Deşi nu la fel de frecventă ca în iarnă şi la începutul primăverii, încă o întâlnesc destul de des la camera de gardă, iar unii părinţi sunt complet derutaţi şi e şi normal, pentru că atunci când asteaptă alţi 10 copii la uşă e imposibil să explici totul părinţilor, fără să omiţi ceva. Părinţii sunt uşuraţi oarecum că puiul nu e "răcit la plămâni". Dar ce este această bronşiolită? Este o boală inflamatorie, difuză a căilor aeriene mici, aproape exclusiv de origine virală. Fiind o boală virală nu necesită tratament antibiotic, numai bacteriile răspund la antibiotic. Cel mai frecvent virus implicat este Virusul Sinciţial Respirator (VSR)-dar nu singurul, apare la copiii sub 2-2,5 ani, mai frecvent la băieţi (se consideră că fetele au calibrul căilor aeriene mai mare şi atunci suportă mai bine îngustarea bronşiolelor), apare la copii cu aglomeraţie în familie, la copiii din mame fumătoare sau la cei care fumează pasiv, sau la cei cu anomalii cardiace şi respiratorii, copiii alimentaţi natural fac mai rar boala.
Semnul cardinal al bolii este wheezing-ul, "şuieratul". În mod normal inspirul este un proces activ ( organismul consumă energie), iar expirul este un proces pasiv. Când calibrul căilor aeriene este îngustat aerul intră, dar nu mai poate ieşi, aşa că, organismul se adaptează folosind aşa numiţii muşchi accesori, care în mod normal nu sunt folosiţi. Astfel se elimină aerul din plămân, dar când trece prin zonele îngustate se aude acest zgomot. Restul simptomelor nu sunt mereu constante, cum ar fi tuse, febră, obstrucţie nazală, inapetenţă, polipnee ( respiră mai repede), semne de insuficieţă respiratorie.
Fiind o boală virală nu necesită tratament antibiotic, se vindecă de la sine, medicaţia este simptomatică. Se administrează cortizon, sub formă înjectabilă şi/sau sub formă de aerosoli, antitermice, suplimentarea lichidelor, în cazul cu insuficienţei respiratorii adrenalină sub formă de aerosoli, oxigenoterapie. Tratamentul antibiotic se recomandă NUMAI în caz de suprainfecţie bacteriană, forme grave, "toxice", sugarii febrili sub 3 luni, copiii cu imunitatea compromisă.
Publicat de dr.Mirabela Caşcaval
Prevention is important. Let's start with the little ones! Vaccinate your children and let's prevent overweight and obesity! Be a good example as a parent! They do what they see, not what you tell them
luni, 15 iunie 2009
luni, 13 aprilie 2009
Boala celiacă(II)
În cazul bolii cu debut precoce diareea cronică e manifestarea cea mai frecventă, majoritatea prezintă steatoree (scaune cu " grăsime"), aspect lucios al fecalelor cu miros rânced, decolorate, omogene, abundente. Debutul tardiv al afecţiunii după 3-4 ani se poate asocia doar cu încetarea creşterii şi apoi cu scăderea în greutate. Vărsăturile apar frecvent, anorexia este prezentă şi uneori precede chiar diareea. Majoritatea simptomelor şi semnelor din boala celiacă sunt date de atrofia mucoasei intestinale si consecinţele acesteia asupra absorbţiei elementelor nutritive şi a vitaminelor. Prin urmare copiii cu intoleranţă la gluten pot prezenta:
Publicat de dr.Mirabela Caşcaval
- diareea cronică mai sus amintită, uneori scaunele pot deveni apoase determinând deshidratare
- retardul creşterii, dispare ţesutul adipos, masele musculare, copilul prezintă memebrele subţiri şi abdomenul destins, datorită scăderii absorbţiei proteinelor. Tot datorită lipsei de absorbţie a proteinelor pot aparea edemele. Şi să nu uităm ca proteine sunt şi enzimele care au rol de catalizatori ai tuturor reacţiilor din oraganism, proteine sunt şi anticorpii, albumina e şi ea o proteină cu multiple roluri printre care transportul unor substanţe(vitamine, hormoni, medicamente) prin sânge
- iritaţie sau dimpotrivă, apatie şi pierderea din achiziţiilor deja câştigate
- tetanie hipocalcemică, parestezii (senzaţie de furnicătură la nivelul membrelor) prin deficit de calciu şi magneziu
- astenie musculară (anemie, hipopotasemie)
- glosită, stomatită prin deficit de fier, vitamina B12 şi acid folic
- echimoze ( vânătăi), hematoame prin lipsa de vitamina K
- dermatite, cu apariţia de leziuni veziculare asemănătoare celor herpetice prin scăderea nivelului plasmatic de vitamina A, Zn, vitamina E, acizi graşi esenţiali
- hipotensiune arterială
- au fost raportate ca manifestări ale bolii celiace artrita, hepatita criptogenică, epilepsia şi calcificările la nivelul oaselor occipitale
- pubertate întârziată, amenoree (lipsa menstruaţiilor)
- paloare prin anemie
- neoropatie (afectarea nervilor periferici)
- persoanele cu boală celiacă care nu ţin o dietă fără gluten au risc mai mare de a face cancer de intestin subţire şi gros, totuşi riscul este scăzut la copii
Publicat de dr.Mirabela Caşcaval
Etichete:
Afecţiuni digestive acute şi cronice
joi, 9 aprilie 2009
Boala celiacă(I)
Boala celiacă (sprue nontropical, intoleranţa la gluten) reprezintă o boală digestivă, prin care e afectată mucoasa intestinului subţire, acest lucru interferând cu absorbţia nutrienţilor din alimente.
Cauza o reprezintă, la indivizii predispuşi genetic, intoleranţa la anumite fracţiuni din proteinele unor cereale: grâu, secară, ovăz, orz. Aceste fracţiuni se numesc prolamine (sunt bogate în aminoacizii numiţi prolină şi glutamină). Glutenul, proteina grâului, conţine prolamina numită gliadină, secara-secalina, orz-horedenina, ovăz-avenina. Glutenul poate fi întâlnit, de asemenea şi în unele medicamente, vitamine şi rujuri de buze.
La aceşti indivizi predispuşi, la ingestia de gluten sistemul imun răspunde prin distrugerea celulelor vilozitare, responsabile cu absorbţia nutrienţilor şi vitaminelor ducând la atrofierea mucoasei intestinale, posibil reversibilă dacă se exclude complet glutenul din alimentaţie.
Primele simptome apar, după un interval liber de la introducerea făinoaselor în alimentaţia copilului. Încercarea de a prelungi cât mai mult alimentaţia naturală, introducerea făinoaselor fară gluten amână debutul bolii, dar nu schimbă incidenţa ei.
Primele simptome pot apărea insiduos sau brutal după o intervenţie chirurgicală, o vaccinare, o infecţie virală sau un alt stress.
Frecveţa este estimată a fi in jur de 1 caz la 2000-5000 de nou născuţi, dar datele mai noi vorbesc de un caz la 600-1000 de nou născuţi. Iniţial se credea ca reprezintă sindrom rar al copilului, acum este recunoscută ca fiind o boală genetica frecventă. Riscul este crescut la rudele persoanelor care au deja boala. Este, de asemeanea, mai frecventă la persoanele cu sindrom Down şi cu sindrom Turner.
Această boală este asociată cu alte boli în care sistemul imun atacă celulele organismului, aşa numitele boli autoimune. Prin urmare boala celiacă se poate asocia cu: diabet zaharat tip 1, tiroidită autoimună, boală hepatică autoimună, artrită reumatoidă, boala Addison, sindrom Sjogren.
Publicat de Dr.Mirabela Caşcaval
Cauza o reprezintă, la indivizii predispuşi genetic, intoleranţa la anumite fracţiuni din proteinele unor cereale: grâu, secară, ovăz, orz. Aceste fracţiuni se numesc prolamine (sunt bogate în aminoacizii numiţi prolină şi glutamină). Glutenul, proteina grâului, conţine prolamina numită gliadină, secara-secalina, orz-horedenina, ovăz-avenina. Glutenul poate fi întâlnit, de asemenea şi în unele medicamente, vitamine şi rujuri de buze.
La aceşti indivizi predispuşi, la ingestia de gluten sistemul imun răspunde prin distrugerea celulelor vilozitare, responsabile cu absorbţia nutrienţilor şi vitaminelor ducând la atrofierea mucoasei intestinale, posibil reversibilă dacă se exclude complet glutenul din alimentaţie.
Primele simptome apar, după un interval liber de la introducerea făinoaselor în alimentaţia copilului. Încercarea de a prelungi cât mai mult alimentaţia naturală, introducerea făinoaselor fară gluten amână debutul bolii, dar nu schimbă incidenţa ei.
Primele simptome pot apărea insiduos sau brutal după o intervenţie chirurgicală, o vaccinare, o infecţie virală sau un alt stress.
Frecveţa este estimată a fi in jur de 1 caz la 2000-5000 de nou născuţi, dar datele mai noi vorbesc de un caz la 600-1000 de nou născuţi. Iniţial se credea ca reprezintă sindrom rar al copilului, acum este recunoscută ca fiind o boală genetica frecventă. Riscul este crescut la rudele persoanelor care au deja boala. Este, de asemeanea, mai frecventă la persoanele cu sindrom Down şi cu sindrom Turner.
Această boală este asociată cu alte boli în care sistemul imun atacă celulele organismului, aşa numitele boli autoimune. Prin urmare boala celiacă se poate asocia cu: diabet zaharat tip 1, tiroidită autoimună, boală hepatică autoimună, artrită reumatoidă, boala Addison, sindrom Sjogren.
Publicat de Dr.Mirabela Caşcaval
Etichete:
Afecţiuni digestive acute şi cronice
Abonați-vă la:
Postări (Atom)