Sindromul Hemolitic-Uremic (Sindromul Gasser)

Este cea mai frecventă cauză de insuficienţă renală acută la copii. Apare în general după infecţia digestivă (scaune diareice, cel mai frecvent cu sânge ) cu Escherichia coli (E. Coli) enterohemoragic, subtipul O157:H7, cu un vârf al incidenţei vara şi toamna devreme. Vacile sunt purtătoare ale acestei bacterii, deci consumul de carne de vită infectată, nepreparată bine, hamburgeri, consumul de apă şi alimente impurificate cu fecale de vită pot determina apariţia bolii. Apare cel mai frecvent în colectivităţi. Dacă se suspectează infecţia cu acest gen E. Coli tratamentul antibiotic nu trebuie administrat, deoarece creşte riscul dezvoltării sindromului hemolitic uremic. Toate aceste afirmaţii trebuie judecate în context clinic de către medicul pediatru sau infecţionist, pentru că sunt copii care au şi alte manifestări de boală şi necesită tratament antibiotic, deorece riscurile infecţiei sunt mai mari. Alţi agenţi bacterieni care pot determina acest sindrom sunt: Salmonella, Shigella, Campylobacter jejuni, Yersinia eneterocolitica. Sindromul poate apărea şi independent de boala diareică, idiopatic, ca urmare a unor infecţii virale, după unele medicamente (de ex: citostatice, contraceptive orale), cancere, transplanturi de maduvă osoasă, lupus eritematos sistemic, hipertensiune malignă şi nu în ultimul rând după infecţia cu streptococcus pneumoniae (frecvent pneumonia care trebuie tratate prompt cu antibiotice).
Debutul este la 3-14 zile după o boală diareică acută, cu paloare, iritabilitate,dureri abdominale, stare de rău general, hematurie (sânge în urină), oligoanurie(urini rare şi în cantitate mică) la care se pot asocia edeme, hipertensiune arterială, peteşii (pete mici violacee pe suprafaţa pielii, datorită afectării coagulării sângelui), echimoze (vânătăi) la locul de injecţii intramusculară.
Tratamentul constă în reechilibrare hiro-electrolitică, cu monitorizare atentă a electroliţilor, folosirea diureticelor, controlul hipertensiunii arteriale, regimul dietetic,transfuzie de masă eritrocitară în cazul anemiei severe, iar dacă sub aceste măsuri starea nu se ameliorează este indicată dializa, care epurează organismul până când rinichiul se vindecă de la sine.
Mortalitatea a scăzut în ultimele decenii, dar este încă prezentă, proximativ 5%, în tările dezvoltate, peste 75% în tările slab dezvoltate. Marea majoritate a copiilor se vindecă fără sechele, alţii rămân cu anomalii renale care duc încet la insuficienţă renală cronică, mai ales în cazurile în care nu este dovedită componenta diareică ce precede afecţiunea.
Oricât de dramatic ar părea tabloul unei infecţii digestive bacteriene, majoritatea se vindecă de la sine fără nici un fel de tratament specific, doar cu o rehidratare corectă, care scade riscul de apariţie a acestui sindrom. Deci sărurile de rehidratare nu sunt ceaiuri, cum mi-a zis o mămică la Camera de Gardă, iar în cazul scaunelor cu sânge este necesară internarea, efectuarea de investigaţii şi rehidratarea corectă. De menţionat ca sindromul hemolitic uremic apare la aproximativ 5-7% dintre copii care prezintă infecţia cu E Coli enterohemoragic O157:H7, nu e atât de frecvent, dar constituie o urgenţă pediatrică şi mortalitatea este o realitate, uneori în ciuda tratamentului adecvat.

Publicat de Dr.Mirabela Caşcaval

Infecţia cu Salmonella

Infecţia cu Salmonella, alături de infecţia cu Shigella, este cea mai frecventă infecţie bacteriană enterică la copil şi apare cu precădere în sezonul cald. Pentru a produce boala este nevoie de o cantitate mare de germeni, aşa că transmiterea de la om la om e mai puţin probabilă, doar în cazul contaminării masive a apei şi alimentelor cu materii fecale. Bacteria se ia prin consumul cărnii de pui, a ouălor, fructelor şi legumelor nepreparate, lapte şi suc nepasteurizat contaminate. Poate apărea sporadic sau în mici epidemii asociate cu consumul de alimente contaminate. Altă sursă de Salmonella o reprezintă reptilele folosite mai nou ca animale de casă.
Perioada de incubaţie este de 1-3 zile, apoi boala debutează cu febră moderată, greaţă, vărsături, crampe abdominale şi scaune diareice,verzui, cu sau fără mucus şi sânge (mai frecvent cu, chiar dacă nu de la debutul bolii). Pot apărea şi manifestări neurologice ca cefalee, confuzie, ameţeală, convulsii.
Speciile de Salmonella Tiphi şi Paratiphi produc boala cu debut insiduos cu febră, cefalee, stare de rău general, mialgii, vărsături (care nu sunt severe).
La aproximativ 5% dintre bolnavi poate să apară bacteriemie (prezenţa bacteriilor în sânge) trecătoare. Manifestările extraintestinale ale bolii, apar în general la pacienţii imunocompromişi, cei cu boli cronice, sugarii sub 3 luni şi se pot manifesta prin: osteomielită, artrită, meningită, pneumonie.
Tratamentul vizează în primul rând reechilibrarea hidroelectrolitică. Tratamentul antibiotic, se poate folosi ampicilina, gentamicina, biseptolul şi chinolonele (norfloxacina, ciprofloxacina etc).
De reţinut că sunt şi alte afecţiuni, nu rare în care pot apărea scaunele cu sânge : invaginaţia intestinală, polipii, diverticulul Meckel, alte colite, purpura Henoch-Schonlein, sindromul hemolitic-uremic, fisura anală, bolile inflamatorii intestinale.

Pubilcat de Dr.Mirabela Caşcaval

Infecţia cu Rotavirus

În sezonul rece, în zonele temperate, cele mai frecvente (gastro) enterocolite acute sunt produse de virusuri, iar cel mai des implicat este Rotavirusul. Pe langă rotavirus mai sunt implicate şi alte virusuri, care nu prea pot fi puse în evidenţă (culturile virale sunt foarte costisitoare, nu sunt la îndemâna oricărui spital, nici chiar în Bucureşti şi nici nu şi-au dovedit utilitatea decât în cercetare). Dintre acestea amintim : adenovirusul enteric, astrovirusul, calcivirusul, virusul Norwalk şi virusul Norwalk-like.
Boala se transmite prin intermediul mâinilor şi suprafeţelor contaminate, dar sunt tot mai multe dovezi că se transmite şi respirator şi că virusul poate da şi manifestări respiratorii. Frecvent avem copii cu bronsilotă de exemplu şi diaree, ceea ce creşte anxietatea părinţilor, pe bună dreptate.
Ce este important pentru părinţi să ştie este că aceste infecţii virale, ca majoritatea altor infecţii virale sunt autolimitate, adică se vindecă de la sine ( la copiii fără imunodeficienţe şi alte boli asociate) şi nu necesită terapie antibiotică. Dar pentru înţelegerea acestui lucru părinţii trebuie să fie informaţi, ceea ce încerc eu să fac prin acest blog şi la Camera de Gardă şi să aibă răbdare pentru că boala durează cam 3-5 zile. Singurul aspect care pune în pericol viaţa copilului (mai ales la sugari unde boala este frecventă) este deshidratarea, deci atenţia trebuie acordată rehidratării şi nu tratării bolii.
Debutul este, în general, cu vărsături, care preced apariţia scaunelor diareice (însă nu este obligatoriu) şi diminuă la număr şi în cantitate când apar scaunele moi şi nu persistă mai mult de 24-48 de ore. Vărsăturile contribuie la deshidratare şi îngreunează rehidratarea pe cale orală. Scaunele sunt apoase , voluminoase şi în număr mare. Se poate asocia febra care contribuie şi ea la deshidratare şi nu de puţine ori se asociază cu de infecţii de căi aeriene superioare. Durerile abdominale sunt de intensitate medie şi sunt situate periombilical, la sugar se manifestă cu agitaţie, plânset şi refuzul alimentaţiei, anorexia fiind un simptom frecvent şi la copilul mai mare.
Tratamentul vizează, după cum am menţionat rehidratarea, care este indicată pe cale orală cu sărurile de rehidratare orală, în formele de deshidratare uşoare şi medii, în formele severe se indică spitalizarea şi rehidratarea pe cale parenterală. Spitalizarea se indică şi în forme uşoare şi medii de deshidratare dacă părinţii nu sunt cooperanţi sau sunt prea speriaţi.
Vărsăturile complică rehidratarea orală, dar noile recomandări OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii ) recomandă utilizarea unei doze de odansetron (un antiemetic cu acţiune centrală) , repetarea dozei la 4-6 ore în cazul în care vărsăturile persistă şi începerea rehidratării orale. Cantitatea de săruri de rehidratare orală recomandată este de 50-80 ml/kilogram corp în primele 4-6 ore, în cantităţi mici şi dese (la 2-3 minute), dar să nu depăşească mai mult de 75 % din necesarul de lichide zilnic, iar pentru fiecare episod de vărsătură se mai adaugă incă 10 ml/kgc, iar pentru fiecare scaun diareic încă 2 ml/kgc. Important de menţionat este că aceste săruri nu leagă scaunul şi el va continua să fie apos şi e bine ca părinţii să nu se sperie. Pentru scaunele apoase şi durerile abdominale se recomandă simptomatice gen hidrasec, smecta, tasectan, debridat şi produse pe bază de lactobacili şi alte bacterii saprofite pentru recolonizarea intestinului.Nu se mai recomandă folosirea metoclopramidului şi derivaţilor ca şi antiemetic datorită reacţiilor adverse gen sindrom extrapiramidal chiar şi la doze terapeutice. În România încă este un antiemetic de elecţie, din păcate, datorită preţului accesibil. Nu există un tratament specific, doar suportiv. Mortalitatea crescută în rotavirus, ca în majoritatea bolilor diareice este dată de deshidratare, de aceea rehidratarea este importantă. Alimentaţia la sân protejează, cel puţin parţial sugarii.
Vaccinul antirotaviral este eficient, se fac două doze între 6 şi 24 de săptămâni, cu interval între ele de 4 săptămâni. S-au raportat cazuri de inaginaţie intestinală potvaccinare, dar după RotaTeq, vaccin care nu se comercializează în Romania. Rotarix este un vaccin sigur. 

Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval

"Roşu în gât"

Toţi copiii fac "roşu în gât" şi cum se manifestă ştim cu toţii. Cei mai mulţi vin doar cu febră, la copiii mici pot să apară vărsături şi diaree. Nu despre simptomatologie vreau să scriu acest articol, ci despre administrarea antibioticelor în aceste cazuri. Este o problemă cu care mă confrunt des la Camera de Gardă. Toţi părinţii când aud că nu primesc antibiotic ies nemulţumiţi, iar eu răguşesc explicându-le că nu au nevoie de antibiotic. În primul rând, majoritatea acestor infecţii sunt virale şi virusurile nu răspund la tratatamentul antibiotic. Sunt infecţii autolimitate, care se vindecă de la sine în câteva zile, iar noi ce putem face e să dăm un tratament suportiv, să scădem disconfortul pacientului până se vindecă boala şi să ţinem sub control febra, dacă aceasta apare. Administrarea de antibiotice nu previne suprainfecţia bacteriană. În plus, în cavitatea bucală trăiesc multe bacterii care nu sunt patogene, ne apară de bacteriile din exterior care pot fi patogene şi pot să dea boala. Antibioticul nu ştie să aleagă şi distruge toate bacteriile, inclusiv pe cele "bune", care ne protejează.
Singura metodă de a detecta dacă este vorba despre o amigdalită bacteriană, este punerea în evidenţă a bacteriei, cel mai frecvent streptococul beta hemolitic, care este încă sensibil la penicilină, de aceea antibiotice "puternice" nu-şi au rostul.
Roşu în gât mai apare şi la debutul bolilor infecţioase (varicela, rubeola, rujeola, mononucleoza infectioasă), iar în cazul monucleozei poate să apară chiar o erupţie tegumentară la administrarea de antibiotic.
Evident că şi mie mi-ar fi mult mai simplu să scriu o reţetă într-un minut şi să vad următorul pacient decât să explic acelaşi lucru câte 15-20 de minute la fiecare părinte. Dar scopul meu este să fac ce e mai bine pentru pacient.
Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval

Copiii şi vitamina D

Majoritatea copiilor nu primesc suficientă vitamina D, cel mai frecvent părinţii "mai uită" să-i dea picăturile, se opresc la vârsta de un an, renunţă să le mai dea lapte (fie că nu-i place copilului sau că sunt prea scumpe formulele), sau îi trec pe brânză topită, care are de toate, mai puţin cantitatea necesară de lapte pentru creştere şi dezvoltare. Laptele este principala sursă de vitamina D la copilul mai mare şi adult, iar acesta nu se consumă în cantităţi suficiente. Peştele gras (somonul) şi untura sunt bogate în vitamina D, dar nu recomandăm peştele sub trei ani pentru că e foarte alergen, iar dacă copilul nu consumă lapte suficient e greu de crezut că va primi untură de peşte. Dacă nu vrea să bea lapte încercaţi să îl asociaţi cu cereale, care la rândul lor sunt îmbogăţite cu vitamine şi minerale, sau cu paste, orez, griş. O altă cauză de deficit de vitamina D este faptul că părinţii le permit copiilor să petreacă foarte mult timp în faţa calculatorului. Până la vârta de 8-10 ani televizor şi calculator maxim jumătate de oră pe zi, peste această vârstă maxim o oră pe zi. Aşa copiii vor ieşi afară să se joace, unde chiar dacă stau mai mult la umbră sau poartă şepcuţă, tot au contact puţin cu razele soarelui, fără să le fie nocive.
O controversă este folosirea cremelor de protecţie solară care nu permit sinteza vitaminei D la nivelul pielii. Dermatologii recomandă folosirea în continuare a cremelor de protecţie, pentru că beneficiul e mai mare decât riscul, iar aportul de vitamina D majoritar tot din alimente şi suplimente este şi nu aceasta este cauza pentru care copiii nu au suficientă vitamina D în organism.
Noi studii arată că niveluri scăzute de vitamina D nu sunt numai cauză de rahitism, dar aceşti copii au risc mare de a dezvolta ulterior hipertensiune arterială, diabet zaharat, sindrom metabolic, niveluri scăzute de calciu şi de HDL colesterol (colesterolul bun).
Dragi părinţi, copiii trebuie să primească zilnic lapte, să ia suplimente cu vitamina D şi să se expună la soare în orele permise pentru vârsta lor. PENTRU SĂNĂTATEA COPIILOR DUMEAVOASTRĂ!
Publicat de Dr.Mirabela Caşcaval

Sindromul Reye

Majoritatea părinţilor ştiu că nu au voie să dea aspirină copiilor când fac febră pentru că pot chiar deceda.
Se consideră că aspirina, dar nu numai (vezi mai jos) împreună cu unele boli virale pot da o rară condiţie cu potenţial fatal care afectează în special crierul şi ficatul numită sindrom Reye. Cele mai frecvente condiţii în care pot să apară acest sindrom sunt varicela şi gripa, dar au fost descrise şi alte boli virale asociate cu erupţii cutanate, gastroenterite virale. Sindromul Reye determină "inflamaţia" creierului cu creşterea presiunii intracraniene, apariţia ficatului gras, hipoglicemia marcată, hiperamoniemia, NU dă icter. Diagnosticul precoce este esenţial pentru recuperare. Cu un diagnostic precoce şi terapie suportivă precoce aproximativ 80% dintre pacienţi supravieţuiesc, însă unii dintre ei pot rămâne cu sechele neurologice permanente.
Simptomatologia apare după 1-3 săptămâni după o bolă virală acută. La copilul mic primele simptome sunt reprezentate de diaree şi hiperventilaţie, iar la copilul mare letargia, somnolenţa, schimbarea comportamentului, vărsături incoercibile. Manifestările neurologice-crize epileptice, midriază fixă, paralizie, comă- apar după 24-48 de ore după ce apar vărsăturile.
AAP(American Academy of Pediatrics), FDA (Food and Drug Administration), CDC (Centers of Disease Control and Prevention) recomandă interzicerea administrării aspirinei şi a altor salcilaţi sub 19 ani în perioadele febrile, cu excepţia celor care au indicaţie în boala Kawasaki sau în alte afecţiuni care necesită terapie cu aspirină pentru prevenirea cheagurilor, în artrita reumatoidă juvenilă. La aceşti pacienţi se recomandă vaccinarea antivaricelă (2 doze) şi anulă antigripală.
Citiţi cu atenţie prospectele când daţi medicamente copiilor să nu conţină salcilaţi (mai ales produsele pe bază de plante) :acid acetil salicilic-aspirina, acetil salcilat, acid salcilic, salcilaţi. Au fost descrise cazuri de sindrom Reye şi la expunerea la pesticide, insecticide şi vopsele.
NU ADMINISTRAŢI COPIILOR ÎN PERIOADELE FEBRILE ASPIRINĂ. CITIŢI CU ATENŢIE PROSPECTELE MEDICAMENTELOR CÂND LE ADMINISTRATI COPIILOR, AR PUTEA CONŢINE ŞI ALŢI SALCILAŢI! DACĂ COPILUL DUMNEAVOASTRĂ A AVUT GRIPĂ, O BANALĂ RĂCEALĂ, VARICELĂ ŞI DUPĂ APROXIMATIV 1-3 SĂPTĂMÂNI ESTE LETARGIC PREZENTATI-VĂ LA MEDIC, CU CÂT E MAI PRECOCE DIAGNOSTICUL CU ATÂT SPERANŢA DE SUPRAVIEŢUIRE ŞI RECUPERARE COMPLETĂ ESTE MAI MARE.

Publicat de dr.Mirabela Caşcaval

Varicela

Varicela sau vărsatul de vânt este una dintre cele mai contagioase boli ale copilăriei. Este dată de virusul varicelo-zosterian, un herpesvirus. Cu toate că are o contagiozitate mare, aproximativ 10% dintre copii nu fac boala (copii printre care m-am aflat şi eu). Aşa că după mai multe gărzi în care am văzut copii cu febră-varicela nu dă febră mare, în jur de 38 grade-numai că la noi în ţară se cheamă salvarea şi pentru 38, m-am trezit acum câteva dimineţi cu câteva pete roşii (macule), pe trunchi, care au devenit proeminente (papule), foarte pruriginoase, care ulterior s-au transformat în vezicule înconjurate de o zonă roşiatică. Aceste leziuni au început să se extindă şi în treimea superioară a membrelor, faţă şi la nivelul pielii capului. În cateva zile lichidul a început să se rezoarbă, a devenit mai tulbure şi ulterior au apărut crustele, care cad după aproximativ 7-10 zile, fără a lăsa cicatrici. Cicatricile rămân dacă se suprainfectează veziculele, formând pustule (vezicule cu puroi). Leziunile apar în valuri, la 1-2 zile, fiecare val fiind însoţit de febră, asfel încât la un moment dat există pe corp toate tipurile de leziuni. Veziculele pot apărea la nivelul mucoasei bucale şi genito-urinare, cu ulcerarea ulterioară şi jenă. Erupţia a fost precedată de o stare de somnolenţă, inapetenţă, astenie şi cefalee.
După cum ziceam 90% dintre copii fac boala, restul rămân adulţi susceptibili, apare în general la sfârşitul iernii şi începutul primăverii, transmiterea se face aerogen, sau prin contact direct cu lichidul din vezicule, indirect se transmite foarte rar, deoarece virusul nu este foarte rezistent în mediul extern. Copilul devine contagios cu 1-2 zile înainte de erupţie şi cam încă 5-6 zile după erupţia ultimului val. Perioada de incubaţie e între 10-21 de zile.
La copii rar apar complicaţii, în schimb la adulţi, copii imunodeprimaţi şi femei însărcinate boala are o evoluţie mai puţin favorabilă.
Printre complicaţii amintim:

• complicaţii date de virus : laringita acută, pneumonie (mai frecventă la adulţi între ziua 2-6 de boală), encefalită, meningită, mielită transversă, poliradiculonevrită, conjunctivită, keratită, orhită cu atrofie testiculară secundară, pancreatită, hipoglicemie importantă, artrită, glomerulonefrită acută, sindrom Reye (nu se administrează la copiii cu varicelă aspirină). La copiii imunodeprimaţi apar complicaţii hemoragice.
• complicaţii bacteriene : suprainfecţia veziculelor, otite, pneumonii, bronhopneumonii, flegmoane, speticemie.

Tratamentul igenic este foarte impotant pentru a evita suprainfecţia bacteriană. Pentru prurit (mâncărime) se poate folosi mixtură mentolată şi antihistaminice, pentru febră se administrează paracetamol (NU aspirină).
La copilul fără alte boli asociate nu se administrează aciclovir, în schimb la adulţi şi copii imunodeprimaţi se recomandă aciclovirul in primele 24-48 de ore de la debutul erupţiei. După câteva tablete de aciclovir nu mi-au mai apărut leziuni noi, iar cele deja existente au început să se vindece.
Profilaxia-izolarea bolnavului pentru aproximativ 10 zile, imunoglobuline specifice pentru cei expuşi şi cu risc crescut de complicaţii şi nu în ultimul rând vaccinul, care nu determină imunitate pe viaţă şi trebuie repetată doza după 5 ani şi nici nu determină protecţie completă, numai că formele sunt foarte uşoare.
Imunitatea dată de boală este de durată, pentru toată viaţa.

Publicat de Dr.Mirabela Caşcaval

Bronşiolita acută

Deşi nu la fel de frecventă ca în iarnă şi la începutul primăverii, încă o întâlnesc destul de des la camera de gardă, iar unii părinţi sunt complet derutaţi şi e şi normal, pentru că atunci când asteaptă alţi 10 copii la uşă e imposibil să explici totul părinţilor, fără să omiţi ceva. Părinţii sunt uşuraţi oarecum că puiul nu e "răcit la plămâni". Dar ce este această bronşiolită? Este o boală inflamatorie, difuză a căilor aeriene mici, aproape exclusiv de origine virală. Fiind o boală virală nu necesită tratament antibiotic, numai bacteriile răspund la antibiotic. Cel mai frecvent virus implicat este Virusul Sinciţial Respirator (VSR)-dar nu singurul, apare la copiii sub 2-2,5 ani, mai frecvent la băieţi (se consideră că fetele au calibrul căilor aeriene mai mare şi atunci suportă mai bine îngustarea bronşiolelor), apare la copii cu aglomeraţie în familie, la copiii din mame fumătoare sau la cei care fumează pasiv, sau la cei cu anomalii cardiace şi respiratorii, copiii alimentaţi natural fac mai rar boala.
Semnul cardinal al bolii este wheezing-ul, "şuieratul". În mod normal inspirul este un proces activ ( organismul consumă energie), iar expirul este un proces pasiv. Când calibrul căilor aeriene este îngustat aerul intră, dar nu mai poate ieşi, aşa că, organismul se adaptează folosind aşa numiţii muşchi accesori, care în mod normal nu sunt folosiţi. Astfel se elimină aerul din plămân, dar când trece prin zonele îngustate se aude acest zgomot. Restul simptomelor nu sunt mereu constante, cum ar fi tuse, febră, obstrucţie nazală, inapetenţă, polipnee ( respiră mai repede), semne de insuficieţă respiratorie.
Fiind o boală virală nu necesită tratament antibiotic, se vindecă de la sine, medicaţia este simptomatică. Se administrează cortizon, sub formă înjectabilă şi/sau sub formă de aerosoli, antitermice, suplimentarea lichidelor, în cazul cu insuficienţei respiratorii adrenalină sub formă de aerosoli, oxigenoterapie. Tratamentul antibiotic se recomandă NUMAI în caz de suprainfecţie bacteriană, forme grave, "toxice", sugarii febrili sub 3 luni, copiii cu imunitatea compromisă.
Publicat de dr.Mirabela Caşcaval

Boala celiacă(II)

În cazul bolii cu debut precoce diareea cronică e manifestarea cea mai frecventă, majoritatea prezintă steatoree (scaune cu " grăsime"), aspect lucios al fecalelor cu miros rânced, decolorate, omogene, abundente. Debutul tardiv al afecţiunii după 3-4 ani se poate asocia doar cu încetarea creşterii şi apoi cu scăderea în greutate. Vărsăturile apar frecvent, anorexia este prezentă şi uneori precede chiar diareea. Majoritatea simptomelor şi semnelor din boala celiacă sunt date de atrofia mucoasei intestinale si consecinţele acesteia asupra absorbţiei elementelor nutritive şi a vitaminelor. Prin urmare copiii cu intoleranţă la gluten pot prezenta:

1. diareea cronică mai sus amintită, uneori scaunele pot deveni apoase determinând deshidratare
2. retardul creşterii, dispare ţesutul adipos, masele musculare, copilul prezintă memebrele subţiri şi abdomenul destins, datorită scăderii absorbţiei proteinelor. Tot datorită lipsei de absorbţie a proteinelor pot aparea edemele. Şi să nu uităm ca proteine sunt şi enzimele care au rol de catalizatori ai tuturor reacţiilor din oraganism, proteine sunt şi anticorpii, albumina e şi ea o proteină cu multiple roluri printre care transportul unor substanţe(vitamine, hormoni, medicamente) prin sânge
3. iritaţie sau dimpotrivă, apatie şi pierderea din achiziţiilor deja câştigate
4. tetanie hipocalcemică, parestezii (senzaţie de furnicătură la nivelul membrelor) prin deficit de calciu şi magneziu
   
5. astenie musculară (anemie, hipopotasemie)
6. glosită, stomatită prin deficit de fier, vitamina B12 şi acid folic
7. echimoze ( vânătăi), hematoame prin lipsa de vitamina K
8. dermatite, cu apariţia de leziuni veziculare asemănătoare celor herpetice prin scăderea nivelului plasmatic de vitamina A, Zn, vitamina E, acizi graşi esenţiali
9. hipotensiune arterială
10. au fost raportate ca manifestări ale bolii celiace artrita, hepatita criptogenică, epilepsia şi calcificările la nivelul oaselor occipitale
11. pubertate întârziată, amenoree (lipsa menstruaţiilor)
12. paloare prin anemie
13. neoropatie (afectarea nervilor periferici)
14. persoanele cu boală celiacă care nu ţin o dietă fără gluten au risc mai mare de a face cancer de intestin subţire şi gros, totuşi riscul este scăzut la copii

Tratamentul de bază este lipsa glutenului din alimentaţie, la care se adaugă corectarea deficitelor de vitamine. Răspunsul la terapie este spectaculos, copilul atinge greutatea ideala in aproximativ 6 luni-1 an, recapăta achiziţtiile pierdute, scaunele se normalizează în câteva săptămâni, reapare apetitul.
Publicat de dr.Mirabela Caşcaval

Boala celiacă(I)

Boala celiacă (sprue nontropical, intoleranţa la gluten) reprezintă o boală digestivă, prin care e afectată mucoasa intestinului subţire, acest lucru interferând cu absorbţia nutrienţilor din alimente.
Cauza o reprezintă, la indivizii predispuşi genetic, intoleranţa la anumite fracţiuni din proteinele unor cereale: grâu, secară, ovăz, orz. Aceste fracţiuni se numesc prolamine (sunt bogate în aminoacizii numiţi prolină şi glutamină). Glutenul, proteina grâului, conţine prolamina numită gliadină, secara-secalina, orz-horedenina, ovăz-avenina. Glutenul poate fi întâlnit, de asemenea şi în unele medicamente, vitamine şi rujuri de buze.
La aceşti indivizi predispuşi, la ingestia de gluten sistemul imun răspunde prin distrugerea celulelor vilozitare, responsabile cu absorbţia nutrienţilor şi vitaminelor ducând la atrofierea mucoasei intestinale, posibil reversibilă dacă se exclude complet glutenul din alimentaţie.
Primele simptome apar, după un interval liber de la introducerea făinoaselor în alimentaţia copilului. Încercarea de a prelungi cât mai mult alimentaţia naturală, introducerea făinoaselor fară gluten amână debutul bolii, dar nu schimbă incidenţa ei.
Primele simptome pot apărea insiduos sau brutal după o intervenţie chirurgicală, o vaccinare, o infecţie virală sau un alt stress.
Frecveţa este estimată a fi in jur de 1 caz la 2000-5000 de nou născuţi, dar datele mai noi vorbesc de un caz la 600-1000 de nou născuţi. Iniţial se credea ca reprezintă sindrom rar al copilului, acum este recunoscută ca fiind o boală genetica frecventă. Riscul este crescut la rudele persoanelor care au deja boala. Este, de asemeanea, mai frecventă la persoanele cu sindrom Down şi cu sindrom Turner.
Această boală este asociată cu alte boli în care sistemul imun atacă celulele organismului, aşa numitele boli autoimune. Prin urmare boala celiacă se poate asocia cu: diabet zaharat tip 1, tiroidită autoimună, boală hepatică autoimună, artrită reumatoidă, boala Addison, sindrom Sjogren.
Publicat de Dr.Mirabela Caşcaval

Erupţia dentară(II)

Părinţii cred că atunci când copilul salivează şi işi bagă mâinile în guriţă le cresc dinţii. Acest lucru se întâmplă pe la 3-4 luni, care e un lucru absolut normal şi nu are nici o legătură cu creşterea dinţilor. Până când nu se umflă gingia sau nu se vede dintele nici un semn nu e sigur. Pe lângă salivaţie mai pot să apara următoare semne şi simptome, dar acestea nu apar decât cu 3-4 zile înainte de a erupe dinţii: scăderea apetitului pentru solide,sugarul muşcă, este mai iritabil, poate să apară un rash la nivelul feţei, se trezeşte mai des noaptea, îl mănâncă urechile şi gingiile, suge degetul. Asocierea febrei cu creşterea dinţilor e supraevaluată, temperatura corporală poate creşte puţin,dar sub nici o formă febra mare nu poate fi pusă pe seama erupţiei diniţlor. Ţineţi minte că majoritatea copiilor sunt asimptomatici şi că unele manifestări pot fi asociate cu creşterea dinţilor numai dacă apar mereu la fiecare erupţie.
Ca şi tratament se folosesc jucării speciale, masajul gingiilor, antialgice ca paracetamol şi nurofen, ultimul numai dupa 6 luni şi sa nu uităm de unguentele pentru gingii, care nu sunt agreate de majoritatea pediatrilor pentru că se abuzează foarte mult de ele pentru că majoritatea părintilor pun pe seama erupţiei dinţilor majoritatea manifestărilor.
Intenţia acestor articole nu este de a scrie un tratat despre creşterea dinţilor şi semnele şi simptomele de sus nu se regăsesc la toţi copiii, cum de altfel, sunt semne care apar şi nu sunt meţionate, pentru că fiecare copil reacţionează diferit, de aceea în medicină tratăm bolnavi şi nu boli.
Publicat de dr. Mirabela Caşcaval

Erupţia dentară (I)

Mamele se întreabă mereu când e normal să apară dinţii, copilului vecinului i-au apărut deja, deşi au aceeaşi vârstă, e o problemă cu copilul meu?
Primii dinţi care apar sunt incisivii centrali de jos (central incisor din figură), între 6-10 luni. Tot ei sunt şi primii care cad la 6-7 ani. Incisivii centrali superiori apar la 8-12 luni şi cad la 6-7 ani.
Incisivii laterali apar între 9-15 luni şi cad la 7-8 ani.
Caninii apar între lunile 16-23 şi cad la 9-12 ani.
Primii molari erup între 13-19 luni, iar ultimii patru molari între 23-33 de luni. Molarii cad în jurul vârstei de 10-12 ani.
Ideea este că până la vârsta de 3 ani, în cele mai multe cazuri erup toţi cei 20 de dinţi de lapte, în medie apar cam 4 dinţi la 6 luni.

Dinţii de sus	Erup la (luni)	Dinţii de jos	Erup la (luni)
Incisivii centrali	8-12	Incisivii centrali	6-10
Incisivii laterali	9-13	Incisivii laterali	10-16
Caninii	16-22	Caninii	17-23
Primii molari	13-19	Primii molari	14-18
Molarii secunzi	25-33	Molarii secunzi	23-31

Publicat de dr.Mirabela Caşcaval

Cum interpretăm nomogramele sau hărţile de creştere?

Nomogramele sau hărţile de creştere reprezintă un set de curbe care indică progresia normală a unui parametru (lungime, greutate, perimetru cranian) în funcţie de vârstă şi sex. Deoarece conţin multă informaţie într-un spaţiu foarte mic pot confuza părinţii. În primul rând trebuie reţinut că sunt nomograme pentru categorii de vârstă (0-36 de luni, 2-20 de ani) şi pentru sex. Indiferent de hartă există e linie îngroşată care reprezintă valoarea medie a parametrului studiat şi care corespunde percentilei 50. Curbele corespund unor valori: percentile sau deviaţii standard. Limitele largi ale normalului sunt cuprinse între percentila 95 (+2 deviaţii standard) şi 5 (-2 deviaţii standard).
Pentru a înţelege mai uşor să luăm un exemplu: sugar, sex masculun de 6 luni care are 7 kilograme şi 70 de cm.
Alegem harta potrivită, adică cea pentru vârstă (0-36 de luni) si pentru băieţei. Dacă începem cu greutatea vom proceda astfel: ducem o linie verticală (aceste linii vor fi trasate virtual, pentru că se va încărca foarte mult harta si nu se va mai înţelege nimic) care corespunde vârstei si o linie orizontală care corespunde greutăţii. Aceste linii se vor intersecta într-un punct. Vom căuta curba care este cea mai aproape de punctul respectiv. În cazul nostru este percentila 10. Acest lucru înseamnă ca 90% dintre copii de sex masculin de 6 luni au o greutate mai mare şi 10% au greutatea mai mică.
O singură valoare nu reprezintă nimic, de aceea e bine să se măsoare copiii o dată pe lună, astfel un copil îşi formează propiul lui "culoar". O creştere şi o dezoltare normală înseamnă că la fiecare măsurătoare valoarea se va situa în jurul aceleiaşi percentile. Dacă depăşesc în plus sau în minus 2 curbe vecine avem indicii unui deficit sau exces de creştere: malnutriţia daca greutatea scade cu 2 percentile mai mult de o lună şi sau supraponderea/obezitatea dacă greutatea creşte cu 2 percentile(2 curbe) mai mult de 3-6 luni.
Hărţile le găsiţi pe internet sau cine doreşte i le trimit eu pe mail.
Publicat de dr. Mirabela Caşcaval

Eritemul fesier de scutec-cum îl prevenim?

Foarte multi copii fac eritem fesier de scutec, cel puţin o dată, iar alţii fac mereu, mereu ceea ce îi sperie pe părinţi. Iată câteva tip-uri pentru a preveni rash-ul:

• schimbaţi frecvent scutecul;
• folosiţi şerveţele neparfumate pentru a şterge copilul;
• aplicaţi un strat subţire de cremă pentru rash fesier sau folosiţi creme care conţin oxid de zinc;
• folosiţi apă călduţă şi săpun fin pentru spălat;
  
• spălaţi-l fără a freca zona;
• lăsaţi să se usuce foarte bine pielea înainte de a-i pune următorul scutec;
• lăsaţi să mai stea copiii şi fără scutec în casă;
• schimbaţi din când în când mărcile de scutece şi/sau de şerveţele (nu folosiţi toată perioada aceeaşi marcă).

Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval

Cum ia în greutate copilul pe etape de vârstă

În prima săptămână după naştere nou-născutul poate să scadă în greutate cam 10% din greutatea sa la naştere (se numeşte scăderea fiziologică în greutate), iar la 10 zile atinge greutatea de la naştere. Până la un an creşterea ponderală se face astfel, dar trebuie ştiut că aceste valori pot varia în limita largă a normalului şi copilul trebuie privit în ansamblu
în primele patru luni sugarul creşte cu câte 750 g pe lună, astfel la 4 luni îşi dublează greutatea de la naştere
în lunile 5-6-7-8 creşte cu câte 500 g pe lună
în lunile 9-10-11-12 creşte cu câte 250 g pe lună, aşa că la un an are în jur de 9 kilograme, deci îşi triplează greutatea de la naştere.
După 2 ani greutatea se calculează se calculează astfel: G=2*V + 9, unde V reprezintă vârsta, iar G greutatea

Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval

Diversificarea alimentaţiei: cum? cu ce?

Dacă ne-am lămurit când începem diversificarea acum să vedem cu ce. Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă începerea diversificării cu cereale îmbogaţite cu fier (de preferat de orez, ovăz sau orz şi nu grâu), apoi se continuă cu introducerea de legume şi fructe şi amânarea introducerii cărnii pe la vârsta de 7 luni, simplă sau împreună cu piureul de legume şi supa de legume. Aceste recomandări sunt foarte bune dacă se începe diversificarea la 4 luni, dar dacă se începe mai târziu la 5-6 luni s-ar putea ca sugarul nici sa nu dorească cerealele; ce facem atunci? Atunci nu prea contează ordinea. De asemenea, nu contează dacă introduceţi fructele înaintea legumelor, acest lucru nu înseamnă că nu va accepta legumele. În jur de 6-7 luni încercaţi să întroduceţi brânza de vaci, orezul fiert, iar în jur de 8-9 luni gălbenuşul de ou.

Cum?

• sugarul va sta în şezut în braţele mamei sau pe scăunelul special, nu culcat;
  
• diversificarea se va începe cu linguriţa, se încearcă cu jumătate de linguriţă sau mai puţin;vorbiţi cu el ân timpul mesei "hmm, ce bun e!", iar dacă sugarul refuză nu-l obligaţi încercaţi peste o săptămână, două;
• sugarul alimentat natural s-ar putea să accepte mai uşor diversificarea, deoarece e deja obişnuit cu unele arome care trec prin laptele matern, încă un motiv bun pentru alimentaţia naturală
• întotdeauna se introduce câte un singur aliment şi se asteaptă 3-5 zile pentru a vedea dacă apar reacţiile alergice (rash, vărsături, diaree) şi apoi se încearcă următorul aliment;
• nu-l obligaţi să mănânce mai mult decât vrea el, astfel evitaţi anorexia psihogenă sau supraalimentarea
• la început s-ar putea să fie nedumerit sau indignat, de aceea puteţi sa-i daţi puţin lapte cu linguriţa, apoi introduceţi noul aliment şi apoi continuaşi cu laptele. Aşa evitaţi frustrarea din cauză că este înfomatat şi va avea satisfacţia unei noi experienţe: folosirea linguriţei;
• trebuie să înţelegeţi că nu poate fi curăţenie în timpul alimentaţiei,pentru că sugarul va încerca să experimenteze cât mai mult, dar numai aşa va învăţa;

În jurul vârstei de un an copilul va avea 3 mese principale şi 2 gustări dintre care 3-4 vor fi reprezentate de laptele de mamă sau de formule. După vârsta de un an se poate folosi laptele de vacă.

Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval

Diversificarea alimentaţiei: când?

Se recomandă începerea diversificării (introducerea alimentelor semisolide şi solide, în afară de lapte la un copil alimentat la sân sau cu formule) între patru şi şase luni de viaţă, de obicei la patru luni pentru cei alimentaţi cu lapte praf şi la şase luni pentru cei alimentaţi natural. Dar este copilul tău pregătit pentru diversificare? Nu vă grăbiţi cu diversificarea, dacă:

1. Copilul nu ţine capul sau nu stă în şezut sprijinit;
2. Nu prezintă nici măcar cel mai mic interes pentru mâncarea pe care o mâncaţi dumneavoastră;
3. Nu deschide gura când vede mâncarea;
4. Încă scoate limbuţa afară din guriţă în timp ce mănâncă. Dacă nu mai face acest lucru, atunci poate ţine mâncarea în gură şi apoi să o inghită;
5. Împinge lingutiţa cu limba afară din gură. Majoritatea copiilor încetează să mai facă acest lucru în jurul vârstei de 4 luni;
   
6. Nu întoarce capul când e sătul;

Prin urmare nu e o regulă clară, dar dacă copilul manancă la fel de mult şi nu mai ia în greutate atunci e posibil să fie nevoie să începeţi diversificarea, cu condiţia să aibă peste 3 luni. Cel mai bine e să începeţi cu alimentele solide în timpul unei mese principale a dumneavoastră.

Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval

Noi achiziţii între 6 şi 12 luni

Deja de la vârsta de 7 luni sugarul stă în şezut nesprijinit pentru puţin timp, emite silabe sporadic ma, ta, pa, la, ba, exprimă teama pentru străini.

La 8-9 luni creşte perioada în care stă singur, nesprijinit în sezut, se întoarce de pe abdomen pe spate, se ridică singur în picioare la marginea pătuţului, face câţiva paşi lateral, imită sunete. Ridică obiecte mai mari, le trece dintr-o mână în alta, îşi foloseşte degetul arătător şi policele pentru a apuca obiectele (apucare prin ciupire), urmăreşte alimentele cu privirea, descoperă obiectele ascunse, are iniţiativa de a ridica obiectele scăpate, dă drumul la o jucărie dacă o apucă altcineva şi o trage, începe să-i placă să se prinvească în oglindă, "răspunde " la auzul numelui său, face cu mâna "pa,pa". Mănâncă din ligurinţă cu uşurinţă, ţine biberonul independent cu una sau ambele mâini, începe să se hrănească singur cu mâinile, bea din căniţă.

La 10-12 luni începe să meargă" de-a buşilea", apoi ţinut de două mâini, iar la un an merge ţinut de o mână. La un an are vocabular compus din două cuvinte cu semnificaţie precisă, altele decât mama, tata. Duce obiecte de la mână la gură, începe să bage lingura singur în gură, ţine cana de unul singur în mână. Începe să exploreze cât mai mult şi e bine să i se dea posibilitatea, dar să fie protejat de lucrurile care l-ar putea răni, de ex:

• prizele să fie acoperite sau situate sus;

• să nu fie lichide fierbinţi pe masă cu care s-ar putea arde dacă trage faţa de masă;
• să nu fie cada plină cu apă, sau alte recipiente cu apă, sau să nu aibă acces dacă acestea există;
• să nu aibă la îndemână obiecte ascuţite cu care s-ar putea răni;
• să nu aibă acces la obiecte mici pe care le-ar putea înghiţi;
• să nu fie în jur substanţe toxice pe care le-ar putea duce la gură;
  

Lumea devine din ce în ce mai interesantă pentru copil, bucuraţi-vă împreună cu el!

Publicat de dr. Mirabela Caşcaval

Profilaxia rahitismului la copil în România

Am intrat pe forumuri unde postează mămicile şi am vazut tot felul de păreri, unele corecte, altele mai puţin şi m-am simţit obligată să postez un articol scurt. Confuzia cea mai mare era cât timp facem profilaxia?
România este o ţară cu climă temperată şi numai câteva luni pe an sunt însorite pentru ca sub acţiunea UV-urilor organismul să sintetizeze vitamina D la nivelul pielii. Laptele de mamă are raportul ideal calciu/fosfor, dar nu are cantitatea necesară de vitamina D. În general, sugarul nu necesită suplimentarea cu calciu a alimentaţiei, dar trebuie să i se administreze în fiecare zi Vigantol 2-3 picături/zi, până la vârsta de 1 an şi jumătate-2 ani şi apoi calciu şi vitamina D în lunile cu R până la 7 ani, 14 zile pe lună ( în general recomandăm Cal-D- Vita 1tabletă pe zi). Sticla de Vigantol este valabilă 3 săptămâni după deschidere. Se mai pot folosi tabletele de Vigantolete care se dizolvă uşor şi nu au problema garanţiei.

Publicat de Dr. Mirabela Caşcaval

La ce să ne aşteptam până la 6 luni?

Copilul tău se dezvoltă armonios? Află ce achiziţii face în fiecare lună şi bucură-te împreună cu el de viaţă.

Nou-născutul va dormi în majoritatea timpului, se trezeşte numai să mănânce. Picioarele şi mâinile vor fi în flexie. Preferă să privească feţele umane şi întoarce capul la stimuli luminoşi.

Ce trebuie să ştiţi despre nou-născut:

• sugarul alimentat la sân va fi hrănit de 8-12 ori pe zi, cel hrănit cu formule mănâncă la 2-4 ore. Dacă aveţi probleme cu hrănitul natural vorbiţi cu pediatrul dumeavoastră pentru alte sfaturi.

• puneţi copilul să doarmă pe spate pentru a evita sindromul de moarte subită a sugarului, evitaţi să-l ţineţi cu faţa în jos.
• vizitează doctorul copilului după 3-6 zile, ceea ce e foarte important pentru a nu pierde prea mult în greutate şi pentru evaluarea icterului neonatal.
• e bine să nu fie în preajma a prea multe persoane străine.
• şi la 2 săptămâni dorm în majoritatea timpului, dar va fi treaz pentru o perioadă mai mare de timp.

La 1-2 luni nu mai stă in flexie tot timpul, începe să zâmbească, să râdă şi să facă zgomot, îşi recunoaşte mama, urmăreşte obiectele cu privirea, se mişcă în funcţie de frecvenţa vocii persoanelor din jur.

Ce trebuie să ştiţi despre copilul de 1-2 luni:

• copilul nu necesită suplimentarea cu apă, nu trebuie introduse alimente solide, cereale în lapte, zahăr de orice fel, miere de albine, nu se pune biberonul în pat sau să apăsaţi pe biberon când îl hrăniţi, laptele nu se încălzeşte la cuptorul cu microunde

• dacă copilul are colici e bine de ştiut că acestea apar cam la 6 săptămâni şi dispar cam in 3-4 luni
• se face suplimentarea cu vitamina D
• asigura-ţi-vă că pătuţul e sigur înainte de a pune copilul în el şi nu uitaţi de o vizită la medicul pediatru pentru pentru un examen complet

La 2-4 luni ţine capul, urmăreşte obiectele până la 180 de grade, zâmbeşte şi susţine contactele sociale, ascultă vocile, ascultă muzică, apucă obiectele cu mâna, stă în funduleţ sprijinit pentru puţin timp, duce mâna la gură.

Ce trebuie să ştiţi:

• nu se lasă copilul nesupravegheat pe pat sau pe masa de schimbat

La 4-6 luni se poate întoarce de pe o parte pe alta, are forţă mai mare în picioare, apucă obiectele şi le duce la gură, râde zgomotos şi se poate supăra dacă este întrerupt contactul social, începe să mănânce şi alimente solide, dau primii dinţisori ( incisivii de jos), deosebeşte persoanele străine de cele cunoscute, stă mult timp in şezut uşor sprijinit, se bucură la vederea lingutiţii şi a mâncării.

Ce trebuie să ştiţi:

• la 4 luni îşi dublează greutatea de la naştere
• s-ar putea să renunţe la masa din timpul nopţii, fără să fiţi speriaţi dacă copilul ia bine în greutate
• cerealele sunt, de obicei, primele alimente solide care se dau sugarului, în lapte sau cu apă şi încercaţi să le daţi cu lingutiţa şi nu cu biberonul. Cerealele din orez sunt constipante, dar sunt o sursă bună de fier, mai ales dacă îl alăptaţi

Publicat de dr. Mirabela Caşcaval