Pentru că am studiat mult tema şi pentru că un număr important de copii fac complicaţii cardiace, ireversibile după tratamentul chimioterapic. Acest lucru înseamnă o boală cardiacă cronică, care va avea indicaţie de trasplant. Pe lângă faptul că se găsesc greu donori, transplantul cardiac nu înseamnă că s-a făcut grefa şi totul este bine. Presupune tratament imunosupresor, internări repetate, biopsii cardiace seriate pentru detecţia rejetului de grefă. Se schimbă o boală cronică cu alta, dacă pacientul e sufiecient de norocos să între în remisiune.
Vă voi spune câteva lucruri intersante despre celula canceroasă puse cap la cap de cercetătorii de vază din domeniu din lume şi ce se poate face pe lângă tratamentul bine cunoscut .
- în celula canceroasă( indiferent de tipul de cancer) mitocondria (sursa de energie a celulei, motorul ei) este defectă. Motiv pentru care, chiar în prezenţa oxigenului, energia celulei vine din fermentarea glucozei ca și cum nu ar fi oxigen prin preajmă. Acesta se numește efectul Warburg (fermentația aerobă, în prezența oxigenului), după biochimistul Otto Warburg, laureat al Premiului Nobel pentru medicină.
- celula canceroasă foloseşte drept sursă de energie şi pentru sinteza tuturor componenetelor necesare glucoza şi acidul glutamic ( un aminoacid cu sursă din proteine). PET scanul folosit pentru diagnosticul precoce metastazelor se bazează pe această proprietate. Nu poate folosi corpii cetonici deoarece este defectă membrana mitocondriei care arde acești produși. Mai rar poate folosi aminoacizi ramificați ca leucina și izoleucina. Problema este că unii aminoacizi, glicina și serina se transformă ușor în glucoză și se pot fi folosiți indirect
- celula canceroasă prezintă pe suprafaţa ei de 10 ori mai mulţi receptori pentru insulină decât celula normală şi mult mai muţi receptori pentru factorii de creştere
- pentru că au aceste mecanisme defecte au nevoie de cantități mult mai mari pentru a produce energie decât celula normală.
- produşii rezultaţi din consumul glucozei şi acidului glutamic protejează celula canceroasă de stressul oxidativ, de sistemul imunitar şi îi conferă rezistenţă la tratament
- metastazarea se produce cu ''ajutorul'' macrofagelor prin procesul de fuziune. Macrofagele sunt celulele de apărare nespecifică a organismului, foarte rezistente în condiţii vitrege, cu rolul de a ingera şi metaboliza resturile celulare, microbi, corpi stăini. Prin acest proces de fuziune devin '' aliatele'' cancerului. De aceea cancerul o dată metastazat este greu de controlat. Aceste macrofage modificate sunt dependente de glutamină.
STOP ZAHĂR ÎN CANCER! Nu ne răsplătim cu dulciuri că am rezistat chimioterapiei! STOP perfuziilor cu glucoză administrate cu atâta uşurinţă! Proteinele doar în cantitate mică, dar suficiente pentru celulele normale
Dacă îi tăiem combustibilul principal:
- celula canceroasă devine vulnerabilă, se înmulţeşte mai greu
- nu avem produşi rezultanţi care să o protejeze şi este expusă atacului sistemului imunitar, stressului oxidativ, oxigenului hiperbar, tratamentului chimioterapic, radioterapiei
- se micşorează suficient cu şanse mult mai mari de a fi scoasă integral chirurgical, fără risc de recidivă
- pe de altă parte, celulele normale întră într-un mod de autoprotecţie în care nu se mai mutiplică, îşi iau energia din corpi cetonici şi aşa se protejază de efectele nocive ale chimioterapiei. Reacţiile adverse sunt mult mai bine suportate ( manifestările digestive, căderea părului, scăderea celulelor din sânge)
- o problemă majoră o reprezintă sursa de acid glutamic ca sursă de energie a celulei canceroase. Dacă fără glucoză putem trăi, fără acid glutamic,nu. Este important pentru sistemul imunitar, cel care trebuie să lupte cu celule canceroase, dar nu numai, aproape toate celule organismului au nevoie de acid glutamic să funcţioneze bine. Drept urmare proteinele trebuie consumate în cantitate moderată. Cancere foarte agresive folosesc în general acidul glutamic, cum ar fi glioblastomul, o tumoare cerebrală foarte agresivă. Toate cancerele în stadiul metastazat sunt dependente de acid glutamic.
Dar pentru început renunţarea la zahăr o poate face oricine.
Dacă vreţi mai multe detalii urmăriţi munca de zeci de ani a prof Valter Longo de la California University şi prof Thomas Seyfried de la Boston College
https://www.youtube.com/watch?v=r2JzfKF7U-Y&list=WL&index=30&t=2s
https://www.youtube.com/watch?v=LGafhm1cuSI
Cunoscând aceste date diagnosticul de cancer nu ar trebui să mai fie o frică. Sunt aceşti oameni cu care ne putem sfătui, la doar un mesaj distanţă, care au publicat cărţi şi articole. Între viaţă şi zahăr aş alege mereu viaţa.
Deja stilul meu de viaţă e conceput pentru a-mi ţine mitocondriile sănătoase şi ar trebui să fiu protejată cam de 70-80% din cancere. Nu trebuie să aşteptăm un diagnostic înspăimântător ca să ne schimbăm modul de a trăi.
Lupta cu cancerul se pierde şi din simplul fapt că pe de-o parte dăm otravă celulelor prin chimio, radio, chirurgie şi pe cealaltă parte le hrănim cu glucoză, proteine în exces şi corticoterapie. Mortalitatea prin cancer a ajuns la cote alarmante peste tot în lume, e pe punctul de a depăşi bolile cardiovasculare.
Lupta ar fi în avantajul nostru de la început dacă am începe prin întreruperea combustibilului. Celula canceroasă devine astfel vulnerabilă la tratament. Iar celula normală intră într-un mecanism de protecție.
Dr. Mirabela Cascaval
