De ce sunt obligatorii, gratuite şi totuşi nu toţi copiii sunt vaccinaţi din varii motive, iar dacă se întamplă să facă boala de care ar fi trebuit sa fie protejaţi, numai doctorii sunt vinovaţi că nu se vindecă mai repede, sau că fac complicaţii. Când or să înceteze părinţii să facă experimente pe copii fără să-şi asume vreo responsabilitate?
Tusea măgărească (convulsivă) este dată de o bacterie numită Bordetella Pertussis. Populaţia susceptibila este cea a sugarilor care nu au terminat schema de vaccinare şi, evident, populatia nevaccinată. La risc sunt şi cei de până la două luni când se administrează prima doză, de aceea se recomandă vaccinarea mamei în trimestrul trei de sarcină cu Tdap ( antitetanos, difteria, pertusis, recomandat peste 7 ani, cu doze reduse de difteria şi pertusis) (1) (2) (3)
Simptomatologia de debut seamănă cu o simplă viroză respiratorie, dar complicaţiile apar cu cât vârsta este mai micâ. Apneea, pneumonia, convulsiile, decesul, encefalopatia, otita medie, incontineneţa urinară, epistaxisul, herniile, tulburările de somn, pneumotoraxul, prolapsul rectal, sângerările intracraniene sunt complicaţiile pe care le poate da tusea consulsivâ. Să nu uităm că este boala care deprima sistemul imunitar, iar riscul de a contacta alte infecţii, care pot avea consecinţe grave este foarte mare, chiar după vindecarea bolii. Contagiozitatea bolii este de aproximativ 3 săptămâni sau mai mult de la debutul tusei, iar tusea reactivă după vindecarea bolii poate dura şi o luna.Nu uitaţi, vaccinând copiii dumneavoastră nu îi protejaţi numai pe ei, ci şi pe întreaga familie şi pe cei din jur. Iar spaima reacţiilor adverse neurologice şi interdicţia de a vaccina copiii cu boli neurologice a trecut, deoarce se folosesc vaccinurile acelulare acum.
Dr. Mirabela Cascaval
luni, 12 decembrie 2011
Vaccinurile Obligatorii- Hepatita B
De ce sunt obligatorii, gratuite şi totuşi nu toţi copiii sunt vaccinaţi din varii motive, iar dacă se întamplă să facă boala de care ar fi trebuit sa fie protejaţi, numai doctorii sunt vinovaţi că nu se vindecă mai repede, sau că fac complicaţii. Când or să înceteze părinţii să facă experimente pe copii fără să-şi asume vreo responsabilitate?
După cum ştim Hepatita B este dată de virusul hepatitic B. În copilărie riscul de cronicizare este foarte mare şi duce în final la ciroză sau cancer hepatic şi deces. Răspunsul la terapie, până în prezent nu este încurajator.
Hepatita B se transmite prin laptele matern, sânge ăi produse de sânge, contact sexual, utilizare de droguri intravenoase cu seringi folosite, obiecte tăioase/ascuţite contaminate.
Vaccinul este o metodă eficientă de prevenţie. Prima doză de vaccin se administrează chiar în prima zi de viaţă, următoarele 2 doze făcându-se la 4 si 6 luni. În consecinţă se administrează trei doze, una iniţială, apoi la 1-2 luni şi apoi la 6 luni Este în studiu un vaccin antihepatită B îmbunătăţit, care presupune administrarea de numai 2 doze cu protecţie peste 90%.
Nu uitaţi, vaccinând copiii dumneavoastră nu îi protejaţi numai pe ei, ci şi pe întreaga familie şi pe cei din jur. E vorba de ceea ce se cheamă imunitate de grup.
Dr. Mirabela Cascaval
După cum ştim Hepatita B este dată de virusul hepatitic B. În copilărie riscul de cronicizare este foarte mare şi duce în final la ciroză sau cancer hepatic şi deces. Răspunsul la terapie, până în prezent nu este încurajator.
Hepatita B se transmite prin laptele matern, sânge ăi produse de sânge, contact sexual, utilizare de droguri intravenoase cu seringi folosite, obiecte tăioase/ascuţite contaminate.
Vaccinul este o metodă eficientă de prevenţie. Prima doză de vaccin se administrează chiar în prima zi de viaţă, următoarele 2 doze făcându-se la 4 si 6 luni. În consecinţă se administrează trei doze, una iniţială, apoi la 1-2 luni şi apoi la 6 luni Este în studiu un vaccin antihepatită B îmbunătăţit, care presupune administrarea de numai 2 doze cu protecţie peste 90%.
Nu uitaţi, vaccinând copiii dumneavoastră nu îi protejaţi numai pe ei, ci şi pe întreaga familie şi pe cei din jur. E vorba de ceea ce se cheamă imunitate de grup.
Dr. Mirabela Cascaval
luni, 20 decembrie 2010
Neuroblastom
Reprezintă cancer al sistemului nervos simpatic periferic. Vârsta medie de apariţie este de aproximativ 2 ani, frecvenţă crescută la populaţia albă. Teoretic poate apărea în toate regiunile unde există sistem nervos simpatic, dar cea mai frecventă localizare este cea abdominală, la nivelul suprarenalei sau ganglionilor simpatici retroperitoneali.
La fel ca şi în nefroblastom părinţii pot observa "mărirea burticii". Asociază, în general, transpiraţii exesive, hipertensiune arterială şi aşa numitele sindroame paraneoplazice. Sindromul Kinsburne, unul dintre aceste sindroame, se manifestă prin opsoclonii-mişcări involuntare, rapide ale globilor oculari; ataxie-lipsa de coordonare a mişcărilor; uneori echimoze periorbitale şi proptoză. Copiii cu acest sindrom în cadrul neuroblastomului au un prognostic bun. Sindromul Horner, apare ca afectare a ganglionilor cervicali superiori şi se manifestă prin ptoză palpebrală( căderea pleoapei superioare), mioză (pupilă mică) cu reactivitate minimă la lumină, enoftalmie (înfundarea globului ocular), anhidroză (scăderea sudoraţiei pe hemifaţa afectată), toate aceste semne apărând pe partea afectată. Datorită unei substanţe secretată de tumoră, numită peptidul vasoactiv intestinal (VIP), unii copii se pot prezenta cu, diaree severă, deshidratare, hipopotasemie ceea poartă numele de sindrom Kerner-Morrison, care se rezolvă o dată cu excizia tumorii primare.
Mai mult de jumătate dintre copii cu neuroblastom au metastaze la momentul diagnosticului. Uneori debutul bolii poate fi dat de metastaze. Metastazele osoase (Sindrom Hutchinson) se pot manifesta prin dureri osoase, schiopătat, fracturi pe os patologic.
La copiii sub 1 an boala se poate manifesta prin tumori metastatice la nivelul pielii, care la provocare devin roşii şi în câteva minute se decolorează devenind albe ( aspect de blueberry muffin), tumoră primară unică şi implicare hepatică ( Sindrom Pepper). Mare atenţie că şi infiltratele leucemice ce metastazează la nivelul pielii pot avea acest aspect.
La preşcolarii care se prezintă cu masă abdominală palpabilă ne gândim la nefroblastom, neuroblastom, hepatoblastom, limfom, rabdomiosarcom. Leziuni nonmaligne care trebuie luate în considerare sunt nefromul congenital mezoblastic şi ganglioneuromul.
Diagnosticul de certitudine se pune la anatomie-patologică, după excizia sau biopsierea tumorii, metastazelor. Există unii markeri neoplazici care ajută la orientarea diagnosticului. Acidul vanilmandelic(VMA) şi acidul homovanilic(HVA), metaboliţi ai catecolaminelor secretate de tumoră, au concentraţie crescută în urină. Cu cât concentraţia de acid homovanilic este mai mare cu atât tumora este mai diferenţiată şi prognosticul este mai bun. Detectare enolazelor specifice neuronale are prognostic prost, deoarece tumoarea este deja metastazată.
Puncţia medulară poate pune în evidenţă neuroblaşti.
Imagistica este de un real ajutor în diagnosticul neuroblastoamelor, în special IRM abdominal, scintigrafia osoasă pentru detectarea metastazelor osoase.
Tratamentul de elecţie este chirurgical, considerat curativ in stadiile I şi II. Evoluţie bună au neuroblastoamele în stadiu mai avansat, sub tratament combinat chirurgical şi chimioterapic, sub vârsta de un an. Peste 1 an, prognostic prost în stadii avansate, chiar şi sub tratament combinat.
Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval
La fel ca şi în nefroblastom părinţii pot observa "mărirea burticii". Asociază, în general, transpiraţii exesive, hipertensiune arterială şi aşa numitele sindroame paraneoplazice. Sindromul Kinsburne, unul dintre aceste sindroame, se manifestă prin opsoclonii-mişcări involuntare, rapide ale globilor oculari; ataxie-lipsa de coordonare a mişcărilor; uneori echimoze periorbitale şi proptoză. Copiii cu acest sindrom în cadrul neuroblastomului au un prognostic bun. Sindromul Horner, apare ca afectare a ganglionilor cervicali superiori şi se manifestă prin ptoză palpebrală( căderea pleoapei superioare), mioză (pupilă mică) cu reactivitate minimă la lumină, enoftalmie (înfundarea globului ocular), anhidroză (scăderea sudoraţiei pe hemifaţa afectată), toate aceste semne apărând pe partea afectată. Datorită unei substanţe secretată de tumoră, numită peptidul vasoactiv intestinal (VIP), unii copii se pot prezenta cu, diaree severă, deshidratare, hipopotasemie ceea poartă numele de sindrom Kerner-Morrison, care se rezolvă o dată cu excizia tumorii primare.
Mai mult de jumătate dintre copii cu neuroblastom au metastaze la momentul diagnosticului. Uneori debutul bolii poate fi dat de metastaze. Metastazele osoase (Sindrom Hutchinson) se pot manifesta prin dureri osoase, schiopătat, fracturi pe os patologic.
La copiii sub 1 an boala se poate manifesta prin tumori metastatice la nivelul pielii, care la provocare devin roşii şi în câteva minute se decolorează devenind albe ( aspect de blueberry muffin), tumoră primară unică şi implicare hepatică ( Sindrom Pepper). Mare atenţie că şi infiltratele leucemice ce metastazează la nivelul pielii pot avea acest aspect.
La preşcolarii care se prezintă cu masă abdominală palpabilă ne gândim la nefroblastom, neuroblastom, hepatoblastom, limfom, rabdomiosarcom. Leziuni nonmaligne care trebuie luate în considerare sunt nefromul congenital mezoblastic şi ganglioneuromul.
Diagnosticul de certitudine se pune la anatomie-patologică, după excizia sau biopsierea tumorii, metastazelor. Există unii markeri neoplazici care ajută la orientarea diagnosticului. Acidul vanilmandelic(VMA) şi acidul homovanilic(HVA), metaboliţi ai catecolaminelor secretate de tumoră, au concentraţie crescută în urină. Cu cât concentraţia de acid homovanilic este mai mare cu atât tumora este mai diferenţiată şi prognosticul este mai bun. Detectare enolazelor specifice neuronale are prognostic prost, deoarece tumoarea este deja metastazată.
Puncţia medulară poate pune în evidenţă neuroblaşti.
Imagistica este de un real ajutor în diagnosticul neuroblastoamelor, în special IRM abdominal, scintigrafia osoasă pentru detectarea metastazelor osoase.
Tratamentul de elecţie este chirurgical, considerat curativ in stadiile I şi II. Evoluţie bună au neuroblastoamele în stadiu mai avansat, sub tratament combinat chirurgical şi chimioterapic, sub vârsta de un an. Peste 1 an, prognostic prost în stadii avansate, chiar şi sub tratament combinat.
Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval
Abonați-vă la:
Postări (Atom)