Infecţia de tract urinar (ITU) este cea mai frecventă afecţiune (pe care o întâlnesc zilnic pe secţia de Nefrologie Pediatrică) şi una din cele mai frecvente localizări a infecţiei bacteriene la copil. 3% dintre fete si 1% dintre băieţi au cel puţin o ITU până la vârsta de 11 ani.
Un copil care se prezintă la camera de gardă cu febră persistentă, fără alte semne de infecţie (respiratorie sau digestivă), va avea nevoie sa fie investigat pentru o ITU (20% din afecţiunile febrile la fetiţe sunt ITU).
Care sunt simptomele ITU?
ITU poate sa fie joasă (uretră şi vezica urinară) sau înaltă (afecteaza rinichiul).
Pielonefrita (infecţie înaltă) are următoarele simptome: febră, frison, dureri abdominale şi/sau lombare, vărsături; sugarul cu pielonefrita are aspect “grav bolnav” şi refuză alimentaţia.
ITU joasă are simptomatologie caracteristică: disurie (eliminarea dificilă a urinii însoţită sau nu de dureri), polakiurie (urinează puţin şi des), enurezis diurn şi/sau nocturn (face pipi în pat).
De ce apare ITU?
ITU este cauzată de o varietate de bacterii, care provin cel mai frecvent din flora fecală, pe cale ascendentă, de la uretră spre vezica urinară şi rinichi. Deci atenţie în primul rând la igiena copilului. Un factor important este constipaţia, care trebuie combătuta în primul rând prin măsuri dietetice.
Un alt factor favorizant al ITU este tratamentul agresiv şi inadecvat cu antibiotice pentru orice “răceala”. Explicaţia este urmatoarea: regiunea periuretrala este colonizată în mod normal de o serie de bacterii (o flora specifică zonei, care are rol protector); prin administrarea antibioticelor această floră va suferi un dezechilibru, astfel unele bacterii pot deveni patogene şi pot cauza ITU.
Un alt factor protector împotriva infecţiei vezicii urinare este reprezentat de un obicei micţional corect şi complet. Astfel o micţiune incorectă-fie o afecţiune care interferă cu ingestia de lichide, fie o afecţiune a vezicii urinare-poate duce la ITU.
De departe cea mai de temut cauză a ITU este o anomalie genito-urinară (reflux vezico-ureteral, valva de uretră posterioara, stenoze ureterale sau uretrale).
Ce vom face noi când întalnim un copil cu suspiciune de ITU?
Vom lua o probă de sânge, o probă de urină (pentru efectuarea unei uroculturi) şi vom investiga imagistic aparatul reno-urinar.
Pe hemoleucograma vom urmări numarul de leucocite- un număr crescut indica o infecţie, oriunde în organism, dar un numar normal nu exclude o ITU.
Urocultura va preciza exact ce germene a provocat ITU (E.coli-cel mai frecvent, sau altii: Proteus, Klebsiella, Enterococcus Sp.). Apoi se va testa sensibilitatea germenelui la antibiotice prin efectuarea antibiogramei. Conform acesteia vom alege antibioticul cel mai potrivit pentru tratamentul ITU.
ATENTIE: urocultura va fi sterila într-o ITU daca aţi administrat copilului antibiotice înainte de prelevarea unei mostre de urină. Deci daca suspicionaţi ITU, pentru a afla agentul etiologic si pentru un tratament ţintit, cereţi întâi o urocultură şi apoi, dacă medicul va prescrie, administraţi antibioticul. După rezultatul uroculturii, antibioticul poate fi schimbat cu cel care este mai potrivit pentru germenele incrimitat.
Investigaţiile imagistice vor fi efectuate pentru demonstrarea unei anomalii genito-urinare care predispune copilul dumneavoastra la infecţie (dacă aceasta există). În cazul demonstrării unui substrat malformativ, investigaţiile şi tratamentul se vor focaliza pe acesta.
Probleme legate de ITU: enurezisul diurn/nocturn (copilul face pipi în pat dupa vârsta de 5-6 ani), întarzierea/eşecul creşterii (copilul este mic/slab faţă de ceilalţi copii de vîrsta lui), infecţii sintemice (septicemia), nefropatia de reflux (urina are un parcurs invers din vezica spre rinichi, ducând la leziuni ireversibile), pielonefrita cronică, hipertensiunea arterială, boala renlă cronică terminală.
Publicat de Dr. Maria Gica
