De ce ne îngăşăm?

Pentru că este cel mai eficient mod de a stoca energie pentru vremurile de nevoie. Numai că în societatea modernă nu prea mai sunt aceste vremuri.
Supraponderalitatea și obezitatea sunt în creștere peste tot în lume. Și pentru prima oară în istorie și săracii sunt grași. Mă îngrijorează proporția de copii supraponderali, în România obezitatea nu este încă atât de ridicată. Dar tendința este în creștere, iar complicațiile care apar secundar sindromului metabolic ( descris pe înțelesul tuturor ca grăsimea abdominală, din jurul organelor) vor apărea mult mai devreme, la 30-40 de ani. Diabet zaharat tip doi, hipertensiune arterială, boală renală cronică, orbire, infarct miocardic, atac vascular cerebral şi lista poate continua.
Dacă vrem să vorbim în termeni economici impactul asupra forței de muncă și sistemului de sănătate va fi catastrofal. 
Este evident că actualele recomandări nu au rezultat. De ce ar avea când ne concentrăm atenția pe numărat calorii? E ca și cum am da vina pe gravitație când se prăbușește un avion ( parafrazare de la dr. Jason Fung). Dacă ar fi eficiente, de ce mai sunt doctori grași? Chiar nici unul sā nu aibă pic de voință? Greu de crezut. 
Alimentele nu acționează direct în organism, ci prin intermediul hormonilor. Instinctul de supraviețuire și de perpetuare a speciei este dominant ca să depindem doar de hrana ingerată la un moment dat. Pare hilar acum, dar în urmă cu 10 000 de ani nu se mânca în fiecare zi. Aceste mecanisme de reglaj sunt independente de noi și s-au păstrat de mii de ani. Așa că hormonii, în funcție de ce alimente primesc decid ce se cheltuie pe ce și ce se stochează. Ei decid cum se modifică metabolismul bazal. Noi putem influența secreția lor prin ce mâncăm și mai ales cum mâncăm.
Ca doctori avem tendinţa să mustăcim, să judecăm când cineva ne spune că suferă cu glanda și de aceea ia în greutate sau că nu mănâncă mult. Au dreptate. Singura diferență e că nu e vorba de glanda tiroidă la care se referă lumea în general, ci de pancreasul endocrin, cel care secretă insulină. Obezitatea este un dezechilibru hormonal.
Există doi hormoni anabolizanți importanți care depun grăsime: Insulina și Cortizolul în condiții de stres cronic. 
INSULINA. Ca orice hormon din organism, se elimină în pusee, ca răspuns la ingestia de glucide (zaharuri) şi de proteine. Da, excesul de proteine se transformă tot în grăsimi. Interesant şi complex e organismul nostru.  
Un alt rol important al insulinei este de a păzi depozitele de grăsime. Cât e prezentă în sânge peste un anumit prag înseamnă că există aport de alimente. Dacă avem în circulaţie şi glucoză şi grăsimi organismul preferă glucoza. Nu se consumă simultan. 
Ovarul are receptori de insulină, boala ovarelor polichistice este o boală a rezistenţei la insulină. Lipsa menstruaţiei din anorexia nervoasă este un mod al organismului de a inhiba reproducerea în lipsa îndelungată a hranei.
Şi ca să mă credeţi că număratul de calorii este ineficientă şi o pierdere de vreme vă voi da două exemple:
În diabetul zaharat de tip I, forma infantilă, apare un răspuns imun îndreptat împotriva celuleor betapancreatice ce produc insulină. Aşa că în sânge nu avem insulină. Caracteristica acestor bolnavi e că sunt foarte slabi în ciuda faptului că mănâncă enorm. Cum a fost descrisă această boală ca '' melting of flesh and limbs into urine'', tradus mot a mot '' îşi topeşte carnea şi membrele prin urină''.Aceşti pacienţi  prezintă polifagie (foame intensă), polidipsie (sete intensă ) şi poliurie ( urinează mult). Când sunt puşi pe tratamenul cu insulină încep să ia în greutate. Putem să mâncăm zeci de mii de calorii, dacă nu avem insulină nu se depozitează grăsime.
La polul opus insulinomul este o tumoare rară care secretă insulină. Pacienţii cu această patologie sunt graşi în general. După operaţie, când nu mai au sursa constantă de insulină slăbesc.
Nu avem nevoie de o doză bazală de insulină, de aceea mâncatul des şi puţin e o prostie.
La copii recomand 3 mese pe zi, serioase, cu toţi nutrienţii necesari pentru o creştere armonioasă: proteine, glucide, grăsimi. Eventual, o gustare de fructe dacă e prea mult pentru mesele principale. Între FĂRĂ gustări, fără sucuri fie ele şi naturale. Pentru că sunt copii şi tentaţiile sunt peste tot, dulciurile, un pahar de suc, alte alimente considerate nesănătoase se servesc după masă.

Dr. Mirabela Cascaval

Vitamina D și soarele. Cât este necesar?

Când și cât e necesar să stăm la soare pentru o doză optimă de vitamina D? Răspunsul este : depinde. Depinde de culoarea pielii (cei cu pielea mai închisă au nevoie de mai mult timp), momentul zilei, zona expusă, distanța față de ecuator). Ultravioletele de tip B , UVB, sunt cele care catalizează formarea de vitamina D din colesterolul de la nivelul pielii, dar totodată sunt și cele care dau arsuri solare și cancer de piele. Atunci cum facem? Studiile zic că, sunt necesare  5-15 de expunere la soare în timpul amiezii, când sinteza de vitamina D este optimă, îmbrăcați în tricou și pantaloni scurți. Dacă suntem în costum de baie, mai puțin.Suficient pentru doza optimă de vit D, dar scurt pentru a evita efectele nedorite ale soarelui.
Apoi aplicăm măsurile de prevenție, statul și jocul copiilor la umbră, haine cu mânecă lungă, cu protecție UV, șapcă, pălărie, cremă de protecție solară. Dar continuăm să stăm afară pentru celelalte beneficii.
Nu se știe prin ce mecanism, dar cremele de protecție solară nu determină o scădere a nivelului seric de vitamina D pe timpul verii. E o veste bună, că ne-am putea proteja eficient, fără deficit. Dar ca să fim siguri 5 minute fără protecție nu face rău, apoi folosim cremele.
UVB nu trec prin sticlă, deci nu sintetizăm vit D dacă stăm lângă un geam unde bate soarele, dar UVA pătrund. UVA sunt responsabile de îmbătrânirea prematură.
Nu expunem sugarii direct la soare, există risc de insolație și deshidratare.
Pentru că o putem obține așa ușor din natură, vitamina D se găsește greu în alimente în dozele optime, de aceea unele se suplimetează, spre exemplu formulele. În alte tări acest lucru se procedeayă şi cu laptele din comerţ, iaurt, brânză. Pestele gras ( ex somon, cod, pește spadă), gălbenuș de ou au cantități suficiente, dar ar trebui mâncate zilnic și nu mereu e posibil.
Indiferent de expunerea la soare, în zona temperată, unde ne situăm şi noi, se recomandă suplimentele cu vitamina D zilnic până la doi ani, apoi în perioada septembrie-aprilie  până la 7 ani, ideal ar fi până la pubertate. Eu zic că și adulții, ar avea nevoie iarna din când în când, nu mai vorbim de femeile însărcinate și cele care alăptează.

Dr. Mirabela Cascaval
https://www.healthline.com/nutrition/vitamin-d-from-sun#time-of-day
http://ar.iiarjournals.org/content/36/3/1345.full
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20072137
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19667143
https://www.nhs.uk/live-well/healthy-body/how-to-get-vitamin-d-from-sunlight/
https://www.livescience.com/50326-what-is-ultraviolet-light.html
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/7726582