pot determina acest sindrom sunt: Salmonella, Shigella, Campylobacter jejuni, Yersinia eneterocolitica. Sindromul poate apărea şi independent de boala diareică, idiopatic, ca urmare a unor infecţii virale, după unele medicamente (de ex: citostatice, contraceptive orale), cancere, transplanturi de maduvă osoasă, lupus eritematos sistemic, hipertensiune malignă şi nu în ultimul rând după infecţia cu streptococcus pneumoniae (frecvent pneumonia care trebuie tratate prompt cu antibiotice).
Debutul este la 3-14 zile după o boală diareică acută, cu paloare, iritabilitate,dureri abdominale, stare de rău general, hematurie (sânge în urină), oligoanurie(urini rare şi în cantitate mică) la care se pot asocia edeme, hipertensiune arterială, peteşii (pete mici violacee pe suprafaţa pielii, datorită afectării coagulării sângelui), echimoze (vânătăi) la locul de injecţii intramusculară.
Tratamentul constă în reechilibrare hiro-electrolitică, cu monitorizare atentă a electroliţilor, folosirea diureticelor, controlul hipertensiunii arteriale, regimul dietetic,transfuzie de masă eritrocitară în cazul anemiei severe, iar dacă sub aceste măsuri starea nu se ameliorează este indicată dializa, care epurează organismul până când rinichiul se vindecă de la sine.
Mortalitatea a scăzut în ultimele decenii, dar este încă prezentă, proximativ 5%, în tările dezvoltate, peste 75% în tările slab dezvoltate. Marea majoritate a copiilor se vindecă fără sechele, alţii rămân cu anomalii renale care duc încet la insuficienţă renală cronică, mai ales în cazurile în care nu este dovedită componenta diareică ce precede afecţiunea.
Oricât de dramatic ar părea tabloul unei infecţii digestive bacteriene, majoritatea se vindecă de la sine fără nici un fel de tratament specific, doar cu o rehidratare corectă, care scade riscul de apariţie a acestui sindrom. Deci sărurile de rehidratare nu sunt ceaiuri, cum mi-a zis o mămică la Camera de Gardă, iar în cazul scaunelor cu sânge este necesară internarea, efectuarea de investigaţii şi rehidratarea corectă. De menţionat ca sindromul hemolitic uremic apare la aproximativ 5-7% dintre copii care prezintă infecţia cu E Coli enterohemoragic O157:H7, nu e atât de frecvent, dar constituie o urgenţă pediatrică şi mortalitatea este o realitate, uneori în ciuda tratamentului adecvat.
Publicat de Dr.Mirabela Caşcaval
Un comentariu:
Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!
Trimiteți un comentariu