"Roşu în gât"

Toţi copiii fac "roşu în gât" şi cum se manifestă ştim cu toţii. Cei mai mulţi vin doar cu febră, la copiii mici pot să apară vărsături şi diaree. Nu despre simptomatologie vreau să scriu acest articol, ci despre administrarea antibioticelor în aceste cazuri. Este o problemă cu care mă confrunt des la Camera de Gardă. Toţi părinţii când aud că nu primesc antibiotic ies nemulţumiţi, iar eu răguşesc explicându-le că nu au nevoie de antibiotic. În primul rând, majoritatea acestor infecţii sunt virale şi virusurile nu răspund la tratatamentul antibiotic. Sunt infecţii autolimitate, care se vindecă de la sine în câteva zile, iar noi ce putem face e să dăm un tratament suportiv, să scădem disconfortul pacientului până se vindecă boala şi să ţinem sub control febra, dacă aceasta apare. Administrarea de antibiotice nu previne suprainfecţia bacteriană. În plus, în cavitatea bucală trăiesc multe bacterii care nu sunt patogene, ne apară de bacteriile din exterior care pot fi patogene şi pot să dea boala. Antibioticul nu ştie să aleagă şi distruge toate bacteriile, inclusiv pe cele "bune", care ne protejează.
Singura metodă de a detecta dacă este vorba despre o amigdalită bacteriană, este punerea în evidenţă a bacteriei, cel mai frecvent streptococul beta hemolitic, care este încă sensibil la penicilină, de aceea antibiotice "puternice" nu-şi au rostul.
Roşu în gât mai apare şi la debutul bolilor infecţioase (varicela, rubeola, rujeola, mononucleoza infectioasă), iar în cazul monucleozei poate să apară chiar o erupţie tegumentară la administrarea de antibiotic.
Evident că şi mie mi-ar fi mult mai simplu să scriu o reţetă într-un minut şi să vad următorul pacient decât să explic acelaşi lucru câte 15-20 de minute la fiecare părinte. Dar scopul meu este să fac ce e mai bine pentru pacient.
Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval

Copiii şi vitamina D

Majoritatea copiilor nu primesc suficientă vitamina D, cel mai frecvent părinţii "mai uită" să-i dea picăturile, se opresc la vârsta de un an, renunţă să le mai dea lapte (fie că nu-i place copilului sau că sunt prea scumpe formulele), sau îi trec pe brânză topită, care are de toate, mai puţin cantitatea necesară de lapte pentru creştere şi dezvoltare. Laptele este principala sursă de vitamina D la copilul mai mare şi adult, iar acesta nu se consumă în cantităţi suficiente. Peştele gras (somonul) şi untura sunt bogate în vitamina D, dar nu recomandăm peştele sub trei ani pentru că e foarte alergen, iar dacă copilul nu consumă lapte suficient e greu de crezut că va primi untură de peşte. Dacă nu vrea să bea lapte încercaţi să îl asociaţi cu cereale, care la rândul lor sunt îmbogăţite cu vitamine şi minerale, sau cu paste, orez, griş. O altă cauză de deficit de vitamina D este faptul că părinţii le permit copiilor să petreacă foarte mult timp în faţa calculatorului. Până la vârta de 8-10 ani televizor şi calculator maxim jumătate de oră pe zi, peste această vârstă maxim o oră pe zi. Aşa copiii vor ieşi afară să se joace, unde chiar dacă stau mai mult la umbră sau poartă şepcuţă, tot au contact puţin cu razele soarelui, fără să le fie nocive.
O controversă este folosirea cremelor de protecţie solară care nu permit sinteza vitaminei D la nivelul pielii. Dermatologii recomandă folosirea în continuare a cremelor de protecţie, pentru că beneficiul e mai mare decât riscul, iar aportul de vitamina D majoritar tot din alimente şi suplimente este şi nu aceasta este cauza pentru care copiii nu au suficientă vitamina D în organism.
Noi studii arată că niveluri scăzute de vitamina D nu sunt numai cauză de rahitism, dar aceşti copii au risc mare de a dezvolta ulterior hipertensiune arterială, diabet zaharat, sindrom metabolic, niveluri scăzute de calciu şi de HDL colesterol (colesterolul bun).
Dragi părinţi, copiii trebuie să primească zilnic lapte, să ia suplimente cu vitamina D şi să se expună la soare în orele permise pentru vârsta lor. PENTRU SĂNĂTATEA COPIILOR DUMEAVOASTRĂ!
Publicat de Dr.Mirabela Caşcaval