Este cea mai frecventă cauză de insuficienţă renală acută la copii. Apare în general după infecţia digestivă (scaune diareice, cel mai frecvent cu sânge ) cu Escherichia coli (E. Coli) enterohemoragic, subtipul O157:H7, cu un vârf al incidenţei vara şi toamna devreme. Vacile sunt purtătoare ale acestei bacterii, deci consumul de carne de vită infectată, nepreparată bine, hamburgeri, consumul de apă şi alimente impurificate cu fecale de vită pot determina apariţia bolii. Apare cel mai frecvent în colectivităţi. Dacă se suspectează infecţia cu acest gen E. Coli tratamentul antibiotic nu trebuie administrat, deoarece creşte riscul dezvoltării sindromului hemolitic uremic. Toate aceste afirmaţii trebuie judecate în context clinic de către medicul pediatru sau infecţionist, pentru că sunt copii care au şi alte manifestări de boală şi necesită tratament antibiotic, deorece riscurile infecţiei sunt mai mari. Alţi agenţi bacterieni care pot determina acest sindrom sunt: Salmonella, Shigella, Campylobacter jejuni, Yersinia eneterocolitica. Sindromul poate apărea şi independent de boala diareică, idiopatic, ca urmare a unor infecţii virale, după unele medicamente (de ex: citostatice, contraceptive orale), cancere, transplanturi de maduvă osoasă, lupus eritematos sistemic, hipertensiune malignă şi nu în ultimul rând după infecţia cu streptococcus pneumoniae (frecvent pneumonia care trebuie tratate prompt cu antibiotice).
Debutul este la 3-14 zile după o boală diareică acută, cu paloare, iritabilitate,dureri abdominale, stare de rău general, hematurie (sânge în urină), oligoanurie(urini rare şi în cantitate mică) la care se pot asocia edeme, hipertensiune arterială, peteşii (pete mici violacee pe suprafaţa pielii, datorită afectării coagulării sângelui), echimoze (vânătăi) la locul de injecţii intramusculară.
Tratamentul constă în reechilibrare hiro-electrolitică, cu monitorizare atentă a electroliţilor, folosirea diureticelor, controlul hipertensiunii arteriale, regimul dietetic,transfuzie de masă eritrocitară în cazul anemiei severe, iar dacă sub aceste măsuri starea nu se ameliorează este indicată dializa, care epurează organismul până când rinichiul se vindecă de la sine.
Mortalitatea a scăzut în ultimele decenii, dar este încă prezentă, proximativ 5%, în tările dezvoltate, peste 75% în tările slab dezvoltate. Marea majoritate a copiilor se vindecă fără sechele, alţii rămân cu anomalii renale care duc încet la insuficienţă renală cronică, mai ales în cazurile în care nu este dovedită componenta diareică ce precede afecţiunea.
Oricât de dramatic ar părea tabloul unei infecţii digestive bacteriene, majoritatea se vindecă de la sine fără nici un fel de tratament specific, doar cu o rehidratare corectă, care scade riscul de apariţie a acestui sindrom. Deci sărurile de rehidratare nu sunt ceaiuri, cum mi-a zis o mămică la Camera de Gardă, iar în cazul scaunelor cu sânge este necesară internarea, efectuarea de investigaţii şi rehidratarea corectă. De menţionat ca sindromul hemolitic uremic apare la aproximativ 5-7% dintre copii care prezintă infecţia cu E Coli enterohemoragic O157:H7, nu e atât de frecvent, dar constituie o urgenţă pediatrică şi mortalitatea este o realitate, uneori în ciuda tratamentului adecvat.
Publicat de Dr.Mirabela Caşcaval
miercuri, 30 decembrie 2009
Infecţia cu Salmonella
Infecţia cu Salmonella, alături de infecţia cu Shigella, este cea mai frecventă infecţie bacteriană enterică la copil şi apare cu precădere în sezonul cald. Pentru a produce boala este nevoie de o cantitate mare de germeni, aşa că transmiterea de la om la om e mai puţin probabilă, doar în cazul contaminării masive a apei şi alimentelor cu materii fecale. Bacteria se ia prin consumul cărnii de pui, a ouălor, fructelor şi legumelor nepreparate, lapte şi suc nepasteurizat contaminate. Poate apărea sporadic sau în mici epidemii asociate cu consumul de alimente contaminate. Altă sursă de Salmonella o reprezintă reptilele folosite mai nou ca animale de casă.
Perioada de incubaţie este de 1-3 zile, apoi boala debutează cu febră moderată, greaţă, vărsături, crampe abdominale şi scaune diareice,verzui, cu sau fără mucus şi sânge (mai frecvent cu, chiar dacă nu de la debutul bolii). Pot apărea şi manifestări neurologice ca cefalee, confuzie, ameţeală, convulsii.
Speciile de Salmonella Tiphi şi Paratiphi produc boala cu debut insiduos cu febră, cefalee, stare de rău general, mialgii, vărsături (care nu sunt severe).
La aproximativ 5% dintre bolnavi poate să apară bacteriemie (prezenţa bacteriilor în sânge) trecătoare. Manifestările extraintestinale ale bolii, apar în general la pacienţii imunocompromişi, cei cu boli cronice, sugarii sub 3 luni şi se pot manifesta prin: osteomielită, artrită, meningită, pneumonie.
Tratamentul vizează în primul rând reechilibrarea hidroelectrolitică. Tratamentul antibiotic, se poate folosi ampicilina, gentamicina, biseptolul şi chinolonele (norfloxacina, ciprofloxacina etc).
De reţinut că sunt şi alte afecţiuni, nu rare în care pot apărea scaunele cu sânge : invaginaţia intestinală, polipii, diverticulul Meckel, alte colite, purpura Henoch-Schonlein, sindromul hemolitic-uremic, fisura anală, bolile inflamatorii intestinale.
Pubilcat de Dr.Mirabela Caşcaval
Perioada de incubaţie este de 1-3 zile, apoi boala debutează cu febră moderată, greaţă, vărsături, crampe abdominale şi scaune diareice,verzui, cu sau fără mucus şi sânge (mai frecvent cu, chiar dacă nu de la debutul bolii). Pot apărea şi manifestări neurologice ca cefalee, confuzie, ameţeală, convulsii.
Speciile de Salmonella Tiphi şi Paratiphi produc boala cu debut insiduos cu febră, cefalee, stare de rău general, mialgii, vărsături (care nu sunt severe).
La aproximativ 5% dintre bolnavi poate să apară bacteriemie (prezenţa bacteriilor în sânge) trecătoare. Manifestările extraintestinale ale bolii, apar în general la pacienţii imunocompromişi, cei cu boli cronice, sugarii sub 3 luni şi se pot manifesta prin: osteomielită, artrită, meningită, pneumonie.
Tratamentul vizează în primul rând reechilibrarea hidroelectrolitică. Tratamentul antibiotic, se poate folosi ampicilina, gentamicina, biseptolul şi chinolonele (norfloxacina, ciprofloxacina etc).
De reţinut că sunt şi alte afecţiuni, nu rare în care pot apărea scaunele cu sânge : invaginaţia intestinală, polipii, diverticulul Meckel, alte colite, purpura Henoch-Schonlein, sindromul hemolitic-uremic, fisura anală, bolile inflamatorii intestinale.
Pubilcat de Dr.Mirabela Caşcaval
vineri, 18 decembrie 2009
Infecţia cu Rotavirus
În sezonul rece, în zonele temperate, cele mai frecvente (gastro) enterocolite acute sunt produse de virusuri, iar cel mai des implicat este Rotavirusul. Pe langă rotavirus mai sunt implicate şi alte virusuri, care nu prea pot fi puse în evidenţă (culturile virale sunt foarte costisitoare, nu sunt la îndemâna oricărui spital, nici chiar în Bucureşti şi nici nu şi-au dovedit utilitatea decât în cercetare). Dintre acestea amintim : adenovirusul enteric, astrovirusul, calcivirusul, virusul Norwalk şi virusul Norwalk-like.
Boala se transmite prin intermediul mâinilor şi suprafeţelor contaminate, dar sunt tot mai multe dovezi că se transmite şi respirator şi că virusul poate da şi manifestări respiratorii. Frecvent avem copii cu bronsilotă de exemplu şi diaree, ceea ce creşte anxietatea părinţilor, pe bună dreptate.
Ce este important pentru părinţi să ştie este că aceste infecţii virale, ca majoritatea altor infecţii virale sunt autolimitate, adică se vindecă de la sine ( la copiii fără imunodeficienţe şi alte boli asociate) şi nu necesită terapie antibiotică. Dar pentru înţelegerea acestui lucru părinţii trebuie să fie informaţi, ceea ce încerc eu să fac prin acest blog şi la Camera de Gardă şi să aibă răbdare pentru că boala durează cam 3-5 zile. Singurul aspect care pune în pericol viaţa copilului (mai ales la sugari unde boala este frecventă) este deshidratarea, deci atenţia trebuie acordată rehidratării şi nu tratării bolii.
Debutul este, în general, cu vărsături, care preced apariţia scaunelor diareice (însă nu este obligatoriu) şi diminuă la număr şi în cantitate când apar scaunele moi şi nu persistă mai mult de 24-48 de ore. Vărsăturile contribuie la deshidratare şi îngreunează rehidratarea pe cale orală. Scaunele sunt apoase , voluminoase şi în număr mare. Se poate asocia febra care contribuie şi ea la deshidratare şi nu de puţine ori se asociază cu de infecţii de căi aeriene superioare. Durerile abdominale sunt de intensitate medie şi sunt situate periombilical, la sugar se manifestă cu agitaţie, plânset şi refuzul alimentaţiei, anorexia fiind un simptom frecvent şi la copilul mai mare.
Tratamentul vizează, după cum am menţionat rehidratarea, care este indicată pe cale orală cu sărurile de rehidratare orală, în formele de deshidratare uşoare şi medii, în formele severe se indică spitalizarea şi rehidratarea pe cale parenterală. Spitalizarea se indică şi în forme uşoare şi medii de deshidratare dacă părinţii nu sunt cooperanţi sau sunt prea speriaţi.
Vărsăturile complică rehidratarea orală, dar noile recomandări OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii ) recomandă utilizarea unei doze de odansetron (un antiemetic cu acţiune centrală) , repetarea dozei la 4-6 ore în cazul în care vărsăturile persistă şi începerea rehidratării orale. Cantitatea de săruri de rehidratare orală recomandată este de 50-80 ml/kilogram corp în primele 4-6 ore, în cantităţi mici şi dese (la 2-3 minute), dar să nu depăşească mai mult de 75 % din necesarul de lichide zilnic, iar pentru fiecare episod de vărsătură se mai adaugă incă 10 ml/kgc, iar pentru fiecare scaun diareic încă 2 ml/kgc. Important de menţionat este că aceste săruri nu leagă scaunul şi el va continua să fie apos şi e bine ca părinţii să nu se sperie. Pentru scaunele apoase şi durerile abdominale se recomandă simptomatice gen hidrasec, smecta, tasectan, debridat şi produse pe bază de lactobacili şi alte bacterii saprofite pentru recolonizarea intestinului.Nu se mai recomandă folosirea metoclopramidului şi derivaţilor ca şi antiemetic datorită reacţiilor adverse gen sindrom extrapiramidal chiar şi la doze terapeutice. În România încă este un antiemetic de elecţie, din păcate, datorită preţului accesibil. Nu există un tratament specific, doar suportiv. Mortalitatea crescută în rotavirus, ca în majoritatea bolilor diareice este dată de deshidratare, de aceea rehidratarea este importantă. Alimentaţia la sân protejează, cel puţin parţial sugarii.
Vaccinul antirotaviral este eficient, se fac două doze între 6 şi 24 de săptămâni, cu interval între ele de 4 săptămâni. S-au raportat cazuri de inaginaţie intestinală potvaccinare, dar după RotaTeq, vaccin care nu se comercializează în Romania. Rotarix este un vaccin sigur.
Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval
Boala se transmite prin intermediul mâinilor şi suprafeţelor contaminate, dar sunt tot mai multe dovezi că se transmite şi respirator şi că virusul poate da şi manifestări respiratorii. Frecvent avem copii cu bronsilotă de exemplu şi diaree, ceea ce creşte anxietatea părinţilor, pe bună dreptate.
Ce este important pentru părinţi să ştie este că aceste infecţii virale, ca majoritatea altor infecţii virale sunt autolimitate, adică se vindecă de la sine ( la copiii fără imunodeficienţe şi alte boli asociate) şi nu necesită terapie antibiotică. Dar pentru înţelegerea acestui lucru părinţii trebuie să fie informaţi, ceea ce încerc eu să fac prin acest blog şi la Camera de Gardă şi să aibă răbdare pentru că boala durează cam 3-5 zile. Singurul aspect care pune în pericol viaţa copilului (mai ales la sugari unde boala este frecventă) este deshidratarea, deci atenţia trebuie acordată rehidratării şi nu tratării bolii.
Debutul este, în general, cu vărsături, care preced apariţia scaunelor diareice (însă nu este obligatoriu) şi diminuă la număr şi în cantitate când apar scaunele moi şi nu persistă mai mult de 24-48 de ore. Vărsăturile contribuie la deshidratare şi îngreunează rehidratarea pe cale orală. Scaunele sunt apoase , voluminoase şi în număr mare. Se poate asocia febra care contribuie şi ea la deshidratare şi nu de puţine ori se asociază cu de infecţii de căi aeriene superioare. Durerile abdominale sunt de intensitate medie şi sunt situate periombilical, la sugar se manifestă cu agitaţie, plânset şi refuzul alimentaţiei, anorexia fiind un simptom frecvent şi la copilul mai mare.
Tratamentul vizează, după cum am menţionat rehidratarea, care este indicată pe cale orală cu sărurile de rehidratare orală, în formele de deshidratare uşoare şi medii, în formele severe se indică spitalizarea şi rehidratarea pe cale parenterală. Spitalizarea se indică şi în forme uşoare şi medii de deshidratare dacă părinţii nu sunt cooperanţi sau sunt prea speriaţi.
Vărsăturile complică rehidratarea orală, dar noile recomandări OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii ) recomandă utilizarea unei doze de odansetron (un antiemetic cu acţiune centrală) , repetarea dozei la 4-6 ore în cazul în care vărsăturile persistă şi începerea rehidratării orale. Cantitatea de săruri de rehidratare orală recomandată este de 50-80 ml/kilogram corp în primele 4-6 ore, în cantităţi mici şi dese (la 2-3 minute), dar să nu depăşească mai mult de 75 % din necesarul de lichide zilnic, iar pentru fiecare episod de vărsătură se mai adaugă incă 10 ml/kgc, iar pentru fiecare scaun diareic încă 2 ml/kgc. Important de menţionat este că aceste săruri nu leagă scaunul şi el va continua să fie apos şi e bine ca părinţii să nu se sperie. Pentru scaunele apoase şi durerile abdominale se recomandă simptomatice gen hidrasec, smecta, tasectan, debridat şi produse pe bază de lactobacili şi alte bacterii saprofite pentru recolonizarea intestinului.Nu se mai recomandă folosirea metoclopramidului şi derivaţilor ca şi antiemetic datorită reacţiilor adverse gen sindrom extrapiramidal chiar şi la doze terapeutice. În România încă este un antiemetic de elecţie, din păcate, datorită preţului accesibil. Nu există un tratament specific, doar suportiv. Mortalitatea crescută în rotavirus, ca în majoritatea bolilor diareice este dată de deshidratare, de aceea rehidratarea este importantă. Alimentaţia la sân protejează, cel puţin parţial sugarii.
Vaccinul antirotaviral este eficient, se fac două doze între 6 şi 24 de săptămâni, cu interval între ele de 4 săptămâni. S-au raportat cazuri de inaginaţie intestinală potvaccinare, dar după RotaTeq, vaccin care nu se comercializează în Romania. Rotarix este un vaccin sigur.
Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval
Abonați-vă la:
Postări (Atom)